Beijingul are monopol la nivel global pe fotovoltaice, iar Europa se teme ca nu cumva dependența energetică de Rusia să fie înlocuită de cea de China.
Programul „Casa Verde” 2023, prin care statul român subvenționează cu 20.000 de lei investițiile în panouri fotovoltaice, a dezvăluit cât de mult își doresc românii să producă electricitate în propria gospodărie.
În toate regiunile țării, sumele puse la bătaie – acordate pe principiul „primul venit, primul servit” – s-au epuizat în câteva minute de la deschiderea aplicațiilor informatice.
Sute de firme, unele înființate recent, se întrec în oferte pentru a atrage cât mai mulți clienți; cei care au prins finanțare caută acum cele mai eficiente panouri sau invertoare, iar răspunsurile, invariabil, duc spre produsele chinezești.
Ofertele, de la cele ale marilor jucători de pe piață, până la cele ale firmelor mai mici, conțin în mare parte produse din China, de la panourile fotovoltaice, până la invertoare.
Un echipament de fotovoltaice este compus nu doar din panourile care sunt montate pe casă, ci și din invertor – un dispozitiv care transformă curentul continuu în curent alternativ, panoul electric, smart meter sau cabluri.
Cele mai ieftine și mai multe sunt din China, spun experții, iar România nu e nici pe departe un caz special.
80% din producția globală de panouri solare aparține Chinei, care controlează lanțul de producție al industriei fotovoltaice de la un capăt la celălalt.
Asta în condițiile în care peste tot în lume, ca și în România, interesul cetățenilor, firmelor și statelor pentru energia solară este în creștere.
Contextul european
După invazia Rusiei în Ucraina, pusă în fața situației ingrate de a depinde de energia rusească, Europa a căutat alternative. Iar cea a energiei verzi, mai ales în contextul planului european de reducere a emisiilor de carbon, a părut alegerea firească.
Statele europene au cumpărat cantități uriașe de echipamente fotovoltaice, cu mult peste capacitatea lor de montare.
O analiză realizată de Rystad Energy, o companie norvegiană de cercetare în domeniul energiei, arată că Europa avea la mijlocul acestui an panouri solare fotovoltaice cu o capacitate cumulată de aproximativ 40 de gigawati de curent continuu, similară cu întreaga capacitate instalată deja pe tot continentul, în 2022.
Panourile din depozitele Europei, cu Olanda lider detașat dintre cumpărători, însumează în jur de șapte miliarde de euro și, odată montate, ar putea să alimenteze cu electricitate 20 de milioane de case pe an.
Iar importurile Europei de panouri fotovoltaice nu s-au oprit, mai arată compania norvegiană, care estimează că până la finele acestui an, echipamentele de producere a energiei fotovoltaice din depozitele Europei vor ajunge la 100 de gigawați.
Cel mai important furnizor, de departe, este China.
Dintre cele 20 de miliarde de euro cheltuite de Europa, în 2022, pe importurile de fotovoltaice, 18,5 miliarde, adică peste 90%, au mers către China, cel mai important criteriu pentru alegere fiind prețul.
„Țările europene sunt disperate să pună mâna pe infrastructură solară accesibilă pentru a-și avansa obiectivele de energie regenerabilă, pentru a decarboniza și pentru a evita să plătească prețuri mari pentru o nouă capacitate. Deși sunt în desfășurare eforturi pentru a construi un lanț de aprovizionare solar fiabil în Europa, nevoia de panouri înseamnă acum că liderii nu pot aștepta până în 2025 sau mai târziu pentru a cumpăra din Europa”, spune Marius Mordal Bakke, analist senior al lanțului de aprovizionare Rystad Energy.
Ce se întâmplă în România
Andrei Manea, directorul Asociației Române de Energie Fotovoltaică, spune pentru Europa Liberă că România se încadrează în tiparul european în privința importurilor de fotovoltaice din China.
„România nu este un caz diferit, dat fiind că nu există lanțuri valorice și de aprovizionare la nivel local, regional sau european care să ofere o alternativă concurențială. În acest context, China continuă să își mențină rolul cvasimonopolist în ceea ce privește etapa componentelor și să fie principalul furnizor de echipamente pentru industria fotovoltaică pe plan național și global”, spune Manea.
România are o capacitate instalată de aproximativ 1.400 de MW în prezent, însă experții se așteaptă ca în următorii ani investițiile în acest sector să explodeze.
Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză arată că în perioada 2024-2026, energia electrică produsă prin sisteme fotovoltaice are putea înregistra o creştere medie anuală de 18,9%.
La începutul acestui an, potrivit unei analize REI, un grup de companii specializate în atragerea de fonduri europene și ajutoare de stat, companiile, instituțiile și cetățenii aveau la dispoziție în jur de cinci miliarde de euro din diferite scheme de finanțare pentru a investi în fotovoltaice.
Sunt cele mai importante fonduri pentru această industrie care au existat, vreodată, în România, iar importurile din China vor juca un rol important în acest sens.
Alternativa la fotovoltaicele din China e greu de întrezărit în prezent, având în vedere că prețul acestora se află într-o descreștere continuă de la începutul anului, iar ajutoarele pe care guvernul chinez le-a acordat companiilor de profil după pandemie și criza energetică au dus la un „exces de ofertă în toate etapele lanțului de aprovizionare”, spune Andrei Manea.
Față de începutul anului, de pildă, prețul fotovoltaicelor a scăzut cu 25%, iar tendința rămâne de ieftinire.
Andrei Manea punctează că aceste scăderi de prețuri trebuie privite, însă, cu precauție; cel puțin la nivel european, șansele ca producătorii să poată concura prea curând cu cei chinezi devin din ce în ce mai mici.
„În timp ce costurile reduse facilitează accesul la această tehnologie, atât pentru persoane fizice, cât și pentru persoane juridice, impactul este negativ asupra dezvoltării lanțurilor valorice și de aprovizionare la nivel european ca urmare a dificultății de a concura cu oferta companiilor chineze”, spune Andrei Manea.
Europa s-ar putea afla într-o dilemă: cum să-și atingă obiectivul climatic – unde energia verde joacă un rol esențial – fără a deveni dependentă de tehnologia și produsele chineze.
Expertul în energie Dumitru Chisăliță, de la Asociația Energia Inteligentă, crede că România și Europa trebuie să investească rapid în acest domeniu pentru a nu mai depinde atât de mult de China, în anii următori.
„România are încă resurse importante necesare dezvoltării acestor echipamente care, deși astăzi ar avea un cost ușor mai ridicat, cred că ar trebui să avem în vedere reexploatarea lor”, spune Chisăliță și exemplifică: „Zinc, cupru, aur, argint”.
„Chiar dacă pe termen scurt ne vom confrunta cu costuri mai ridicate pentru că trebuie repuse în funcțiune sau trebuie reluate anumite procese, operații pe termen lung, acest lucru duce la o dependență mai redusă față de importurile de echipamente și tehnologii și ne poate duce într-o zonă de securitate”, spune expertul.
În prezent, România nu produce nicio componentă de pe lanțul de producție al echipamentelor fotovoltaice.
Temeri la nivel european
O frână pusă asupra importurilor din China ar putea avea însă efecte importante asupra dorinței Uniunii Europene de a reduce cu cel puțin 55% până în 2030 emisiile nete de gaze cu efect de seră față de nivelurile din 1990.
Investițiile în energia „verde” joacă un rol important în atingerea acestei ținte, de aceea e puțin probabil ca țările europene să își reducă importurile de produse chineze.
„În contextul actual de dezvoltare, o astfel de măsură ar putea duce la creșterea costurilor de producție și la diminuarea competitivității energiei solare, ca urmare a scăderii accesului la echipamentele necesare. De asemenea, obiectivele climatice și de tranziție energetică ar fi semnificativ afectate, dat fiind că nu ar mai fi instalate capacitățile necesare pentru asigurarea necesarului de consum”, spune Andrei Manea.
Potrivit Solar Power Europe, un grup din industria fotovoltaicelor, în prezent, 157 de companii europene produc componente necesare unui echipamente fotovoltaic; cele mai multe sunt în centrul Europei, niciuna dintre ele în România.
Într-o scrisoare transmisă luni, 11 septembrie, Comisiei Europene de Solar Power, citată de Financial Times, mai multe companii europene au intrat în insolvență în ultima perioadă din cauza „concurenței acerbe” cu producătorii chinezi, care au scăzut prețurile considerabil în ultimul an.
Costul de fabricație a unui modul solar în Europa este mai mult decât dublu față de prețul spot curent, a transmis SolarPower Europe.
„Acest lucru creează riscuri concrete pentru companii să intre în insolvență, deoarece stocul lor semnificativ va trebui devalorizat.”
Într-un raport anterior, același grup scria însă că Europa are capacitatea de a-și întări linia de producție în domeniul fotovoltaicelor.
„Avem cunoștințele, antreprenoriatul, finanțele, abilitățile și componentele durabile de-a lungul lanțului de aprovizionare. Cercetările arată că, dacă fabricile europene pot ajunge la o producție mare, la scară de gigawați, pot concura la nivel global”, scrie, într-un editorial publicat de Politico, Dries Acke, policy director la Solar Power Europe.
Energie solară vs. petrol
Miza unei decuplări de producția chineză nu e importantă doar din punct de vedere economic, ci și geopolitic.
„De ce a fost Orientul Mijlociu o arenă centrală în „marele joc” din ultimul secol?”, se întreabă într-un editorial publicat de Financial Times profesorul Graham Allison, de la Universitatea Harvard.
Pentru că țările de acolo au fost principalii furnizori de petrol și gaze care au alimentat economiile secolului al XX-lea, răspunde tot el.
Dacă energia produsă de panourile fotovoltaice o va înlocui în secolul XXII pe cea produsă de petrol și gaze, atunci e de așteptat ca țările care vor controla producția să fie marile câștigătoare și la nivel geopolitic.
Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie, cheltuielile globale pentru producția de energie solară în 2023 vor depăși pentru prima dată în istorie cheltuielile pentru producția de petrol: 380 de miliarde de dolari pentru energie solară, comparativ cu 370 de miliarde de dolari pentru petrol.
China produce 80% din toate panourile solare produse la nivel global și e lider incontestabil pe întreg lanțul de producție: produce 85% din oferta globală de celule solare, 88% din polisiliciu de calitate solară și 97% din lingourile și plachetele de siliciu care formează miezul celulelor solare.
