Procentul elevilor care au luat medii peste 5 la Evaluarea Națională din 2024 este de 74,4%, cel mai mic din ultimii trei ani.
Iar un top al liceelor făcut de Ministerul Educaţiei în 2023 plasa pe primul loc Colegiul Naţional de Informatică „Tudor Vianu” din Bucureşti, unde ultima medie de admitere a fost 9,70.
Pe locul al doilea era Colegiul Naţional „Sfântul Sava” din Bucureşti, cu ultima medie de admitere 9,67, urmat de Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr” din Capitală – cu 9,65.
Pentru că anul acesta mediile au fost mai mici, ierarhizarea de anul trecut s-ar putea să îi încurce pe elevi.
Profesorul Marcel Bartic a răspuns pentru Europa Liberă la câteva întrebări legate de admiterea la liceu. Fiul lui a dat și el Evaluarea Națională, iar principalul rol pe care îl are Marcel Bartic este de „sfătuitor”.
„Anul ăsta, s-ar putea să fie niște diferențe. Notele au fost ceva mai mici. Până la urmă, sunt un reper important. Și atunci, dacă știi că ai luat un 5 sau un 6 la matematică, totuși, nu aplici pentru un colegiu la care știi că media de admitere a fost 9 și ceva”, spune Marcel Bartic în interviul pentru Europa Liberă.
1. Europa Liberă: Notele de la evaluarea din anul 2024 arată că mai puțini elevi au luat nota 5 decât anul trecut. Au fost subiectele mai grele sau au fost elevii mai puțin pregătiți?
Marcel Bartic: Nu cred [că au fost grele - n.r.]. Și vă spun nu doar în calitate de profesor, ci și în calitate de părinte, inclusiv copilul meu a susținut Evaluarea Națională. Subiectele nu au fost grele. Vorbesc de copilul meu, ca fiind un copil absolut obișnuit, fără meditații, fără pregătiri, care mi-a spus că au fost absolut rezonabile. Sigur, că au fost niște itemi acolo cu un anumit nivel de dificultate.
Dar dacă facem câțiva pași în spate să încercăm să privim problema asta sistemic, la nivel național: rezultatele de la Evaluarea Națională din acest an nu fac altceva decât să reconfirme faptul că școala a devenit un produs de lux pentru foarte mulți copii din România.
Am și făcut un calcul zilele trecute și sunt 65.000 de copii care au pierdut startul: 8.000 care nu s-au mai prezentat la Evaluarea Națională, 16.000 care nici măcar nu s-au înscris și aproape 40.000 de copii care nu reușit să ia 5.
Evaluarea Națională nu e nici concurs, nici olimpiadă, este practic un examen care ar trebui să valideze că fiecare absolvent de clasa opta are competențele standard specifice gimnaziului.
Ori, lucrul ăsta nu s-a întâmplat, din nefericire. Când e un număr atât de mare de copii – 65.000 – înseamnă că problema nu e la copii, e la școală. Ceva nu facem bine.
Politicile publice din ultimii ani au favorizat cumva școlile care pregătesc olimpici. Nu e rău că se întâmplă lucrul ăsta, e foarte bine - dar, dacă e să fim onești cu noi în sine, acești olimpici sunt mai degrabă produsul pasiunilor, susținerii familiei. Nu toată lumea își permite, nu toată lumea are șansa de a ajunge olimpic.
În al doilea rând, acești olimpici nu sunt reprezentativi pentru sistemul nostru de învățământ. Pe noi ar trebui să ne intereseze mai degrabă marea masă a copiilor, copiii obișnuiți. Or, din nefericire, cred că noi încă ne hrănim cu iluzii, pentru că noi trăim prin olimpici.
Poate comparația asta e ușor deplasată, dar fiecare dintre noi se crede un Hagi sau o Nadia Comăneci la un moment dat, dar nu un suntem nici Hagi, nici Nadia Comăneci.
Și atunci politicile publice ar trebui cumva să-i susțină, să-i ajute mai mult pe copiii obișnuiți.
Și așa am ajuns în situația în care, din nefericire, inclusiv finanțarea per capita privilegiază mai degrabă școlile bune, școlile bogate, iar cele din mediul rural sau din zonele dezavantajate nu au nicio susținere.
2. Europa Liberă: Cum să își aleagă elevii români liceul?
Marcel Bartic: În mod normal ar trebui să fie îndrumați de consilierii școlar, dacă aceștia ar exista în fiecare școală.
Sunt convins că sunt școli în România în care atât diriginții, cât și consilierii școlari își aduc contribuția în acest sens.
Pe de altă parte, nu mă poate convinge nimeni ca este o regulă generală. Nu, nu cred că se face. Și atunci, cumva, decizia revine mai degrabă copilului, familiei. Și sigur că au o mulțime de necunoscute pentru care trebuie să găsească un răspuns.
Presupunând că nu s-a făcut consiliere și orientare în general, atunci și copiii, și părinții sunt, dacă vreți, legați de câțiva factori.
Copiii, în general, au tendința de a se duce acolo unde se duc mai toți prietenii lor.
Pentru părinți, lucrurile cred că țin mai degrabă de ideea de liceu bun, dar e o idee vagă.
3. Europa Liberă: De ce ar trebui să țină cont atunci când își aleg profilul?
Marcel Bartic: Opțiunile elevilor sunt relativ limitate de nota obținută la Evaluarea Națională. Primul criteriu ar trebui să fie o specializare care să se potrivescă cu înclinațiile copilului. Dar trebuie să ne gândim și la timpul petrecut până la școală.
A fi licean ar trebui să însemne mai mult decât participarea la niște cursuri. Ar trebui să însemne implicarea în voluntariat, ar trebui să însemne lectura, ar trebui să însemne studiu individual.
4. Europa Liberă: Cum decide familia la ce fel liceu ar trebui/ar fi potrivit să meargă copilul?
Marcel Bartic: Mărturisesc că acum vorbesc în calitate de părinte. Eu nu am obsesiile alea de a-mi trimite copilul neapărat la liceul aflat în topul topului. Deși cred că, probabil, are șanse să ajungă la un liceu foarte bun, dar pentru mine cumva contează alte criterii.
Mi-am întrebat copilul unde și-ar dori el să meargă, nu unde îmi doresc eu. Întâmplător, eu sunt profesor de istorie și, recunosc, mi-ar fi plăcut să fi optat pentru varianta asta, dar lui îi place matematica. Ok, dacă îi place matematica, e foarte bine.
În definitiv, în viața asta este important să faci ceea ce-ți place. Ăsta e un criteriu pe care l-aș recomanda părinților, dincolo de toate fricile lor, de toate așteptările lor de la sistemul educațional.
Înainte de orice, părintele să se oprească o secundă și să-și întrebe copilul „tu unde vrei să mergi? Ce îți place ție să faci în viața asta?”.
În situația în care copilul și-a făcut deja o idee, e foarte important să îl susținem.
5. Europa Liberă: Dacă un elev a obținut o notă mică la matematică, e recomandat să meargă la un profil real/ științe naturale?
Marcel Bartic: Aici trebuie mare atenție la opțiunile pe care le au la dispoziție copiii.
Reamintesc că inspectoratele școlare au trimis, conform calendarului, un ghid în care mediile din anii trecuți sunt publice.
Anul ăsta, s-ar putea să fie niște diferențe. Notele au fost ceva mai mici. Până la urmă sunt un reper important. Și atunci, dacă știi că ai luat un 5 sau un 6 la matematică, totuși, nu aplici pentru un colegiu la care știi că media de admitere a fost 9 și ceva.
Sigur că noi încercăm să vedem situația asta la nivel național, poate pe București sunt un pic mai ușor de inventariat opțiunile astea.
Dar și pentru școlile din urbanul mic sau pentru copiii din rural e foarte important să aibă cât mai multe opțiuni și să fie într-o ordine realistă, cumva cât de cât în conexiune cu mediile de admitere din anii trecuți.
6. Europa Liberă: Locul elevului în ierarhia județeană sau îl București îl poate orienta pe părinte/ elev să pună opțiunile în fișa de admitere?
Marcel Bartic: Destul de puțin. E destul de puțin relevantă poziția.
Sigur, dacă ești pe locul 150.000-151.000 n-ai să te duci la un liceu la care media de admitere este 9.
Pe de altă parte, cu cât mai multe opțiuni, cu atât mai bine. Pentru că, cumva, repartiția computerizată îi oferă aproape fiecărui copil o direcție în care să se regăsească.
7. Europa Liberă: Unde ar trebui să se oprească rolul părinților în alegerea liceului/profilului?
Marcel Bartic: Eu, ca părinte, încerc cumva să fiu mai degrabă suportul moral, să dau mai degrabă un sfat bun, dar n-aș vrea să impun eu neapărat „Du-te la liceul ăla că știu eu că e bine, că acolo se face școală”. Pot să-i spun că, din experiența mea, știu că la liceul respectiv se fac lucrurile mai bine. „Dacă vrei, cântărește cum crezi tu și ia decizia finală”. Sunt mai degrabă în postura de consultant.
Nu știu dacă sunt eu în măsură să dau sfaturi tuturor părinților, dar asta simt eu că trebuie să fac. E important să plece pe drumul ăsta având satisfacția, certitudinea că a avut un cuvânt de spus în alegerea pe care a făcut-o.
Eu doar vreau să mă asigur că alegerea lui este în deplină cunoștință de cauză, că are toate informațiile la dispoziție.
8.Europa Liberă: Ce mai poate face un elev după ce își dă seama că a ales greșit?
Marcel Bartic: Nu sunt puține cazurile astea, credeți-mă, pentru că, din nefericire, mulți copii dau piept cu realitatea unor școli abia după ce intră acolo.
Și ăsta e un motiv în plus să regândim puțin noțiunea asta de școală bună. Că, de multe ori, între imaginea publică a unei școli și lucrurile care se întâmplă efectiv în sălile de clasă diferențele sunt destul de mari.
De asta cred că e important ca părinții și copiii să aibă totuși informații serioase referitoare la ce se întâmplă în mod concret în școlile respective.
E de ajutor să existe o ofertă educațională, testimoniale din partea copiilor și profesorilor de acolo. Am observat că asta este o practică care încet-încet începe cumva să fie preluată și de învățământul de stat de la noi. Cel puțin în Capitală și în orașele mari.
Pe de altă parte, opțiunile sunt destul de restrânse. Sigur, poate exista un transfer ulterior, în măsura în care la specializarea sau la liceul pe care și-l doresc ar mai fi locuri libere, dar nu e un transfer foarte simplu.
Nu se întâmplă ca la gimnaziu. La liceu se ține totuși seama și de numărul de locuri, de media de admitere, se dau niște diferențe în cazul în care e vorba despre o altă specializare. De asta decizia ar trebui totuși bine compănită.
9. Europa Liberă: Cât de mult ar trebui să țină cont elevii și părinții, atunci când aleg un profil, de unele meserii despre care se spune că nu vor mai exista în viitor? Mă refer la cele care ar putea fi înlocuite de inteligența artificială.
Marcel Bartic: În momentul de față, noi încă funcționăm pe o ofertă educațională veche de câteva decenii. Adică noi tot pe licee teoretice, tot pe licee vocaționale suntem. Nu prea ai unde să alegi în așa fel încât să te asiguri că peste 20 de ani job-ul pe care îl vei avea corespunde nevoilor societății din momentul respectiv.
Pe de altă parte, cred că mai degrabă trebuie să ne gândim mai puțin la jobul sau la meseria pe care ți-o poate oferi un liceu, pentru că nu știu dacă liceul mai poate oferi asta în acest moment.
Ar trebui să ne gândim mai degrabă la competențe. Intri în ciclul liceal pentru a învăța să faci niște lucruri, pentru a te adapta mai ușor unor situații neprevăzute, pentru a avea cunoștințele, aptitudinile necesare care să te ajute să te descurci oriunde ai fi și orice s-ar întâmpla peste 20 de ani.
10. Europa Liberă: Ce legătură ar trebui să existe între profilul de la liceu și cel de la facultate? Ar trebui elevii să gândească la ce vor să urmeze la facultate atunci când își aleg liceul?
Marcel Bartic: În principiu, ar fi ideal să existe continuitate.
Dar știu și eu foarte multe situații de copii care după liceu și-au ales o cu totul și cu totul altă specializare. Ține mai degrabă de pasiunile și de lucrurile pe care elevul și le descoperă pe parcursul liceului.
N-aș vrea să vedem alegerea unui liceu ca fiind sfârșitul lumii, ca fiind o chestie care ți-a predestinat viața până la adânci bătrâneți.
Să presupunem că în timpul liceului descoperi că nu ți se potrivește specializarea respectivă. E în regulă, atunci te poți pregăti ca măcar la facultate să mergi în direcția pe care ți-o dorești.
Europa Liberă România este pe Google News. Abonați-vă AICI.
