O jumătate de milion de studenți au început școala în România în octombrie, într-o țară fără nicio universitate în topul Shanghai al celor mai bune 1.000 de instituții de învățământ superior.
Printre criteriile de clasare în acest top: prezența unor laureați Nobel, ai unor matematicieni Fields (premiu internațional pentru excelență în cercetarea matematică acordat unor tineri), lucrări de cercetare citate de publicații renumite în domeniu. România nu bifează suficiente.
În schimb, timid, universitățile încearcă să țină pasul cu timpurile și cu cererile de pe piața muncii.
Așa că apar noi discipline care să-i pregătească pe tineri pentru viitor. Un viitor cel mai probabil dominat de inteligența artificială, computerele cuantice ori social media.
Și aici România e puțin în urmă. Ce fac universitățile de calibru din lume?
Povestea lui Șerban Cercelescu, student la o universitate din fruntea topului Shanghai
Pe locul șapte în ierarhia Shanghai e Universitatea Oxford, din Marea Britanie, fondată în anul 1096.
Printre cei 22.000 de studenți de la Oxford, este și Șerban Cercelescu. Fost olimpic al României la Informatică, Șerban studiază Matematică și Computer Science.
Până acum, în primii trei ani, s-a concentrat pe matematică, îmi povestește. De altfel, și lucrarea lui de licență a fost tot matematică pură.
De altfel, și lucrarea lui de licență a fost, după cum explică Șerban, tot Matematică pură - „Rafinarea limbajului formal și introducerea unor tehnici noi din Matematică (mai precis din topologie) în cadrul studiului complexității problemelor de satisfacție de constrângeri în informatică.”
Acum, Șerban Cercelescu este masterand la Universitatea Oxford. Lucrează deja la lucrarea de final de ciclu.
„Interesul meu este să lucrez în fundamentele teoretice, teoria matematică, ale domeniului și poate în dezvoltarea codurilor de corecție cuantice - software care permite corectarea erorilor ce apar extrem de frecvent în reprezentarea stărilor de calcul din implementările curente ale acestor calculatoare”, spune Șerban Cercelescu.
Pentru un om care folosește computerul doar în munca de jurnalist, pentru a citi, conectare socială și pentru a-și ușura viața cu ajutorul aplicațiilor, este ceva greu de înțeles.
Șerban crede însă că, în timp, nu doar lumea virtuală, dar și viețile noastre se vor schimba în urma avansului tehnologic. Computerele cuantice vor revoluționa ceea ce știm că fac acum cele obișnuite.
Ce este calculul cuantic
Calculul cuantic este o tehnologie emergentă care valorifică legile mecanicii cuantice pentru a rezolva probleme prea complexe pentru calculatoarele obișnuite.
IBM Quantum pune la dispoziția sutelor de mii de dezvoltatori hardware cuantic – un instrument pe care oamenii de știință au început să și-l imagineze acum trei decenii.
Inginerii IBM Quantum livrează procesoare cuantice superconductoare din ce în ce mai puternice la intervale regulate, alături de avansuri cruciale în software și partea clasică a sistemelor cuantice. Această muncă duce către viteza și capacitatea de calcul cuantic necesare pentru a schimba lumea.
Sursa info: IBM
Computerele cuantice vor gestiona baze de date colosale, vor decripta mesaje, vor crea sisteme de encriptare. Deci, ar trebui să ne obișnuim din timp cu noua lume și cu termenii care o definesc.
De ce a rămas România fără nicio universitate în clasamentul celor mai bune 1.000 din lume
În România, pe de altă parte, pe 23 august 2023, conducerea Universității Babeș-Bolyai (UBB) anunța că nicio universitate din țară nu mai e în Top 1.000 - clasamentul internațional Shanghai.
Universitatea din Cluj-Napoca tocmai ieșise din clasamentul celor mai bune instituții de învățământ superior din lume. Timp de trei ani, UBB fusese singura din România prezentă în prima parte a topului, la Matematică și Inginerie.
Rectorul UBB, profesorul universitar doctor Daniel David, nu nominaliza atunci un vinovat, dar spunea că, deși a avertizat, „nu s-au luat măsuri la nivel național”.
Profesorul Daniel David mai spunea că „am păstrat în țară arhitectura academică stabilită de reforma comunistă din 1948”.
Și exemplifica.
„Dacă din universitățile tradiționale nu se separa atunci medicina sau dacă am fi corectat această denaturare la timp după Revoluția din 1989, astăzi România avea cel puțin trei universități în acest ranking, pornind de la universitățile istorice din București/Cluj/Iași, dar și din alte centre universitare cu tradiție.” (sursa: ubbcluj.ro)
Rectorul UBB spune că domeniul biomedical este cel în care se publică și se citează cel mai mult, iar acesta este un criteriu de includere în clasamentul Shanghai.
Însă în România concentrările academice sau unirea universităților cu institute de cercetare nu se realizează pentru că mereu apar contraargumente „adesea pentru protejarea unor interese locale sau personale”, acuză el.
Franța și Ungaria au concentrat resurse academice și astfel sunt prezente în clasament, mai spune David.
Ca să recupereze decalajul, universitățile din România încearcă să țină pasul cu Inteligența Artificială
Universitatea Babeș-Bolyai vrea să revină în clasamentul Shanghai, iar dezvoltarea componentei biomedicale a fost un prim pas.
Dar anul acesta, Universitatea din Cluj a mai făcut unul. A deschis un program de licență în Inteligență Artificială.
Decana Facultății de Matematică, Anca Andreica, spune că totul a plecat de la cerere. A observat „interesul foarte mare pentru această specializare”.
Concurența a fost acerbă. 400 de candidați au aplicat pentru ocuparea celor 50 de locuri disponibile. Opt pe un loc.
O altă disciplină care urcase universitatea în topul Shanghai a fost mediul - Științele Pământului.
Unul dintre proiectele de cercetare ale acestei facultății a fost construirea unui sistem de monitorizare a calității aerului din clădiri.
Conferențiarul doctor Nicolae Ajtai, decan al Facultății de Știința și Ingineria Mediului de la UBB, spune că aparatul dezvoltat și pus deja pe piață de instituție poate înregistra radonul, un gaz radioactiv provenit din dezintegrarea radiului, care, peste pragul critic, poate provoca boli respiratorii și cancer.
Pe lângă radon, invenția de la UBB depistează compușii organici volatili, monoxidul de carbon, dioxidul de carbon, dar și presiunea, umiditatea și temperatura aerului.
Politehnica mizează pe securitate cibernetică și calcul cuantic
Universitatea Națională de Știință și Tehnologie Politehnica București este cea mai veche școală de ingineri din România, dar mulți dintre cei care au învățat aici au părăsit țara. Astfel, dintre inginerii formați înainte de Revoluție, 200.000 au plecat după 1989.
Așa se face că, în nouă ani de acum, România va avea nevoie de 600.000 de ingineri, potrivit rectorului Mihnea Costoiu. În același timp, doar 12 mii termină studiile de licență și masterat, anual.
Nevoia de ingineri este deci din ce în ce mai mare, dar universitățile trebuie să se uite cu atenție la ce domenii se caută. Potrivit companiei de recrutare BestJobs, în 2023, producția de mașini, componentele auto și construcțiile civile au nevoie de cei mai mulți ingineri.
Cea mai bună soluție pentru ca universitățile să răspundă nevoilor și să nu scoată pe bandă rulantă șomeri este parteneriatul cu industria.
Automobile Dacia este, de exemplu, partener al Universității Politehnice, spune pentru Europa Liberă, prorectorul instituției, profesorul doctor inginer Adina Magda Florea. Așa că Universitatea a primit de la constructorul de mașini un autoturism electric, în scop didactic.
„Am instalat pe mașină niște senzori, ne-am plimbat pe aleile Politehnicii și am reușit să conducem autonom această mașină”, povestește prorectorul Politehnicii. Lipsurile materiale îi împiedică să facă ceva mai mult decât o plimbare pe aleile din curtea facultății. „Sigur, nu avem tehnologia ca să o lăsăm (n.r. mașina de la Automobile Dacia) în București, dar am reușit în Politehnică”, spune prorectorul Politehnicii.
În timp ce prezentul este deja, parțial, al mașinilor electrice conduse de oameni, marile companii auto testează mașinile electrice fără pilot.
„Pilotul” este de fapt un soft la care sunt conectați nenumărați senzori.
Este o formă de inteligență artificială care se învață la Politehnică de zece ani, subliniază prorectorul.
Un alt proiect al universității în care studenții au aplicat ce au învățat despre inteligență artificială a fost cel în care au putut instala pe robotul Pepper, al companiei Aldebaran Softbank, softuri create de ei.
„Am învățat un robot umanoid, Pepper, să interacționeze cu oamenii și să răspundă la diverse nevoi ale oamenilor în vârstă sau cu cerințe speciale, prin interacțiune vocală, prin recunoaștere de imagini, recunoașterea activităților pe care le fac acești oameni”, mai spune Adina Magda Florea.
Facultatea de Automatică și Calculatoare este, de asemenea, foarte cautată. Inclusiv de către olimpici - numai anul acesta s-au înscris la cursuri 80 dintre cei mai buni elevi ai României la matematică și informatică.
„Avem parteneriate cu Google, Adobe, IBM, Windows XP, ne bucurăm să avem parteneriate și cu BitDefender, cu UiPath și exemplele pot continua”, explică decanul Mihnea Alexandru Moisescu.
El pune accent pe două dintre proiectele lansate în 2023.
„Primul este un proiect de centru de inteligență artificială și al doilea, un proiect european câștigat de curând, pentru dezvoltarea unui master comun la nivelul Uniunii Europene, pe Cybersecurity, un domeniu extraordinar de important în acest moment”, explică profesorul doctor inginer Mihnea Alexandru Moisescu.
Facultatea de Automatică și Calculatoare a început anul universitar și cu o premieră: un master în limba engleză în QC, adică în Quantum Computing.
Este primul program din România dedicat calculului cuantic şi comunicaţiilor cuantice. Programul este susţinut de companii precum CertSign, BitDefender și IBM. De altfel, IMB este una dintre companiile care pune la dispoziția specialiștilor hardware cuantic.
Ce vor studia masteranzii de la Facultatea de Automatică și Calculatoare/Universitatea Politehnică din București la „Quantum computing”
Elemente de Algebră lineară, Elemente de Fizică, Calcul Științific, Introducere în informatică cuantică, Cercetare, Rețele, Criptografie, Teoria informației cuantice, Criptografie și comunicații cuantice, Calcul paralel și distribuit, Învățare automată, Algoritmi Cuantici, Realizări fizice ale calculatoarelor cuantice, Etică
Facultatea de Automatică și Calculatoare explică pe siteul propriu că „echipa de profesori implicată ȋn acest program coordonează cel mai important proiect de comunicaţii cuantice din România: RoNaQCI”.
Programul, finanțat de Uniunea Europeană și Guvern cu 10 milioane de euro, constă în construirea celei mai mari rețele de distribuţie cuantică din România. Universitatea Politehnică din București susține că primul nod al rețelei este deja funcțional în România.
Obiectivele proiectului de comunicații cuantice RoNaQCI
- Realizarea a peste 1.500 km de rețea de fibră optică dedicate (16 NOC naționale și 20 metropolitane);
- Realizarea a 6 rețele metropolitane în orașele București, Iași, Cluj-Napoca, Timișoara, Craiova și Constanța;
- Realizarea de 36 de legături securizate QKD (Quantum Key Distribution);
- 15 hub-uri quantum pentru educație și formare;
- Crearea de 4 puncte de acces pentru interfațarea cu rețele similare externe (Ungaria, Serbia, Bulgaria, Moldova).
Sursa: Agenția de Cercetare pentru Tehnică și Tehnologii Militare
În programul RoNaQCI sunt implicate 12 universităţi, 7 institute de cercetare, 3 agenţii naţionale, 3 companii private şi alţi 7 parteneri asociaţi.
Facultatea unde înveți să construiești drone
Tot la Politehnică este și Facultatea de Inginerie Aerospațială. De aici, ies ingineri care pot proiecta și construi motoare de aviație, inclusiv de drone (folosite astăzi în medicină, transporturi, educație, agricultură, armată și nu numai) și rachete.
Sonia Maer, pasionată de aviație încă din adolescență, este studentă în ultimul an la Facultatea de Inginerie Aerospațială. Anul trecut, Sonia a organizat împreună cu alți colegi evenimentul SpaceFest, la care s-a auzit inclusiv o voce de la NASA, cea a astronautei americane Nicole Stott. La eveniment au venit și astronauta egipteană Sara Sabry și cosmonautul român Dumitru Prunariu.
„Mereu mi-am dorit ca facultatea noastră să aibă un eveniment mare despre care să audă toată lumea și anul trecut am reușit să realizăm un eveniment care a ajuns peste tot, o colaborare cu cei de la NASA”, povestește Sonia Maer.
Sonia studiază de patru ani designul aeronautic și ne povestește că locurile în care ar putea lucra sunt atât de variate, încât e sigură că își va găsi un job bun: la Aeroclubul României, la Institutul INCAS (Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Aerospațială Elie Carafoli), la TAROM, în unități ale Armatei în care se proiectează rachete.
„Îmi doresc să rămân în țară, îmi doresc să construiesc ceva aici și consider că poate uneori visul acesta al Europei e mai frumos dacă doar vizitezi”, spune cu speranță Sonia Maer.
Concluzia ei, de student în anul patru, este că Educația, și mai ales Cercetarea, ar trebui să primească mult mai mulți bani.
În curtea Facultății de Inginerie Aerospațială de la Politehnica București este un tunel aerodinamic. Funcționează din 1931. Într-unul dintre laboratoare sunt și câteva instrumentele de învățare mai noi: motoare de avioane, inclusiv unul de Mig-21 Lancer (donat de Ministerul Apărării Naționale) și o suflerie supersonică.
Mai sunt un sistem optic extrem de sensibil și un motor de dronă pe care profesorul Grigore Cican, șef de lucrări la Facultatea de Inginerie Aerospațială, îl pornește pentru a ne arăta cum funcționează.
El spune că facultatea are nevoie de mult mai multe motoare, dar și de standuri de rachete.
„La fel, ar fi nevoie și de un turboshaft, un motor cu turbină care dă putere la ax sau un turbo propeler. Sau poate pe partea de spațiu, ne-ar plăcea să avem parte de standuri de rachete, pe care astăzi, nu le avem în facultate, din păcate”, completează lista nevoilor profesorul Grigore Cican.
Cercetarea de la Facultatea de Inginerie Aerospațială este și ea afectată de resursele puține. Chiar și așa, facultatea a încheiat un contract cu ESA, Agenția Spațială Europeană, spune mândru profesorul Grigore Cican.
Studenții, însă, au nevoi - spune asistentul universitar la aceeași facultate Mihnea Gall - de echipamente mai multe și mai noi. Completează că el însuși a scris proiecte de finanțare depuse inclusiv la Ministerul Cercetării. De doi ani, nu au venit echipamentele necesare.
„În calitate de cadru didactic, am depus deja finanțări în această direcție pentru a achiziționa echipamente complementare cu echipamentele pe care deja le avem aici, echipamente care să ne permită de exemplu, în cadrul orelor de Mecanică a fluidelor, să punem în evidență mai multe fenomene decât putem pune acum sau să permitem lucrul simultan al mai multor echipe, adică practic să creștem numărul de laboratoare și să spunem, expertiza cu care studentul termină acel curs”, argumentează asistentul universitar Mihnea Gall.
Cercetarea de la Facultatea de Inginerie Aerospațială este și ea afectată de resursele puține.
Chiar și așa, facultatea a încheiat un contract de cercetare cu ESA - Agenția Spațială Europeană în care sunt angrenate mai multe cadre didactice ale facultății, povestește profesorul Grigore Cican.
Nu e vorba doar despre studii, e vorba despre mediu
Performanța studentului și a facultății la care studiază nu depinde numai de echipamente, săli, computere și bani, subliniază Șerban Cercelescu, studentul român de la Universitatea Oxford. Mediul și atitudinea profesorilor fac difernța. „Acest mediu mi-a permis să merg în grupuri, să învăț germana.”
La Oxford, sunt organizate periodic evenimente sociale, tabere, întâlniri, mese cu cadrele didactice.
„Eu însumi sunt membru al Societății de Matematică, condusă de Otilia Cășuneanu, și am rolul de puzzlemaster, adică sunt parte din autorii problemelor publicate de societate ca parte a competițiilor organizate de aceasta.
Cultul marilor profesori este aproape inexistent aici.Șerban Cercelescu, student la Universitatea Oxford
Merg destul de des și la Societatea Balcanică pentru a-mi satisface pofta de folclor, cultură și mâncare regională. Există și o societate a românilor”, descrie Șerban o parte dintre activitățile sale la universitatea britanică.
Un alt mare avantaj este relația dintre studenți și profesori.
„Aici, te adresezi profesorilor pe numele lor mic, în mod regulat, mergi la cină cu ei. Cultul marilor profesori este aproape inexistent aici. De asemenea, în trei ani la Oxford, nu am fost sub absolut nicio formă jignit de un cadru didactic sau administrativ. Sentimentul că profesorul este deasupra studentului pe scara socială este absent, iar discuțiile dintre student și profesor se simt ca de la egal la egal”, descrie Șerban încântat.
„Un lucru care m-a impresionat profund a fost că, în timpul întâlnirilor cu profesorul coordonator al lucrării mele de licență, el lua notițe cu ce spuneam eu. Motivul era destul de clar. Profesorul era informatician, eu sunt matematician, clar sunt lucruri pe care eu le știu și el - nu. Cu toate acestea, faptul că profesorul era și el conștient de acest lucru și nota ideile mele, fie bune sau proaste, m-a luat prin surprindere”, continuă Șerban Cercelescu povestea.
Mentoratul este și el o piesă de bază în puzzle-ul formării studenților. Cu toții au parte de un tutorial, adică de o conversație în cerc restâns cu profesorul pentru a elucida orice nelămurire a studentului.
Universitatea garantează intrarea la cel puțin 20 de biblioteci, acces gratuit la orice publicație științifică și spații de lucru.
Tot universitatea se ocupă și „de cazarea și hrănirea studenților, dar nu complet, de bunăstarea lor, oferă servicii de consiliere, produse de sănătate sexuală și igienă feminină, organizează evenimente sociale, cine formale și oferă abonamente gratis la sală”, completează Șerban imaginea unei școli desprinse parcă dintr-o poveste.
La final, l-am întrebat pe Șerban Cercelescu unde ar fi mers la facultate, dacă ar fi rămas în România.
„Cred că în România aș fi studiat Informatica și Matematica în paralel la Universitatea din București și la Babeș-Bolyai”, răspunde el.
Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați a avut cursuri de gătit și de influencer
Înapoi în România, unele universități încearcă soluții pentru completarea finanțării. Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, de pildă, instituție de stat, a cercetat piața și a văzut ce se caută. Așa că a organizat cursuri de gătit și de influencer.
Unul dintre prorectorii instituției, Alexandru Nechifor, spune că aceste cursuri nu au fost universitare, ci scurte, de 20 de ore, iar taxa a fost de 300 de lei.
Alexandru Nechifor spune că cererea a dictat politica universității.
Printre cei angajați de Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, să-i învețe pe cursanți secretele gătitului sau ale succesului public s-au aflat influencerul în cooking Gina Bradea și realizatorul de televiziune Gabriel Coveșeanu.
Deși social media e plină de influenceri care câștigă zeci sau chiar sute de mii de euro, iar bucătarii iscusiți ajung vedete la TV sau pe internet, prorectorul Alexandru Nechifor spune că aceste cursuri au fost „la limita rentabilității”. Ca atare, nu este clar dacă vor continua sau nu.
„Cheia unui învățământ universitar performant este la politicieni”
În ciuda strădaniei unor universități de a ține pasul cu timpurile, mulți tineri români pleacă în continuare la facultăți din străinătate.
După ce Marea Britanie, care atrăgea sute de studenți români anual, a ieșit din Uniunea Europeană, o mare parte dintre absolvenții de liceu s-au orientat spre Olanda - țară cu 13 universități în top Shanghai 1.000.
Fizicianul Cristian Presură explică de ce: „Multe din ele sunt în topurile celor mai bune universități din lume, iar diploma obținută are o greutate mai mare. Pe de altă parte, cu o diplomă obținută în Olanda, cresc șansele de a obține un serviciu în Occident, ceea ce și fac mulți dintre absolvenți. La acestea, se adaugă și infrastructura pe care aceste universități o pun la dispoziție”, explică
Pe locul 76 în clasamentul internațional Shanghai este Universitatea Groningen. Cristian Presură și-a susținut aici lucrarea de doctor în fizică.
Este de 21 de ani cercetător senior la Institutul Philips din Eindhoven și autor al mai multor invenții, printre care primul ceas care măsoară pulsul atleților cu ajutorul unor senzori optici.
Deși locuiește în Olanda, Cristian Presură știe bine care este situația învățământului românesc, pentru că vine des în România, mai ales pentru a populariza știința. A scris mai multe cărți și manuale de fizică pentru elevii de gimnaziu.
Dr. Presură crede că o universitate ajunge în marile topuri dacă are programe solide de cercetare. Iar acest lucru înseamnă că cei mai buni cercetători din țară să fie cooptați de universități.
În același timp, facultățile trebuie să atragă și cei mai buni tineri și să pună la dispoziție o infrastructură dezvoltată.
„Un altfel de creuzet se contruiește cu greu, pe o perioadă lungă de timp, cu o strategie bine gandită, adesea concentrată numai pe câteva domenii de performanță, cu o selectie de personal adecvată și cu un buget care permite. Iar acestea sunt legate de dorința clasei politice de a vrea să fie făcut cu adevărat ceva bun și durabil, iar apoi să justifice contribuabililor că investiția este necesară. Asta lasă de dorit”, rezumă rețeta succesului Cristian Presură.
Câți bani au la dispoziție universitățile românești
- Aproximativ 540 de mii de studenți și 26.500 de cadre didactice au început un nou an universitar la 2 octombrie 2023. Circa 23 de mii de studenți sunt străini.
- Cele 540 de facultăți de stat și private (75% dintre ele sunt de stat) au acces, teoretic cel puțin, la bani mai mulți față de anii precedenți.
- Bugetul învățământului universitar este de 14,7 miliarde de lei (2,9 miliarde de euro), ceea ce înseamnă 30% din bugetul total al Ministerului Educației.
- Pentru fiecare student care ocupă un loc finanțat de la buget, Ministerul Educației alocă în anul universitar 2023 – 2024, câte 6.346 lei (1.270 de euro).
Un sfert din acești bani vin de la Bruxelles, prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) - 3,4 miliarde de lei. Altfel, universitățile ar fi primit doar 23% din bugetul total al Educației.
Atragerea fondurilor europene, vitale pentru dezvoltarea educației înalte, depinde însă de politicieni. Dacă aceștia nu fac reformele asumate, Comisia Europeană nu va aloca României banii.
