În orașul iranian Isfahan, unde ar fi avut loc atacul israelian cu drone, Iranul deține o uzină cu reactoare de cercetare, unde are activități de producție de combustibil și alte operațiuni integrate în programul său nuclear.
Atacul de joi spre vineri (18 spre 19 aprilie) nu a fost confirmat oficial de niciuna dintre părți, însă oficiali americani au declarat că au fost informați cu privire la lansarea atacului de către Israel.
La Isfahan funcționează și o bază aeriană majoră a Iranului, iar în zona orașului există și alte uzine de armament.
În aceeași provincie, în orașul Natanz - la 120 de kilometri distanță de Isfahan - este cel mai cunoscut centru nuclear din țară, cu două uzine de îmbogățire a uraniului.
Este o activitate pe care Iranul ar fi intensificat-o mult peste nivelurile agreate cu puterile mondiale, într-un acord internațional din 2015.
Îndreptarea atacului asupra orașului Isfahan, centrul provinciei cu același nume, este „semnificativă”, a spus pentru BBC expertul în arme nucleare Hamish De Bretton Gordon, fost comandant al forțelor nucleare britanice și NATO.
"[Atacul raportat] a fost destul de aproape de locul în care credem că Iranul construiește arme nucleare, așa că mă aștept să fi fost un semn pentru ei", a declarat el.
Oficialii iranieni au transmis că instalațiile lor nucleare sunt în siguranță,
Început cu „scopuri pașnice” încă din 1950, programul nuclear iranian a trecut prin mai multe faze și controverse și a făcut subiectul a numeroase sancțiuni internaționale.
Încercările internaționale de a-l reduce și a-i limita la uzul civil, în schimbul renunțării la sancțiuni, s-au lovit însă de piedici constante.
Cel mai concret pas pentru a ține sub control programul nuclear iranian - Acordul nuclear privind Iranul din 2015 - s-a erodat în timp, iar regimul de la Teheran l-a extins și accelerat, reducând timpul de care ar avea nevoie pentru realizarea unei bombe nucleare, notează și agenția Reuters.
Teheranul a negat o astfel de intenție, dar oficiali ai săi au făcut sistematic declarații cu privire la puterea nucleară a Iranului, ceea ce a alarmat în ultimii ani reprezentanții Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA).
„Poate că oamenii nu se uită la ambițiile nucleare ale Iranului, dar problema există", spunea președintele AIEA, Rafel Grossi, în toamna anului trecut.
În contextul atacului israelian de acum, Grossi a spus vineri (19 aprilie) că „AIEA poate confirma că nu există daune la siturile nucleare ale Iranului (...) și că monitorizează situația îndeaproape".
Pe de altă parte, un oficial al Gărzilor Revoluționare Iraniene a declarat joi că Iranul și-ar putea revizui „doctrina nucleară”, în caz că Israelul va ținti instalațiile sale nucleare, fără a oferi detalii.
Iranul deține peste 20 de uzine de activități nucleare și conexe și a crescut semnificativ stocurile de uraniu îmbogățit, precum și procentul până la care este ridicată puritatea acestuia, stârnind îngrijorări constante din partea AIEA și a comunității internaționale.
Acordul nuclear privind Iranul
Iranul a semnat în 1968 Tratatul Internațional de Neproliferare a Armelor Nucleare, pe care l-a ratificat în 1970, dar a fost acuzat de încălcarea unor prevederi în mod repetat, de-a lungul timpului.
În anul 2015, republica islamistă a devenit parte a acordului nuclear privind Iranul, alături de membrii permanenți ai Consiliului de Securitate ONU - SUA, Franța, Marea Britanie, Rusia și China - plus Uniunea Europeană. Nivelul de puritate al uraniului îmbogățit trebuia limitat de către Iran la 3,67%, nivel suficient pentru uzul civil. Mai exact, producția de electricitate.
Asta în condițiile în care gradul de puritate necesar pentru folosirea în armele nucleare este de 90%.
Acordul stabilea și alte reduceri drastice ale activității de îmbogățire a uraniului și a stocului disponibil, pe o perioadă definită, între 10-15 ani - transformarea uzinei de acest fel din zona muntoasă Fardo într-un centru de cercetare - în schimbul ridicării sancțiunilor internaționale legate de activitățile sale nucleare.
În lumina acordului, parafat printr-un Plan de Acțiune comun adoptat tot în 2015, AIEA monitorizează în Iran 18 uzine nucleare și alte nouă unități conexe.
După retragerea SUA din acord, în 2018, în mandatul lui Donald Trump, Iranul a încălcat, începând cu 2019, majoritatea prevederilor, iar nivelul activităților sale nucleare a pus în alertă comunitatea internațională, notează Reuters.
Stocul de uraniu îmbogățit, limitat prin acordul din 2015 la 220 de kilograme, a ajuns în prezent la 5,5 tone, conform raportului din 2023 al AIEA.
De asemenea, Iranul ar îmbogăți uraniul la o puritate de 60% și ar dispune de suficientă materie primă - dacă ar fi îmbogățită și mai mult - pentru construcția a două bombe nucleare, conform ipotezelor Agenției.
Astfel, timpul necesar pentru a produce suficient uraniu îmbogățit la 90% a scăzut drastic, la câteva luni sau chiar zile.
Asta în timp ce scopul prevederilor din 2015 era să încetinească timpul de care Iranul ar avea nevoie pentru producerea unei bombe nucleare la aproximativ un an.
Odată cu încălcarea sistematică a acordului din 2015, Iranul nu a mai ținut cont de unde desfășoară activități nucleare, ce tip de utilaje folosește și care erau nivelurile de îmbogățire a uraniului prevăzute în acord.
Agenția monitorizează trei astfel de uzine de îmbogățire a uraniului: două situate în complexul de la Natanz - una terestră și una sub pământ - și o altă uzină la Fordow, îngropată practic într-o zonă muntoasă.
Pe de altă parte, informațiile furnizate AIEA s-au dovedit adesea netransparente. Spre exemplu, cea mai complexă unitate de îmbogățire a uraniului, de la Natanz, construită în 2000, a fost descoperită de agenție abia în 2002.
De asemenea, deși la Fordow activitățile ar fi început cu partea de cercetare în anii 2000, existența centrului ar fi fost confirmată abia în 2009.
Potrivit acordului din 2015, unitatea din Fordow ar fi trebuit să fie convertită din uzină de îmbogățire a uraniului în centru destinat doar cercetării, nucleare și fizice.
După ce Iranul nu a mai recunoscut de facto acordul, începând cu 2019, activitatea a fost reluată.
După acordul din 2015, AIEA monitoriza în total 18 centre nucleare și alte nouă conexe, conform datelor oficiale de pe site-ul agenției.
Uzinele care desfășoară activități nucleare sunt situate în special în centrul și nordul țării, conform unei hărți făcute de Thenationalnews, publicație din Abu Dhabi, Emiratele Arabe Unite.
Cele mai cunoscute situri sunt cele de la Natanz, Fordow, Arak și Esfahan, în timp ce la Parchin ar funcționa o bază militară strategică pentru cercetarea iraniană în domeniul rachetelor, conform publicației.
Un fost expert privind armamentul al ONU în Irak, David Albright, spunea la începutul anului că, spre deosebire de acum 20 de ani, „Iranul știe deja cum să producă arme nucleare”, chiar dacă mai există aspecte tehnice nefinalizate și că ar avea nevoie de o săptămână să producă prima sa armă nucleară, iar în cinci luni ar putea produce nu mai puțin de 12 astfel de arme.
Ce ar putea însemna revizuirea doctrinei nucleare
Declarația făcută joi, 18 aprilie, de șeful Corpului de Securitate și Protecție Nucleară al Gărzilor Revoluționare, generalul Ahmad Haghtalab, cum că Iranul își va schimba doctrina nucleară în cazul unui atac israelian asupra instalațiilor nucleare produce noi îngrijorări.
Generalul iranian a spus, de altfel, că una dintre forțele iraniene responsabile de apărarea civilă și nucleară va înfrunta orice amenințare pentru a apăra uzinele nucleare, notează Institutul pentru Studiul Războiului (ISW), citând o agenție iraniană de presă specializată în domeniul apărării.
Institutul menționează că declarația oficialului iranian a fost mediatizată de media controlată de organismul regimului de la Teheran care supraveghează politica nucleară iraniană, ceea ce sugerează că afirmația acestuia este susținută de la nivel înalt.
Experții mai spun că Iranul ar putea folosi orice lovitură americană sau israeliană asupra instalațiilor sale nucleare drept pretext pentru a-și reînnoi programul nuclear.
Ar putea exploata îngrijorarea internațională pentru a spori presiunea asupra comunității internaționale și asupra Israelului de a nu viza instalațiile nucleare iraniene, subliniază ISW.
Specialiștii instituției amintesc că afirmația generalului contrazice viziunea exprimată în trecut de liderul iranian Ali Khamenei, cu privire la neîncurajarea armelor nucleare și ar marca o îndepărtare de politica oficială anunțată anterior de către Teheran.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
