Andrada Cilibiu, activistă feministă la Centrul FILIA, este specializată în drepturi sexuale și sănătate reproductivă și cercetează accesul la întreruperi de sarcină la cerere în România din 2019. În ultimii ani a făcut cercetare, advocacy, activism și muncă în comunitate și a lucrat pe subiecte ca violența obstetrică, revenge porn, contracepție și avort.
Într-un interviu pentru Europa Liberă, Andrada Cilibiu spune că avortul la cerere se face tot mai greu în unele județe, pentru că medicii refuză să îl facă, iar organizațiile anti-avort sunt foarte active. Activista susține că prin refuzul la avortul la cerere, femeilor li se încalcă de fapt dreptul la ocrotirea sănătății, dreptul la viață privată și dreptul la autonomie corporală.
„Trăim într-o țară în care nu avem acces la metode contraceptive, mai ales pentru cele mai vulnerabile dintre noi. Nici noi nu vrem ca femeile să facă contracepție cu avortul, dar trebuie să le oferim acest serviciu când e nevoie și nu există altă cale”, spune Andrada Cilibiu.
1. Europa Liberă: Ultimul dvs. raport pe baza datelor de la Institutul Național de Sănătate Publică arată că în 13 județe nu s-au făcut avorturi la cerere în acest an. Ce înseamnă acest lucru?
Andrada Cilibiu: În ultimii ani observăm un trend negativ în ceea ce privește accesul la întreruperi de sarcină la cerere. Dacă anul trecut 11 județe raportau zero avorturi la cerere realizate în sistemul medical de stat, anul acesta sunt 13.
În trei județe nu au fost raportate avorturi nici la stat, nici la privat în
primele șase luni ale anului.
În 2021, am înregistrat prima dată un număr mai mare de avorturi la cerere realizate în mediul privat decât în sistemul de stat, iar această tendință se menține și în 2022. În ultimii trei ani, peste 300 de femei și-au făcut (avort) în condiții nesigure. Și acestea sunt doar cazurile înregistrate - în realitate fenomenul este mult mai grav.
2. Exista vreo pârghie legală prin care să poți face avort la cerere și acolo unde spitalele nu fac sau refuză?
Andrada Cilibiu: Dacă refuzul aparține personalului medical și este bazat pe prevederile Codului de Deontologie Medicală, atunci pacienta nu poate face nimic dacă i se refuză procedura.
În acest moment, dacă medicul refuză procedura, nu este obligat să îi indice pacientei un alt medic sau o altă unitate medicală care efectuează avorturi la cerere.
Singura situație în care pacienta ar putea avea câștig de cauză în instanță este cea în care refuzul vine printr-o prevedere a managementului spitalicesc prin care s-a decis că nu se fac avorturi. Aceste decizii interne nu au o bază legală și ar putea fi atacate în instanță, doar că e un proces greoi și care consumă multe resurse, așa că pacientele sunt descurajate să facă acest pas.
3. Europa Liberă: Înainte de 1989 era interzis avortul. De ce în libertate nu e posibil in anumite zone? Ce drepturi ale femeii încalcă medicii?
Andrada Cilibiu: În România nu avem nevoie de o lege care să interzică avortul - indiferența statului față de sănătatea noastră reproductivă și refuzul sistemic al medicilor de a mai face avort duc la o îngrădire sistemică a accesului la această procedură.
Orice îngrădire a accesului la avort reprezintă o formă de violență de gen și o încălcare a dreptului la ocrotirea sănătății, dreptul la viață privată și dreptul la autonomie corporală. În această perioadă se discută la nivelul unor
state membre UE de includerea a unui drept la avort în legislația proprie, după ce Curtea Supremă din SUA a anulat Roe vs. Wade anul acesta.
4. Europa Liberă: Ce le spuneți medicilor care refuză să facă avort la cerere?
Andrada Cilibiu: Trăim într-o țară în care nu avem acces la metode contraceptive, mai ales pentru cele mai vulnerabile dintre noi. Nici noi nu vrem ca femeile să facă contracepție cu avortul, dar trebuie să le oferim acest serviciu când e nevoie și nu există altă cale.
Femeile vor face în continuare avort, indiferent cât de multă muncă de convingere vor face organizațiile anti-alegere, indiferent de piedicile pe care le pun spitalele și instituțiile statului.
Ce e important e: vor fi aceste avorturi făcute în siguranță? Sau suntem dispuși să le riscăm viețile acestor femei pentru că nu le respectăm dreptul de a alege pentru propriul corp. Avem nevoie de empatie și respect față de deciziile noastre.
5. Europa Liberă: Aveți cazuri de femei care vă cer ajutorul pentru că nu au bani să facă avort sau au fost refuzate?
Andrada Cilibiu: Da, săptămânal ni se cere ajutorul de peste tot din țară. Ne scriu femei care au încercat anterior să găsească singure un medic, dar au fost refuzate de fiecare dată, așa că le îndrumăm către spitalele, clinicile sau specialiștii despre care știm că practică procedura.
Ne scriu și femei care au depășit limita de 14 săptămâni de sarcină pentru că nu au primit la timp sprijin, așa că le ajutăm alături de alte rețele de suport din Europa să facă avort în altă țară.
Am avut și beneficiare pe care le-am ajutat după ce au trecut prin serviciile centrelor de criză de sarcină sau ale liniilor telefonice anti-avort, unde li s-a ținut un discurs despre moarte, frică și rușine. Le punem în contact cu medici și specialiști care le oferă informații valide științitic despre procedură.
6. Europa Liberă: Clinicile private fac avorturi la cerere, la prețuri mari - 4.500 lei. E posibil ca medicii să refuze la stat ca să facă procedura la privat? Ați auzit de astfel de cazuri?
Andrada Cilibiu: Medicul poate refuza procedura în sistemul de stat și să o practice în cabinetul privat, nu e nicio reglementare care să le interzică acest lucru.
Ne-am întâlnit cu situații în care ni s-a spus la telefon că medicul specialist nu face avort în spitalul public, dar face la cabinetul privat. Iar reprezentantul spitalului îți oferă numărul de telefon al medicului să te programezi în cabinetul
privat, unde vei fi nevoită să plătești mai mult.
Cerem decontarea avortului la cerere și pentru a preveni astfel de situații abuzive, în care femeile sunt tratate ca o sursă de bani într-un moment vulnerabil pentru ele.
7. Europa Liberă: În SUA, în 30 de state avortul la cerere e interzis, în Malta la fel, în Polonia la fel. Românii se înscriu și ei în tendința asta, mai mult sau mai puțin mondială?
Andrada Cilibiu: Ce se întâmplă în România nu e o excepție. În Polonia, activistele duc o luptă de gherilă în încercarea de a aduce în țară medicamente abortive pentru femeile care au nevoie de un avort. Acum câteva luni a apărut în presă că una dintre activistele prochoice riscă pedeapsa cu închisoarea pentru că a ajutat alte femei să facă avort.
În Malta, avortul e complet interzis și femeile care încearcă să își întrerupă sarcina riscă pedeapsa cu închisoarea.
În Ungaria, femeile sunt obligate să asculte bătăile inimii embrionului înainte de a lua o decizie, iar multe dintre ele merg până în Viena dacă vor să facă o întrerupere de sarcină.
În Slovacia, în ultimii patru ani, au fost peste 20 de încercări de interzicere a avortului la nivel legislativ. România se înscrie în aceste tendințe globale.
Organizațiile anti-avort au devenit din ce în ce mai active în ultimii ani și în România: organizează tabere pentru tineri, marșuri, proiecții de film și strângeri de donații pentru centrele de criză de sarcină sau liniile telefonice anti avort pe care le coordonează.
8. Europa Liberă: Ce rol are biserica în interzicerea sau, după caz, refuzul avortului?
Andrada Cilibiu: Majoritatea centrelor de criză de sarcină și a organizațiilor anti-avort care lucrează acum în România au și o filieră religioasă, fie ea ortodoxă, catolică sau neoprotestantă.
Am întâlnit cazuri în care femeile sunt îndrumate la spital să vorbească cu preotul din curtea unității medicale dacă merg să ceară o întrerupere de sarcină.
Am întâlnit situații în care preoții i-au convins pe medicii din spital să nu mai facă întreruperi de sarcină sau în care și-au asumat chiar rolul de planificare familial în locul unității medicale.
9. Europa Liberă: Unii politicienii sunt împotriva avortului la cerere. Care e limita pentru care poți să decizi pentru femei ce să facă cu corpul lor și cum să își trăiască viața?
Andrada Cilibiu: Nimeni nu are dreptul să ia decizii în ceea ce privește sănătatea reproducerii în locul tău. Să controlezi când, în ce condiții și câți copii poate să aibă ceva este o demonstrație totală de control și coerciție.
Controlul asupra fertilității cuiva poate avea efecte asupra opțiunilor pe care acea persoană le are în viață. Credem că fiecare dintre noi trebuie să aleagă când și dacă dorește să nască un copil - nu statul, nu familia, nu comunitatea sau organizațiile anti-avort.
10. Europa Liberă: 250 de organizații ale societății civile fac apel la Ministerul Sănătății și CNAS să deconteze procedura de avort la cerere. Ce răspuns ați primit cu privire la acest lucru?
Andrada Cilibiu: Ministerul Sănătății nu a oferit niciun răspuns. De altfel, anul acesta a fost cel mai dificil an în ceea ce privește dialogul cu reprezentanții ministerului pe subiecte care țin de sănătatea reproducerii.
Răspunsul Casei de Asigurări de Sănătate s-a concentrat pe a ne spune care sunt toate metodele de prevenție prin care populația are acces pe hârtie: indicarea unei metode contraceptive de către personalul medical, planificare familială, consiliere post-avort și ne-a indicat și faptul că în acest moment asistența medicală la cerere și serviciile medicale solicitate de persoana asigurată nu sunt decontate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate.
