CCR a decis că este neconstituțională utilizarea înregistrărilor făcute de Serviciul Român de Informații (SRI) pe mandate de securitate națională în procesele penale, inclusiv cele de corupție, pentru că restrâng drepturi sau liberatăți fundamentale ale omului, cu consecinţe în planul respectării accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil.
Curtea Constituțională reproșează Codului de Procedură Penală - elaborat de Ministerul Justiției și adoptat de Parlament - că nu are suficiente prevederi care să garanteze respectarea drepturilor fundamentale.
Cele trei observații făcute de CCR care atrag neconstituționalitatea
- Codul de Procedură Penală (CPP) nu a reglementat un control efectiv al legalității autorizării mandatelor de interceptare, a mijlocului de probă și al procedeului prin care acestea au fost obținute, competența verificării tuturor acestor aspecte revenind „judecătorului de Cameră preliminară, care este o instanță judecătorească ierarhic inferioară celei care a autorizat activitățile respective”.
- Legea nu a reglementat o „formă de control a posteriori în cazul înregistrărilor” care devin probe în dosarele penale, astfel încât „persoana vizată de aceste activități, care nu a dobândit în acea cauză calitatea de parte, precum și inculpatul față de care s-a dispus renunțarea la urmărirea penală sau clasarea să poată contesta legalitatea acestor înregistrări, precum și elementele ce țin de legalitatea mijlocului de probă”.
- Legiuitorul nu a reglementat procedura „conservării și/sau distrugerii acestor înregistrări”.
Consecințele acestei decizii de neconstituționalitate nu sunt însă dramatice, deoarece Codul de Procedură Penală nu este în vigoare, nefiind publicat în Monitorul Oficial, deci se poate întoarce la Parlament pentru a fi modificat.
Judecătorul Cristi Danileț spune pentru Europa Liberă că, până când Parlamentul nu va modifica legea în acord cu ultima decizie a CCR, rămân în vigoare actualele prevederi din CPP, care interzic folosirea interceptărilor.
„Actuala decizie nu produce efecte la interceptările în derulare. Parlamentul poate să întârzie, dar decizia Curții nu mai poate fi evitată”, spune judecătorul Danileț.
A doua portită lăsată de CCR
Decizia 55 din februarie 2020 a CCR, cea pe care noul Cod de Procedură Penală a căutat să o pună în aplicare, spune că înregistrările care „presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale ale omului” sunt constituționale, cu condiția oferirii unor garanții, fără de care actul normativ „e lipsit de claritate și previzibilitate”.
Pe scurt, CCR spunea acum trei ani că, dacă se creează un „cadru adecvat care să confere posibilitatea contestării legalității” mandatelor de interceptare, folosirea probelor obținute de SRI poate fi constituțională.
Doar că, preciza motivarea CCR, este obligatorie o „procedură clară și explicită referitoare la verificarea legalității”.
Ceea ce, precum vedem din decizia Curții de acum două zile, nu s-a întâmplat.
Ce garanții oferă Codul de Procedură Penală adoptat de Parlament
Noul Cod de Procedură Penală introduce la articolul 145 mai multe prevederi care protejează drepturile fundamentale ale persoanelor puse sub supraveghere și care ar putea rezolva chestiunea contestării legalității interceptărilor, dar pe care CCR le-a considerat insuficiente:
- Astfel, persoanele care au fost puse sub supraveghere trebuie să fie informate în termen de 10 zile de procuror asupra măsurii, pe care o pot contesta;
- Persoana supravegheată are dreptul să ceară procurorului să vadă atât conținutul proceselor verbale în care sunt consemnate activitățile de suprapveghere, cât și conținutul audio sau video al înregistrărilor. Toate acestea pot fi la rândul lor contestate;
- După rezolvarea cauzei de către procuror, orice persoană cu privire la care s-a dispus, confirmat sau prelungit o măsură de supraveghere tehnică și care nu a dobândit în acea cauză calitatea de parte, precum și inculpatul față de care s-a dispus renunțarea la urmărirea penală sau clasarea pot formula plângere împotriva măsurii și a modului de punere în executare a acesteia;
- În privința verificării legalității autorizării mandatului de siguranță națională, modul de punere în executare a autorizării, precum și a înregistrărilor rezultate, acestea se verifică în procedura de Cameră Preliminară, spune noul Cod de Procedură Penală (art. 139, al. 1).
Judecătorul Cristi Danileț afirmă că decizia CCR nu este gravă, important fiind că s-a început reglementarea în zona aceasta.
„CCR vrea să spună că reglementarea de acum e mai bună, dar nu completă și în motivare probabil că va arăta unde anume trebuie completat. Nu e grav, important este că au început să se reglementeze aceste lucruri, pentru că până acum nu era reglementat deloc în CCP”, declară Cristi Danileț.
Lungul șir al deciziilor CCR privind interceptările
În martie 2016, CCR a scos serviciile secrete din activitatea de urmărire penală.
În 2018 a venit o altă decizie CCR, care decis că probele obținute cu tehnica SRI trebuie excluse fizic din dosare.
În martie 2019, motivarea unei decizii a Curții Constituționale în cazul protocoalelor de colaborare cu SRI din perioada 2009 - 2016 arăta că probele strânse cu ajutorul ofițerilor SRI până în februarie 2016, data primei decizii CCR, trebuiau să fie anulate, dacă fuseseră obținute în baza acestor protocoale.
Apoi a venit decizia din 2020, care spunea că interceptările sunt constituționale cu condiția să ofere garanții în ce privește drepturile omului.
Abuzul în serviciu a rămas fără prag valoric
Saga pragului la abuzul în serviciu ar putea lua sfârșit după ultima decizie a Curții Constituționale, care a acceptat forma legii adopată de Parlament, cea care elimină complet acest prag.
Astfel, abuzul în serviciu nu mai are nevoie de un prag valoric pentru a fi incriminat ca infracțiune, judecătorii fiind cei care vor decide de la caz la caz.
„Instanțele judecătorești pot remedia prin interpretare – cu luarea în considerare a deciziilor Curții Constituționale – inconsistențele și incongruențele existente în textele de incriminare”, se arată în minuta deciziei CCR.
Judecătorul Cristi Danileț spune pentru Europa Liberă că decizia Curții este corectă și că abuzul în serviciu trebuie să rămână fără un prag valoric, așa cum este în prezent.
„Judecătorul apreciază de la caz la caz când este o infracțiune de abuz în serviciu cu prejudiciu. Nu totdeauna există prejudiciu, există infracțiuni de abuz în serviciu când se produce o tulburare în mersul normal al unei instituții, de exemplu. Dacă se pune un prag, automat fapta nu este infracțiune sub acel prag”, ne spune judecătorul.
CCR s-a răzgândit
Una dintre problemele deciziei Curții Constituționale este că s-a contrazis singură.
În 2017, CCR a dat Decizia 392 prin care spunea că Parlamentul este cel care are obligația de a stabili un prag, ținând cont de „intensitatea vătămării dreptului sau interesului legitim rezultate din comiterea faptei”.
Acum Curtea spune exact invers: că nu e nevoie de niciun prag. Cum se explică această răzgândire? Judecătorul Cristi Danileț spune că practica se numește „reviriment jurisprudential”.
„Decizia Curții de azi este în alt sens decât cea de dinainte, asistăm la ceea ce se numește juridic, reviriment juriprudențial, adică revenirea asupra propriei practici”, spune magistratul.
Cristi Danileț explică faptul că, în urmă cu șase ani, CCR și-a bazat decizia pe o proastă interpretare și traducere a unui document al Curții de la Veneția.
Aceste acte constituie legislație secundară și terțiară, a justificat atunci CCR, și pot fi încălcate fără a atrage răspunderea penală, spre deosebire de legi.
În 2017, CCR a mai dat o decizie (Decizia 392) prin care spunea că Parlamentul este cel care are obligația de a stabili un prag, ținând cont de „intensitatea vătămării dreptului sau interesului legitim rezultate din comiterea faptei”.
Epopeea pragului la abuzul în serviciu de la OUG 13 până în zilele noastre
Pragul la abuzul în serviciu a generat un veritabil scandal public în ultima perioadă, după ce ministrul Justiției, Cătălin Predoiu, a trimis în Parlament un proiect de lege al Codului de Procedură Penală fără un prag valoric, dar senatorii coaliției majoritare - PSD, PNL și UDMR - au introdus unul de 250.000 de lei.
Era vorba de un amendament negociat de liderii coaliției la Vila Lac, la care s-a renunțat doar în urma scandalului, în sensul reducerii lui de la 250.000 de lei la 9.000 de lei, prag propus ulterior tot de ministrul Predoiu.
În data de 4 aprilie, Comisia Juridică a Camerei Deputaților a renunțat la amendament și a trimis în plen o formă a legii fără niciun prag.
Dar epopeea pragului la abuzul în serviciu este mai veche, datează din perioada când Liviu Dragnea conducea efectiv guvernul. Atunci, fostul premier Grindeanu a dat celebra Ordonanță 13 prin care era introdus un prag de 200.000 de lei.
Era chiar pragul de care însuși liderul PSD și șeful informal al Executivului, Liviu Dragnea, avea nevoie ca să scape de acuzațiile care i se aduceau în dosarul în care era inculpat și în baza căruia a fost ulterior condamnat la 3 ani și 6 luni de închisoare cu executare: angajările fictive de la Protecția Copilului Teleorman.
În urma masivelor proteste de stradă, Guvernul a retras OUG 13, dar ideea nu a dispărut, așa cum s-a putut vedea anul acesta.
