Iranul e zguduit de aproape două săptămâni de proteste la nivel național – e cea mai serioasă provocare din ultimii ani la adresa regimului clerical, consideră observatorii.
Demonstrațiile au izbucnit pe 28 decembrie în bazarurile din capitala Teheran - centre comerciale și politice cheie - și de atunci s-au extins în cea mai mare parte a țării de aproximativ 92 de milioane de oameni.
Radio Farda al RFE/RL a discutat pe 6 ianuarie cu Michael Rubin, fost oficial al Pentagonului, cercetător senior la American Enterprise Institute cu sediul la Washington, despre semnificația protestelor și dacă Statele Unite ar putea interveni militar în Iran.
RFE/RL: Ați scris recent un articol de opinie în care ați spus că „cel mai probabil, democrația nu este chiar după colț" în Iran. De ce credeți asta?
Michael Rubin: Motivul pentru care democrația nu este chiar după colț este pur și simplu acela că rămân prea multe forțe în interiorul Iranului care doresc să o blocheze. Iar forțele care doresc să împiedice democrația tind să fie mult mai bine dotate în prezent și probabil vor fi mult mai bine înаrmate.
Istoria este și ea un factor. Când ne uităm la perioadele din istoria iraniană care sunt poate similare, dintre care cea dintâi și cea mai importantă este Revoluția Constituțională de la începutul secolului XX, avem o situație în care forțelor democrației le-a luat ani de zile pentru a ieși victorioase. Și, înainte să poată face asta, au trebuit să facă față unei contrarevoluții organizate.
RFE/RL: Asistăm în prezent la o revoluție în Iran?
Michael Rubin: E foarte posibil să fie așa. Ori de câte ori Bazarul din Teheran se închide, asta face diferența între un protest normal și ceva mult mai important.
Ce trebuie înțeles despre Bazarul din Teheran (care a fost un centru al Revoluției
Islamice din 1979) este că este foarte conservator și foarte religios. Deci, ceea ce vedem acum este, cu adevărat, un protest care, se poate susține, este declanșat, dacă nu chiar condus, de oameni pe care Liderul Suprem (Ayatollahul Ali Khamenei) credea cândva că îi are în buzunar.
RFE/RL: Președintele Statelor Unite, Donald Trump, a amenințat să intervină militar dacă autoritățile din Iran continuă represiunea brutală asupra demonstranților. Care este gândirea la Washington?
Michael Rubin: Nu sunt sigur dacă există atât de multă gândire pe cât există reacție spontană. Și asta e ceea ce îngrijorează. Donald Trump e diferit de alți președinți prin faptul că Donald Trump nu se simte obligat de propria sa retorică. Și mă îngrijorează că Trump îi încurajează pe iranieni să-și riște capul pentru ca abia mai apoi să decidă dacă că americanii vor face ceva pentru a ajuta.
Există o paralelă aici cu George H.W. Bush care, în februarie 1991, a îndemnat poporul irakian să se ridice și să îl răstoarne pe dictatorul Saddam (Hussein). Poporul irakian s-a ridicat, iar apoi americanii nu i-au venit în ajutor. Atunci Saddam Hussein a folosit elicoptere de luptă pentru a măcelări poporul irakian.
Mă întreb dacă ceva similar s-ar putea întâmpla în Iran. Singura diferență este că, dacă Gardienii Revoluției Islamice nu o vor face, pentru că nu vor să tragă asupra membrilor familiilor lor, asupra colegilor lor și așa mai departe, ar putea fi (milițiile străine susținute de iranieni cum ar fi) Hashd al-Shaabi sau Brigada Fatemiyoun.
RFE/RL: Credeți că am putea vedea un scenariul ca în Venezuela, unde forțele americane l-au capturat pe liderul venezuelean Nicolas Maduro, dar nu au răsturnat regimul său?
Michael Rubin: Da, cred că este probabil. Și trebuie să clarific: îmi doresc ca iranienii să aibă o democrație. Îmi doresc ca regimul să cadă. Deci, vorbesc ca analist și nu ca avocat al cauzei. Dar nu cred că Reza Pahlavi (fostul prinț moștenitor al Iranului și o figură importantă a opoziției) s-a ridicat eficient la înălțimea situației. Era în vacanță când s-a întâmplat asta, și presupun că a ajuns ieri la Washington, D.C. Dar nu acolo trebuie să fie el.
RFE/RL: Unde credeți că ar trebui să fie Pahlavi acum? Din motive evidente, nu poate fi în Iran.
Michael Rubin: Nu, evident că nu poate fi în Iran. Dar mă gândesc la unele dintre statele din Golf, deși s-ar putea ca, inițial, să nu-l primească. Dar, de exemplu, dacă ar fi în Dubai, acolo ar putea să ia legătura cu tinerii iranieni care merg acolo și cu unele dintre elitele apolitice care e posibil să nu și-l mai amintească.
Nu poți subestima prestigiul imaginii lui Pahlavi. Pur și simplu nu cred că a fost suficient de organizat sau nu a reușit să-și transforme propria operațiune într-un mecanism eficient. Cred că Reza Pahlavi are poate 35 la sută din sprijin în interiorul Iranului și are cea mai bună ocazie de a încerca să fie o figură unificatoare. Dar las asta deoparte.
Ceea ce mă îngrijorează este posibilitatea unei situații de tipul Venezuelei, unde Trump va încerca să predea puterea, să transfere puterea cuiva precum (fostul președinte iranian moderat Hassan) Rohani, care a văzut încotro bate vântul, după părerea mea, despre care (Trump) crede că ar putea gestiona o tranziție, dar s-ar putea să nu dorească o încheiere a republicii islamice.
Ajungem înapoi la această veche dezbatere pe care am avut-o în Statele Unite, dacă reformiștii sunt cu adevărat reformiști. Personal, tind să îi privesc pe reformiști ca pe polițistul bun în contrast cu polițistul rău al (Corpul Gardienilor Revoluției Islamice). Nu îi văd pe reformiști ca fiind sinceri, și nu cred că asta vor iranienii, dar nu sunt sigur dacă Donald Trump recunoaște asta sau dacă îi pasă.
Preluat de la rferl.org.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
