Când a aflat că ar avea cancer la sân, Maria Tusa avea 42 de ani. Anul era 2008, iar femeia mersese la medic îngrijorată de ceea ce părea a fi un nodul la sânul stâng.

„Neoplasm mamar gradul IIIB”, i s-a spus femeii că ar avea. Cancer adică, posibil o formă foarte agresivă – iar tratamentul trebuia început numaidecât pentru ca dna Tusa să trăiască. Femeia avea să ajungă în scurt timp la cure de chimioterapie, dar și pe masa unui chirurg. Acesta i-a extirpat complet sânul stâng.

„Am făcut exact ce mi-a spus medicul”, spune astăzi, într-un dialog cu Europa Liberă Maria Tusa. „Regret”, adaugă ea.

Aproape 15 ani au trecut de când Maria Tusa ieșea din cabinetul doctoriței Iuliana Dana Pleș din Constanța cu o foaie de hârtie în mână din care reieșea că ar avea cea mai teribilă boală din lume.

Astăzi, la 57 de ani, femeia este convinsă că diagnosticul de atunci a fost greșit, iar efectele acelei presupuse greșeli i-au distrus viața. Recent, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) s-a pronunțat într-un proces intentat împotriva statului român deschis de Maria Tusa; judecătorii de la Strasbourg spun că justiția din România nu a izbutit să-i facă dreptate timp de atâția ani și au obligat statul să îi acorde daune morale de 7.500 de euro.

O instanță din România a confirmat suferința femeii, însă procesul deschis împotriva celor doi medici care au diagnosticat-o și operat-o continuă. Unul dintre acuzați a murit, celălalt neagă acuzațiile. El susține că în 2008, atunci când a diagnosticat-o cu cancer pe Maria Tusa, i-a salvat viața.

Maria Tusa este doar unul dintre pacienții români care consideră că sunt victimele unor culpe medicale, victime care sunt nevoite să treacă prin furci caudine pentru a-și găsi dreptatea.

Legislația actuală este proastă, spun la unison toți actorii – de la Ministerul Sănătății, la asociațiile de medici și pacienți, până la juriști. Măsurile concrete pentru „a o repara” se pierd încă printre promisiuni.

În România, legiștii - adică medicii de medicină legală - sunt cei care au cel mai important cuvânt de spus în privința posibilelor erori medicale comise asupra celor vii, iar instanțele au nevoie de mulți ani pentru a face lumină – dacă o fac – în complicate procese de malpraxis.

În acest timp, firmele de asigurări încasează polițe de asigurări de malpraxis de la peste 50.000 de medici. Dar arareori ajung să le deconteze.

Calvarul medical și judiciar al doamnei Maria Tusa

După ce a urmat patru cure de chimioterapie și i s-a extirpat sânul stâng, Maria Tusa a observat că începuse să se îngrașe. Era anul 2010, la doi ani de la diagnosticarea cu cancer, iar femeia din județul Constanța a început să își pună întrebări.

„Am mers la endocrinolog”, povestește Maria Tusă. „Acel domn doctor mi-a spus, din dosarul pe care eu i l-am arătat, că din punctul dumnealui de vedere nu pare a fi un cancer.”

Femeia și-a adus aminte de ușurința cu care fusese diagnosticată cu doi ani mai devreme. „Mi s-a pus diagnosticul doar pe palpare”, spune ea astăzi.

În acțiunea de chemare în judecată aflată și în prezent pe rol, avocata ei înșiră lista investigațiilor medicale pe care Maria Tusa ar fi trebuit să le facă în 2008 pentru ca diagosticul să fie cert.

Cel mai important dintre cele care nu au fost efectuate este o biopsie, care ar fi arătat fără dubii dacă pacienta avea sau nu cancer. De menționat că, la acel moment, Spitalul din Constanța nu avea posibilitatea realizării unei astfel de biopsii.

După discuția cu endocrinologul, în 2010, Maria Tusa a cerut ca lamelele cu care fusese operată la un cabinet privat de doctorul chirurg Dumitru Unc (decedat între timp) să fie expertizate.

Rezultatele Institutului Oncologic București au fost că afecțiunea de care suferea era doar o mastoză fibro sau sclerochistica, afecţiune benignă, care nu necesita chimioterapie, adică un tratament cu medicamente foarte puternice și efecte secundare, și nici mastectomie, adică extirparea sânului.

Rămăsese fără un sân și primise un tratament extrem de puternic degeaba, și-a spus femeia.

Trauma din justiție

„Am făcut plângere peste tot, le-am luat pe rând pe toate ca să pot să rezolv ceva. Peste tot am fost”, descrie dna. Tusa ceea ce a urmat.

Iar experiența Mariei Tusa cu justiția avea să fie una dureroasă și de lungă durată.

Avocata ei, Mihaela Ispas, spune că primele sesizări pe care le-a făcut au fost la Colegiul Medicilor, Direcția de Sănătate Publică și Parchet – unde a fost depusă o plângere penală pentru vătămare corporală din culpă.

Procedurile aveau să dureze cu anii.

Primele decizii au fost cele administrative, de la direcția de sănătate publică: ambele au tras concluzia că există culpă medicală atât pentru medicul care a pus diagnosticul, cât și pentru cel care a operat în baza acestuia.

Deciziile au fost atacate, separat, în instanță. După o serie succesivă de decizii contradictorii, instanțele de recurs au desființat cele două documente și au negat malpraxisul medical.

Asta a complicat și mai mult demersul Mariei Tusa, care se simțea în continuare nedreptățită.

„Nimeni nu mi-a spus vreodată «măi, femeie, a fost o greșeală, vezi-ți de treaba ta, du-te!»”. A trebuit eu doi ani de zile să stau, să înghit, să sufăr, să plâng pe la colțuri, să devin depresivă, să iau medicamente, ca să pot să trăiesc, să merg în continuare”, spune ea, astăzi, când suferă în continuare de pe urma chimioterapiei: văzul și mirosul îi sunt afectate.

În tot acel timp, procurorii care investigau același caz stăteau cu dosarul pe loc, așteptând, conform procedurilor, un raport de expertiză de la Institutul Național de Medicină Legală.

„Numai expertiza medico-legală a durat din 2010 până în 2013. Cu avize cu tot, s-a dus până prin 2014”, spune Mihaela Ispas, avocata femeii.

Procurorul a ajuns la concluzia că medicul oncolog nu „a depus diligențele” pentru un diagnostic corect, fapt pentru care ar fi putut fi trasă la răspundere. Nu penală, însă; era prea târziu – fapta era prescrisă.

Doctorul acuzat spune că i-a salvat, de fapt, viața

În 2013, Maria Tusa i-a dat în judecată, într-un alt proces, pe cei doi medici. În cererea sa, femeia a cerut daune morale și materiale de 100.000 de euro.

Nouă ani avea să dureze ca acest proces să fie judecat în primă instanță, de Judecătoria Constanța, care pe 23 martie 2022 a stabilit ca Iuliana Pleș și Spitalul Județean Constanța să plătească daune de 20.000 de euro. Acțiunea împotriva aparținătorilor medicului Unc, care decedase între timp, a fost respinsă de magistrați.

Judecătoria Constanța invocă în motivarea sentinței „imprudenţa pârâtei (dr. Pleș, n.r.) de a proceda la recomandarea tratamentului cu citostatice şi a operaţiei de extirpare a sânului, înainte de a efectua şi alte investigaţii”, fără a se pronunța în mod explicit pe corectitudinea diagnosticului.

Nimeni nu a fost de acord cu decizia instanței, toate părțile atacându-o cu apel.

Procesul s-a reluat în decembrie 2022 la Tribunalul Constanța și a fost suspendat pe timpul vacanței judecătorești pentru patru luni; următorul termen va fi, 24 octombrie 2023.

Avocatul doctoriței Pleș, Ionuț Dobrinescu, spune pentru Europa Liberă că „medicul oncolog este practic victima propriului succes medical”, argumentând că Maria Tusa a fost bolnavă cu adevărat de cancer și s-a vindecat.

„Oamenii care au tratat-o (n.r. pe Maria Tusa) nu au fost nici dușmanii, nici cei care au profitat în vreun fel de pe urma pacientei Tusa. Sunt 15 ani de când acest caz singular se tot judecă. În tot acest timp doamna Ples nu a avut nicio declarație publică, nu are nici în prezent, dar cu siguranță resimte disconfortul și frustrarea și neputința generată de sistemul judiciar și legislația națională, pe bună dreptate sancționate și de CEDO”, spune Dobrinescu.

Decizia CEDO la care acesta se referă, în care statul român a fost condamnat în procesul deschis de Maria Tusa, a fost publicată pe 9 august, în Monitorul Oficial al României.

Judecătorii europeni nu au analizat propriu-zis acuzațiile de malpraxis aduse de femeia din Constanța, ci modul în care instituțiile și justiția din România au tratat cazul său.

Iar concluziile ar trebui să-i îngrijoreze pe responsabilii sistemului sanitar românesc și nu numai.

„Curtea constată că în cadrul de reglementare instituit de legiuitorul român se permite o alegere între mai multe proceduri care urmează să fie angajate și poate părea favorabilă justițiabililor. Cu toate acestea, în cazul reclamantei, diferitele proceduri pe care le-a introdus au condus la rezultate divergente. Astfel, în pofida rezultatelor lor respecte, atât procedura penală, cât și procedura disciplinară au concluzionat că oncologul și-a îndeplinit atribuțiile profesionale într-un mod deficitar. Cu toate acestea, procedura întemeiată pe Legea specială nr. 95/2006 a eliminat această răspundere”, au scris judecătorii de la CEDO.

Despre experiența cu justiția vorbește în interviul acordat Europei Libere și Maria Tusa: „N-am lipsit la nicio instanță de judecată. M-au tocat pur și simplu, pentru că ești privit așa cum ești privit ca om de rând. Ești privit de sus că nu ai [se referă la posibilități materiale]”, a spus femeia.

Ce trebuie reparat?

Până în 2021, pacienții care voiau să ceară daune morale de la medicii despre care credeau că i-au tratat greșit trebuiau să își dozeze pretențiile în funcție de banii pe care îi au deja.

De pildă, doar pentru a fi ascultat de instanță, un pacient care solicita un milion de lei despăgubiri trebuia să plătească o taxă judiciară de aproximativ 10.000 de lei.

Schimbarea legii de acum doi ani – când s-a impus o taxă unică de 100 de lei – a fost un prim pas înainte pentru pacienți, însă mult prea mic pentru a rezolva problema de sistem, spune pentru Europa Liberă Vasile Barbu, președintele Asociației Pacienților din România.

„Noi am încercat în ultimii zece ani să modificăm legea privind răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorilor de servicii medicale, inclusiv spitale. N-am reușit. Au fost făcute mai multe variante. Ele zac în sertare, atât la minister și la Parlament”, spune Vasile Barbu.

Dincolo de birocrație, el exemplifică ineficiența contractelor de asigurări pentru malpraxis pe care medicii le au încheiate cu firmele de asigurări, despre care spune că sunt făcute pe „niște clauze abuzive”.

„Medicul nu beneficiază de asigurarea de malpraxis (în cazul daunelor morale) și, de multe ori, medicii nu au banii suficienți pentru a plăti rapid, imediat, aceste daune pacienților. De multe ori, chiar instanțele nu acordă despăgubirile morale așa după cum ar merita pacientul pentru că efectiv ar îngropa medicul”, a spus Barbu.

Europa Liberă a solicitat o situație a polițelor de tip malpraxis medical decontate de firmele de asigurări din România de la Autoritatea de Supraveghere Fiscală, însă până la ora redactării acestei știri nu am primit un răspuns.

O lege privind polițele zace în Parlament

Despre o lege coerentă a malpraxisului vorbește de ceva vreme și Colegiul Medicilor, instituția care poate ridica permisele de liberă practică ale medicilor pentru erori medicale.

Daniel Coriu, șeful Colegiului, a declarat recent pentru Europa Liberă că e nevoie de înființarea unui corp de experți medicali care să preia judecata acestor cazuri de la Institutul Național de Medicină Legală (INML).

„La INML sunt medici foarte bine pregătiți, dar sunt foarte ocupați și nu au timp să se ocupe de aceste expertize. Și se întârzie. Acesta este motivul pentru care foarte multe cazuri sunt deschise și nu se întâmplă nimic”, a spus Daniel Coriu.

O altă problemă identificată de acesta e lipsa de răspundere a medicilor care știu că au greșit, însă de teama că ar putea plăti sume uriașe, sau reputația le-ar fi afectată, preferă să nege culpa.

„Propunem modificarea poliței de malpraxis care să nu mai conțină niciun fel de clauză de excludere, va fi o poliță minimală care să conțină absolut totul, dar pe această poliță fiecare doctor își va pune tot ceea ce consideră el că există factor de risc. Va fi o poliță personalizată”.

Despre modificarea legii privind malpraxisul medical a vorbit și Alexandru Rafila, ministrul Sănătății, care consideră, de asemenea, că problema e în curtea firmelor de asigurări medicale.

Acum câteva săptămâni, Alexandru Rafila a precizat că este nevoie de o iniţiativă de modificare a legislației privind malpraxisul „care să nu fie legată de interesul companiilor de asigurări”.

Un astfel de proiect e deja pe rolul Camerei Deputaților, după ce a fost adoptat de Senat.

În forma adoptată de senatori nu se fac mențiuni cu privire la înființarea corpului de experți menționat de șeful Colegiului Medicilor, însă sunt propuse modificări privind relația medic – companie de asigurări medicale.

Polițele trebuie să acopere toate tipurile de activități medicale și să poată fi decontate inclusiv sume pentru daune morale - e primul punct al proiectului de lege. Limitele acestor daune ar urma să fie stabilite prin ordin de ministru, iar medicii care nu încheie polițe și pentru eventualele prejudicii morale cauzate ar putea rămâne fără avizul de liberă practică.

Legea se află în prezent la Camera Deputaților, unde urmează să reintre în dezbateri cel mai probabil din toamna acestui an.

Despre ineficiența actualelor legi privind malpraxisului a atras atenția și Avocatul Poporului: „Apreciem că subiectul malpraxisului medical este unul complex, amplu, care necesită un efort colectiv, o direcție și o reglementare unitară și clară, care să reprezinte atât interesul personalului medical cât și al pacienților”.

Ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, nu a putut fi contactat pentru un punct de vedere cu privire la acest subiect.

Statistic, mai puțin de 10% din cazurile de malpraxis reclamate în România sunt confirmate. În 2019 și 2021, Ministerul Sănătății, prin structurile din teritoriu, a primit 302 sesizări. 25 dintre ele au fost cazuri de malpraxis.