S-ar putea să existe o soluție la recentele tensiuni legate de Groenlanda.
Președintele SUA, Donald Trump, și secretarul general al NATO, Mark Rutte, au ajuns la un acord-cadru după o întâlnire mult mediatizată care a avut loc la Davos, în Elveția, pe 21 ianuarie.
În cursul aceleași zile, Trump își reiterase dorința de a aduce insula daneză sub suveranitatea americană, dar a exclus utilizarea forței pentru a realiza acest lucru.
Însă, după întâlnirea cu Rutte, el a postat pe rețelele de socializare că „am stabilit cadrul unui viitor acord cu privire la Groenlanda și, de fapt, la întreaga regiune arctică”.
„Această soluție, dacă va fi finalizată, va fi una excelentă pentru Statele Unite ale Americii și pentru toate țările NATO”, a adăugat el.
Acordul, care, potrivit mai multor surse RFE/RL, nu a fost încă redactat oficial, va fi, se pare, elaborat în următoarele săptămâni.
Deși NATO a facilitat întâlnirea inițială, discuțiile vor avea loc acum în principal între miniștrii de Externe ai Statelor Unite, Danemarcei și Groenlandei, cu posibila implicare a vicepreședintelui american JD Vance.
Zone suverane
Mai mulți oficiali NATO și diplomați europeni, care au dorit să rămână anonimi, au declarat pentru RFE/RL că, deși detaliile concrete vor fi stabilite ulterior, există deja câteva „contururi” care au fost schițate.
Unul dintre punctele sensibile va continua să fie problema suveranității – poate nu a întregii insule, ci a unei părți din ea.
Au existat știri în presă potrivit cărora Statele Unite ar controla părți din Groenlanda, desemnându-le potențial ca „zone suverane”.
Ceea ce înseamnă că ar fi o situație similară cu cea actuală a Marii Britanii în Cipru, unde unele baze rămân sub controlul Londrei până în prezent, în ciuda faptului că insula a obținut independența în 1960.
Oficialii NATO cu care a discutat RFE/RL insistă că „modelul Ciprului nu a fost menționat în cadrul reuniunii”, unul dintre ei afirmând că relatările mass-media pe această temă se bazează probabil pe speculații ale oficialilor cu privire la direcția pe care ar putea-o lua negocierile.
Prim-ministrul danez, Mette Frederiksen, a emis, de asemenea, o declarație după întâlnirea dintre Trump și Rutte, menționând că „NATO este pe deplin conștientă de poziția Regatului Danemarcei. Putem negocia orice aspect politic: securitate, investiții, economie. Dar nu putem negocia suveranitatea noastră”.
Revizuirea unui tratat vechi
Cu toate acestea, ar putea fi mai ușor să se ajungă la un acord asupra altor aspecte ale cadrului.
Unul dintre acestea include „revizuirea” tratatului din 1951 între Statele Unite și Danemarca, care permitea Washingtonului să își păstreze bazele din Groenlanda și să înființeze altele noi, dacă SUA și NATO considerau acest lucru necesar.
Acordul a fost revizuit în 2004, astfel încât orice creștere a numărului de trupe americane sau instalarea de noi baze militare necesită consimțământul atât al Danemarcei, cât și al Groenlandei.
În prezent, Statele Unite au o singură bază acolo, care găzduiește aproximativ 200 de ofițeri care lucrează la sisteme de avertizare timpurie împotriva rachetelor balistice și de supraveghere spațială. În timpul Războiului Rece, pe insulă se aflau până la 10.000 de soldați americani.
Revizuirea va include probabil integrarea sistemului american antirachetă Golden Dome, care ar acoperi Atlanticul de Nord, inclusiv Groenlanda – o măsură cu care atât Copenhaga, cât și Nuuk sunt de acord, potrivit unor surse.
Un alt aspect al cadrului include screeningul investițiilor. Statele Unite vor să aibă un cuvânt de spus în ceea ce privește cine are dreptul să investească în Groenlanda, cu intenția clară de a împiedica China și Rusia să se stabilească acolo.
Un acord privind pământurile rare, adică drepturi speciale pentru exploatarea minieră, ar fi, de asemenea, inclus și se așteaptă să fie convenit relativ rapid.
Mai multă NATO în Atlanticul de Nord?
Un al treilea aspect este implicarea mai mare a NATO în Groenlanda și în jurul acesteia. Aceasta ar putea implica alianța militară în ansamblu sau doar așa-numiții membri Arctic-7 ai clubului: Canada, Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia, Suedia și Statele Unite.
Rămâne de văzut dacă acest lucru va implica un număr mai mare de exerciții sau ceva permanent. În acest sens, s-a discutat mult la Bruxelles despre o misiune Arctic Sentry condusă de NATO.
Vorbind la Bruxelles pe 22 ianuarie, după o reuniune periodică a șefilor de apărare ai tuturor țărilor NATO, comandantul suprem al Alianței Atlantice în Europa, Alexus Grynkewich, a declarat că nu există încă „orientări politice” pentru o misiune de tip Santinela Arctică (Arctic Sentry).
„Ne gândim la asta, dar nu avem încă un plan, însă suntem pregătiți și avem o mulțime de experiență”, a spus el. El a adăugat că „nu a existat niciodată o dimensiune militară în discuțiile (de la Davos) care ne-au fost comunicate”.
De asemenea, el a confirmat că nu sunt prevăzute exerciții NATO în Groenlanda în următoarele luni, dar că este în curs de desfășurare un exercițiu comun regulat între SUA și Canada, cu aprobarea Danemarcei, numit Norad, la care participă avioane militare din ambele țări.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.