Raportul experților franco-germani privind Europa cu patru viteze propune revizuirea radicală a regulilor după care funcționează în prezent Uniunea Europeană, schimbări care ar putea adânci actualele falii.
Cercurile concentrice și nucleul dur
În esență este vorba despre o Uniune cu patru cercuri concentrice: nucleul dur, UE, membrii asociați și Comunitatea Politică Europeană (o asociație liberă de lideri europeni care se întâlnesc de două ori pe an pentru a discuta și care există de facto).
Raportul nu definește însă limitele acestor cercuri și nici nu menționează statele care ar putea face parte din ele, în special din „nucleul dur”.
Acest lucru va avea consecințe politice, pentru că va însemna o revizuire de profunzime a procesului de decizie, spune pentru Europa Liberă analistul de politică externă Ștefan Popescu, doctor în istoria relațiilor internaționale.
„Marea problemă a acestui raport este că nu definește frontiera nucleului dur, or, în momentul în care această realitate va fi instituționalizată va avea consecințe la nivel politic, la nivelul statutului țărilor care rămân în afară. Mă gândesc la România, la Bulgaria, pentru că bănuiesc că nimeni nu este naiv să creadă că România va fi în nucleul dur”, ne declară Ștefan Popecu.
S-a dezgropat astfel tema mai veche și sensibilă a „Europei concentrice”, în care statele fondatoare, cele bogate și puternice, în frunte cu Germania și Franța, ar face parte din primul cerc în care s-ar lua adevăratele decizii politice și economice, iar statele „periferice”, mai puțin integrate, cu probleme economice și ale statului de drept ar face parte dintr-un al doilea cerc.
Schimbarea procesului de decizie
Unele din schimbările propuse sunt radicale și ele au mai fost puse pe tapetul discuțiilor, dar s-au blocat în declanșarea unei proceduri de modificare a tratatelor și au provocat reacțiile negative a 13 țări, printre care și România.
În principal, raportul celor 12 experți franco-germani, care are girul ministerelor de externe ale celor două mari puteri europene, propune:
- reducerea numărului de comisari și de membri ai PE;
- eliminarea vetourilor naționale;
- trecerea la votul majoritar în locul unanimității;
- legarea mai strictă a fondurilor europene de statul de drept;
- un buget mai mare;
- mai multă putere acordată țărilor mici pentru a compensa pierderea dreptului la veto.
Vetoul, mărul discordiei
Unele dintre cele mai spinoase și controversate propuneri sunt eliminarea dreptului de veto național și trecerea la principiul majorității calificate în luarea deciziilor.
În acest moment, în procesul de decizie al UE există așa-numita „regulă pasarelă”, care permite derogarea de la procedura legislativă prevăzută inițial în tratate, în anumite condiții. Mai precis, permite trecerea de la votul în unanimitate la cel cu majoritate calificată.
Doar că activarea acestei clauze este adoptată în unanimitate de Consiliul European, deci toate tările trebuie să fie de acord, ceea ce duce la blocaje.
În perspectiva extinderii UE, dreptul de veto înseamnă însă decizii blocate, așa cum s-a văzut de altfel și în ultimii doi ani în contextul războiului din Ucraina.
Ungaria a blocat în repetate rânduri decizii ale UE, cum ar fi taxarea companiilor multinaționale cu un impozit de minimum 15%, migraţia, a ameninţat că va recurge iarăşi la veto când s-a decis bugetul multianual al UE, la sfârşitul anului 2020, şi a împiedicat în repetate rânduri luări de poziţie critice comune ale UE în privinţa încălcărilor drepturilor omului în Israel şi China.
Dincolo de interesele clare pe care le au francezii și germanii, în ciuda divergențelor pe care le au, pe acest punct fundamental sunt de acord: eliminarea dreptului de veto.
„E cu două tăișuri. Pe de o parte, dreptul de veto este o garanție că și țări care au mai puțină experiență în a genera coaliții, cum sunt România, Malta, Cipru, vor fi întrebate și vor avea un cuvânt de spus, pe de altă parte există și riscul blocajului, vezi Ungaria, Austria”, spune pentru Europa Liberă analistul de politică externă Ștefan Popescu.
Dar, dincolo de orice, există îngrijorarea justificiată că odată cu extinderea, care devine inevitabilă, Uniunea Europeană va întâmpina greutăți și mai mari în luarea unor hotărâri. De aici ideea cercurilor concentrice.
„Toată lumea, chiar Franța și Germania care erau mai reticente își dau seama că procesul de extindere nu mai poate fi oprit în contextul situației din Ucraina, o realitate cu state tot mai multe, va genera în mod automat cercuri concentrice și geometrii variabile”, explică Ștefan Popescu.
Poate fi ocolită revizuirea Tratatelor?
Reforma Uniunii Europene, repusă pe tapet anul trecut de președintele Emmanuel Macron, nu avea cum să ocolească modificarea Tratatelor.
„Va trebui să ne reformăm textele, este evident. Una dintre căile acestei reforme este convocarea unei convenţii de revizuire a tratatelor. Este o propunere a Parlamentului European şi eu sunt de acord cu ea”, a spunea Macron în faţa legislativului comunitar.
Parlamentul European a decis să sprijine, cu largă majoritate, propunerile Conferinței pentru Viitorul Europei pentru un amplu proces de consultare a cetățenilor UE.
Preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, s-a pronunţat în acest context în favoarea unei modificări a tratatelor UE, „dacă va fi necesară”, şi a renunţării la votul în unanimitate a celor 27 de state membre în domenii cheie.
„Am susţinut mereu că votul în unanimitate în anumite domenii cheie pur şi simplu nu mai are sens”, a declarat Ursula von der Leyen.
„Voi fi mereu de partea celor care vor să reformeze UE pentru ca ea să funcţioneze mai bine”, a adăugat ea.
Plenul Parlamentului a solicitat Comisiei pentru Afaceri Constituționale să pregătească propuneri de reformare a Tratatelor UE, care se va face prin intermediul unei convenții în conformitate cu articolul 48 din Tratatul privind Uniunea Europeană.
Doar că modificarea tratatelor Uniunii este un proces lung, complicat și respins de țările mai mici.
De pildă, Bulgaria, Croația, Cehia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, România, Slovenia și Suedia se opun declanşării unei proceduri pentru schimbarea tratatelor europene.
„Nu suntem favorabili unor tentative neanalizate şi premature vizând lansarea” unei astfel de proceduri, scriu aceste ţări într-un document, dar lasă totuși o poartă deschisă: „nu excludem nicio opțiune în acest stadiu”.
„Propunerile cetățenilor nu trebuie instrumentalizate”, atenționează respectivele țări.
Din partea României, un comunicat al Ministerului de Externe a precizat că prioritățile cetățenilor europeni sunt altele acum.
Plecând de la această realitate, raportul experților franco-germani vrea să evite complicata procedură de revizuire a Tratatelor.
Analistul de politică externă Ștefan Popescu explică pentru Europa Liberă că deja a fost ocolită revizuirea tratatelor atunci când s-a instituit Comunitatea Politică Europeană, dar și prin „crearea unor alte realități în cadrul UE”, cum ar fi, de pildă, Tratatul de la Aachen, semnat în ianuarie 2019 de Angela Merkel și Emmanuel Macron.
„Acest model de tratat poate fi extins și la alte țări”, spune Ștefan Popescu.
De la Europa cu două viteze la Europa cu patru cercuri
În 2017, într-un celebru discurs ținut la Sorbona, președintele Emmanuel Macron și-a expus viziunea despre „reconstruirea” Europei, traversată și slăbită de nenumărate crize: financiare, migraționale și Brexit.
În același an, fostul președinte al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a prezentat cinci scenarii pentru viitorul Europei, care propuneau o Uniune Europeană cu mai multe viteze, sintetizată în celebra frază „Those who want more do more”.
„Europa nu are timp să mai aștepte și va depinde de fiecare membru al UE unde anume se va plasa în viitoarea construcție comună”, a spus Juncker aflat în vizită oficială la București.
Europei cu două viteze, de acum câțiva ani, i s-a mai adăugat una: „comunitatea politică europeană”, din care ar putea face parte țările candidate, Ucraina, Republica Moldova, Georgia, Serbia, ba chiar și proaspăta ieșită din UE, Marea Britanie.
„Chiar dacă i-am acorda (Ucrainei n.r) statutul de candidat mâine, știm cu toții foarte bine că procesul pentru a-i permite aderarea ar dura într-adevăr câțiva ani, probabil câteva decenii”, a spus Macron.
O declarație „nefericită” în contextul războiului din Ucraina, spun analiștii consultați de Europa Liberă.
Parisul vrea să includă aceste țări într-un al treilea cerc, spune Ștefan Popescu, doctor în istoria Relațiilor Internaționale, pentru Europa Liberă.
„E clar că Franța nu are interesul să includă Ucraina într-o UE care, dacă nu modifică tratatele, i-ar oferi aceleași drepturi acordate României, Poloniei, Cehiei, după integrare. Parisul dorește anumite formule care să pună aceste țări într-un al treilea cerc. Asta ne arată intenția de găsi formule paralele față de UE.”
Profesorul de Relații Internaționale Valentin Naumescu explică pentru Europa Liberă că în aceste cercuri care nu fac parte din UE „se va vorbi frumos de valori, în timp ce deciziile care contează cu adevărat și resursele pentru bunăstare ar fi în nucleul dur”.
