Ministrul de Externe rus, Serghei Lavrov, a cerut ridicarea de urgență a restricțiilor „ostile” impuse de Lituania asupra bunurilor care tranzitează țara pe calea ferată către exclava Kaliningrad. Anterior, MAE rus l-a convocat pe ambasadorul Lituaniei.
Amplasată între statele membre ale Uniunii Europene și NATO, Polonia și Lituania, Kaliningrad primește provizii pe calea ferată și gaz prin conductele care traversează Lituania.
Țara baltică a anunțat săptămâna trecută că va stopa tranzitul de bunuri pe calea ferată dinspre Rusia înspre Kaliningrad, pentru a aplica sancțiunile impuse de UE Kremlinului.
Lista include cărbune, metale, materiale de construcție și tehnologie avansată.
„Dacă în viitorul apropiat tranzitul cargo dintre regiunea Kaliningrad și restul teritoriului Rusiei nu va fi reluat la cote maxime, atunci Rusia își rezervă dreptul de a acționa pentru a-și proteja interesul național”, a declarat ministrul rus de Externe într-o declarație de luni.
Ministrul spune că a avertizat însărcinatul cu afaceri de la Moscova că protestează față de măsurile provocatoare și ostile.
Luni dimineață, Kremlinul a spus că decizia Lituaniei a fost fără precedent și încalcă orice limită.
„Situația este mai mult decât serioasă și cere o analiză profundă înainte de a fi luate măsuri și decizii”, a declarat purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov.
Ministrul de Externe lituanian, Gabrielius Landsbergis, a contrat această declarație și a spus că țara sa doar implementează sancțiunile impuse de Uniunea Europeană, al cărei membru este.
El a spus că măsurile au fost luate după „consultarea cu Comisia Europeană și sub îndrumarea acesteia.”
Istoric: Kaliningrad, un punct important în exportul paralel al Rusiei
Istoricul Cosmin Popa spune că Rusia transformă decizia logică a autorităților lituaniene, de a impune interdicții tranzitării coridorului Suwalki, într-un nou conflict. „Închiderea tranzitului pentru produsele supuse sanctiunilor este o decizie logica după deciziile UE.”
Ce este coridorul Suwalki
Coridorul Suwałki este o zonă slab populată imediat la sud-vest de granița dintre Lituania și Polonia. Numit după orașul polonez Suwałki, acest punct a devenit de o mare importanță strategică și militară după ce Polonia și statele baltice au aderat la NATO.
După căderea Cortinei de Fier, Rusia a încercat, fără succes, de mai multe ori să obțină un coridor special care să lege patria mamă de Kaliningrad.
Popa spune că amenințările proliferate de înalți oficiali de la Moscova, printre care Maria Zaharova, purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe rus, sau Dmitri Peskov reprezentantul președinției ruse, se încadrează în discursul cu care Moskova a obișnuit în acest război.
„Rusia manifestă o ipocrizie, pentru că această exclavă (Kaliningrad-n.r.) nu este tăiată de tot de Rusia. Mai există un traseu maritim, nedezvoltat, care permite un număr limitat de transporturi.
Interesul economic pe care Rusia îl are în acea zonă este cel care justifică atitudinea Moscovei, care interesată cu precădere de continuarea exportului de oțelul, metalurgia fiind una dintre cele mai lovite ramuri economice după sancțiunile externe.
„În condițiile în care așa-zisul import paralel, de fapt contrabanda oficializată rusească pentru produsele aflate sub sancțiuni, a devenit unul dintre pilonii continuării economiei complexe din punct de vedere tehnologic din Rusia, aceasta are o nevoie acută de această exclavă. Ea reprezintă un punct nodal în strategia exportului paralel practicat de Rusia, care include atât canalele statului, cât și canalele de crimă organizată”, explică Popa.
Istoricul crede că Rusia pregătește două tipuri de răspunsuri. Pe de o parte va exista o nouă presiune asupra exportului de cereale din Ucraina și a traseelor sale externe. Pe de altă parte, va exista o presiune politică și propagandistică asupra Țărilor Baltice, în special asupra Lituaniei.
„Trebuie să ne uităm foarte serios la inițiativa Dumei de Stat de renunțare la recunoașterea independenței Lituaniei, care nu este decât începutul unui montaj propagandistic și politic referitor la Țările Baltice. Cu excepția Estoniei, există minorități ruse destul de consistente în aceste țări și, așa cum a pregătit în Ucraina, în Belarus sau în Molodova diverse scenarii de acțiune, așa poate pregăti și în Lituania.”
