Alla Gordeyeva era înainte de război profesoară de engleză în Jîtomîr, un oraș de 300.000 de locuitori situat la 150 de kilometri de Kiev.
A plecat din calea războiului alături de cei doi copii și de mama ei, fără mașină, mai întâi spre Polonia. De acolo au ajuns în Slovacia, în Ungaria și, în final, la Cluj-Napoca. În orașul din Transilvania a fost cooptată în echipa unei școli private, care și-a asumat integrarea elevilor ucraineni.
„Faptul că pot să predau în continuare, aici, îmi împlinește vocația, dar îi ajută și pe copiii ucraineni; mulți nu știu engleză foarte bine”, spune Ala Gordeyeva (40 de ani), în pauza dintre orele pe care le predă elevilor ucraineni la Transylvania College.
Școala privată este una dintre numeroasele instituții de învățământ particulare din țară care s-au implicat după izbucnirea războiului din Ucraina în sprijinirea elevilor și a profesorilor ajunși în România.
Peste 30.000 de copii și tineri din Ucraina au rămas, cel puțin pentru moment, în România.
La școala privată din Cluj învață în prezent, în diferite forme, peste 70 de elevi cu vârste între 5-16 ani. Cei care au cunoștințe mai avansate de engleză au fost integrați direct în clasele școlii.
Ceilalți au fost împărțiți în grupe mixte, pe câte doi-trei ani de învățare. Studiază zilnic atât engleză, cât și limba ucraineană, dar și română.
Pentru ei, ajutorul Alei este esențial, inclusiv pentru perspectiva integrării lor în clasele școlii.
„Engleza e și în Ucraina parte din curriculă, se învață aproape în orice școală, dar în Ucraina nu se călătorește foarte mult, iar lumea nu o folosește în viața de zi cu zi. Nu avem canale TV în engleză - în România am văzut desene în engleză - filmele sunt în general dublate și de aceea nu e folosită așa des, dar avem nevoie de engleză, iar copiii își dau acum seama de asta”.
Profesoara din Jîtomîr, „un oraș cât Clujul de mare, dar necunoscut întrucât e destul de aproape de Kiev”, este doar una dintre mamele care au și experiență în învățământ.
„E important pentru elevi că pot comunica între ei!”
O altă femeie din Ucraina care a ajuns să predea în România este Ganna Gryshyna. Mamă a doi copii, aceasta preda engleză, înainte de război, în orașul ucrainean Harkov. În prezent, predă unor elevi ucraineni de clasa a III-a și a IV-a la școala privată din Cluj.
„Suntem recunoscători pentru că ni se oferă posibilitatea să ne adunăm aici și să ne educăm copiii, din Ucraina”, spune femeia.
„Îmi place cel mai mult că elevii au posibilitatea să vorbească unii cu alții, să își împărtășească emoțiile și trăirile; sunt speriați și temători din cauza a tot ce se întâmplă ca urmare a războiului din Ucraina.”
Trece rând pe rând pe la locul fiecăruia din cei 10-12 copii din grupă, pentru a le verifica fișele și a le corecta.
Pentru elevii cu vârste până în 10 ani să poată vorbi și auzi ucraineană în jur e esențial. Asta pentru că pe majoritatea colegilor, plecați tot din calea războiului din Ucraina, nu îi cunoșteau înainte.
„În alte cazuri poate este mai bine să învețe (în special, n.r.) engleză și română, dar în cazul lor vor doar să audă limba lor natală, vor să cânte, să își împărtășească emoțiile în ucraineană, de aceea avem lecțiile în această limbă. Copiii noștri zâmbesc din nou, în această perioadă grea din viețile lor. Zâmbesc și le place să fie aici și să învețe de asemenea aici”, adaugă ea.
„E important că suntem o comunitate!”
Pentru cei și mai mici, de 6-7 ani - practic cei care urmează să înceapă școala - posibilitatea de a învăța cu un educator ucrainean e încă și mai importantă.
Anna Trehub a ajuns în România din Nikolaev cu băiețelul de 3 ani jumătate, împreună cu sora și cei doi copii ai ei, de 10 și 12 ani.
„Copiii au fost stresați, sunt fără tați, o situație dificilă pentru ei, să nu aibă suportul acela masculin. În primele două săptămâni a fost greu, nu s-au simțit foarte în siguranță; acum se simt mult mai bine, conducerea școlii ne-a oferit tot ce am avut nevoie ca să ne simțim astfel. Pot să facă ore, în ucraineană, rusă, faptul că pot să audă limba ucraineană îi relaxează. Îi ajută să câștige încredere și se implică foarte ușor în jocuri, în conversații, în orice activitate”, povestește tânăra educatoare.
Nici ea nu se aștepta să învețe elevi ucraineni într-o țară străină.
„Am mai lucrat cu școli americane și mi-a fost ușor să lucrez aici și să comunic cu copiii. Am și eu stresul meu, dar lucrez cu mine și încerc să îi ajut, cred că ei au multă nevoie de ajutor decât mine”, povesteșe Anna.
Faptul că în jurul școlii s-a creat o adevărată comunitate de elevi, părinți și profesori ucraineni, e un mare plus.
„E foarte important să avem o comunitate ucraineană aici, îi face pe ucraineni să se simtă mult mai încrezători și mai confortabil, pentru că nu suntem în țara noastră”, adaugă educatoarea.
„Copiii nu voiau să iasă din casă!”
La ieșirea din clădirea școlii din Cluj, zilnic, mai multe mame din Ucraina își așteaptă copiii. Una dintre acestea este Svetlana, mamă a doi copii de 5 și 9 ani, care povestește cât de important este pentru copiii ei să își poată continua studiile în România.
„La început a fost stresant, nu știam pe nimeni, în prima zi copiii voiau doar să stea în casă și nu își doreau să meargă nicăieri sau să vorbească cu cineva. Am aflat de școală, am venit aici, iar copiii au început să comunice, să se relaxeze și să se simtă confortabil”, povestește Svetlana.
Băiatul cel mic e încă în procesul de acomodare.
„Aș fi vrut să stea toată ziua aici, dar am constatat că 2-3 ore îi e suficient deocamdată. Mă gândesc să îmi găsesc în job, însă nici nu știu pe de altă parte cum mă voi împărți între responsabilitățile de mamă și muncă. Într-o lună-două voi avea nevoie de bani și va trebui să găsesc o soluție”, spune ea.
Mamele ucrainene spun că își doresc să se întoarcă în țara natală după ce războiul se va termina. Mai ales că, în cele mai multe situații, soții lor au rămas în Ucraina pentru a participa la luptele cu invadatorii.
„Copiilor le e foarte dor de tatăl lor. Vorbim zilnic prin video despre ce se întâmplă pe parcursul zilei. Poate în alte circumstanțe aș fi vrut să rămânem (pentru o perioadă mai lungă, n.red.), dar în această situație, majoritatea visează să se poată întoarce acasă”, mărturisește învățătoarea Gryshyna.
„Au nevoie în continuare de sprijin emoțional!”
Chiar dacă școala privată din Cluj este una cu predare în engleză, copiii ucraineni au parte și de ore de limba română. Asta pentru a se simți integrați și în comunitatea mai largă, a școlii și a orașului.
„De partea afectivă au nevoie în primul rând, încă se adună emoțional cu greu. I-am împărțit în două grupe, în funcție de nivelul de engleză și facem prin rotație, împreună cu colega mea (Alla, n.red.) engleză și română. Sunt unii cu cunoștințe intermediare de engleză, iar alții pe care îi luăm aproape de la zero. Obiectivul este ca pe elevii ai căror părinți decid să rămână în România să îi integrăm în clase, la fel ca pe cei care au făcut deja acest pas”, explică profesoara.
Sprijinul pentru ucraineni, gratuit
Transylvania College funcționează ca o școală privată - cu învățare de la grădiniță, demarată încă din anii '90, până la liceu - cursurile liceale fiind acreditate Cambridge.
Taxa de școlarizare ajunge la câteva mii de euro pe an, dar în cazul elevilor ucraineni, tot suportul, care constă pe lângă implicarea cadrelor unității și în pachete educaționale, chiar masă, sprijin pentru găsirea de cazare, este gratuit.
Pot asista la cursurile unei clase, fără a fi evaluați și fără a obține un document care să ateste că și-au continuat studiile. Totodată, doi profesori ucraineni, de Fizică și Tehnologia Informației, au fost angajați direct în școală, pe posturile vacante.
„Încercăm să lucrăm și pe partea de formare, să pregătim programe care să ajute integrarea și mai bună a elevilor ucraineni”, ne-a spus Simona Baciu, fondatoarea Transylvania College, președinte al fundației unității de învățământ.
Platformă de învățare pentru elevii din Ucraina
Situația de la Cluj nu este singulară. În mai multe județe ale țării, diferite școli și grădinițe private s-au arătat dispuse în ultimele săptămâni să integreze elevi și preșcolari ucraineni.
Peste 160 de astfel de unități și-au manifestat la începutul lunii disponibilitatea de a organiza activități pentru copiii din Ucraina, potrivit Asociația Școlilor Particulare.
Fundația Narada, de exemplu, a lansat un „fond de reziliență pentru educație”, prin care sunt strânse donații pentru școlile care găzduiesc elevi din Ucraina.
Organizația a lansat și o hartă de alerte, unde instituțiile, de stat sau private, își pot semnala nevoile. De asemenea, este în lucru un kit digital de învățare în ucraineană, dar și de introducere în limba română.
Fundația Lumina, care coordonează rețeaua de școli Spectrum în țară, a relansat prin intermediul Liceului Internațional de Informatică o platformă de învățare online pentru liceenii ucraineni din familii refugiate, din România dar și din restul Europei.
Inițiativa funcționa inițial ca un serviciu de tip homeschooling derulată de o instituție de învățământ din Kiev și a fost adaptată nevoilor actuale.
„Sunt cursuri care respectă curricula aprobată de Ministerul Învățământului din Ucraina, acreditate, pot fi accesate de către tinerii refugiați de oriunde, gratuit. Acum am înțeles că deja și școli din Ucraina fac propriile cursuri online, nu știm însă câte ore, cum. Noi organizăm 4-5 ore online pe zi, avem cam 100 de înscriși”, ne-a declarat Agaoglu Hayati, manager la Meridian International School Kiev și consultant educațional al Fundației Lumina.
Doar 60-70 de cereri înregistrate la Inspectoratul Școlar București
La nivelul instituțiilor de învățământ de stat integrarea efectivă a elevilor se desfășoară mai greoi, în primul rând din cauza predării în limba română din școli.
„Procedura standard este ca elevii din Ucraina să se înregistreze la inspectorate, sau școlile unde aceștia au ajuns să îi înregistreze, iar ei devin elevi audienți (adică asistă la cursuri, n.r.) pentru înscrierea în învățământul nostru. Noi am încercat să îi ghidăm spre școli din apropierea locurilor unde stau. Echivalarea de studii se poate realiza, dar rămâne problema lingvistică”, ne-a declarat purtătorul de cuvânt al ISJ București, Larisa Gojnete.
Ea spune că la nivelul Ministerul Educației a fost lansată inițiativa de identificarea a cadrelor didactice din rândul refugiaților, care să predea unor colective de elevi din țara vecină.
„E însă o problemă delicată, pentru că nu vrem să creăm nici segregare”, a spus ea.
Peste 200 de copii, la Colegiul Mihai Viteazu din București
La Colegiul Național Mihai Viteazu învață în prezent peste 220 de elevi ucraineni. Aici vorbim însă de transferul colectivului unei școli din Ucraina.
„Sunt elevi de la o școală din Odesa, care au venit cu învățătorii lor, noi le-am pus la dispoziție opt săli de clasă. Fiind doar liceu, avem cursuri dimineața, iar ei utilizează spațiile după-masă. Practic, noi le asigurăm această infrastructură, le-am pus la dispoziție și rechizite, am încercat să îi mai integrăm pe doritori în diferire cursuri extrașcolare, precum cele de robotică”, ne-a declarat directoarea Lili Zaschievici.
O problemă care va trebui gestionată este legată de plata facturilor, care au crescut deja ca urmare a majorărilor la utilități pe timpul iernii, a adăugat aceasta.
