Edward Luttwak este printre cei mai apreciați strategi militari ai timpurilor moderne. A consiliat Pentagonul, dar și președinți și prim miniștri din întreaga lume. Analizele și concluziile lui Luttwak sunt adesea descrise ca fiind clare, lipsite de echivoc, contraintuitive și uneori extrem de cinice.
Edward Luttwak este un american poliglot născut în România în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, într-o familie de evrei. A fost crescut în Italia și Anglia. Este autorul unor cărți fundamentale precum: Logica războiului și a păcii și Marea Strategie a Uniunii Sovietice. Însă, cea mai cunoscută carte a sa este Coup d'Etat: A Practical Handbook, care este în programa obligatorii la unele colegii de război.
Într-un interviu acordat jurnalistului Vazha Tavberidze de la serviciul georgian RFE/RL, Luttwalk a vorbit despre războiul din Ucraina, de la originile sale în mintea planificatorilor de la Kremlin până la „întreaga lume nouă care a fost creată” de rezistența neașteptat de fermă a ucrainenilor.
Expertul vorbește despre „teoria falsă” care l-a atras pe Vladimir Putin într-un război pe scară largă.
Europa Liberă: Din perspectiva dumneavostră, ce a dus la războiul din Ucraina și a fost inevitabil?
Edward Luttwak: Războiul a fost un război intelectual, în sensul că ideea a fost generată din interiorul Kremlinului și a oamenilor legați de Kremlin, că acesta era momentul ca Rusia să continue pe calea redresării imperiale. Și trebuia să fie un proces continuu: adică Osetia de Sud a fost recâștigată fără să tragă un foc, Abhazia a fost recâștigată fără să tragă un foc, împotriva statului slab Georgia (n.r. în 2008, Rusia a purtat un război intens, de cinci zile, împotriva forțelor georgiene pro-Tbilisi pentru controlul Osetiei de Sud și Abhaziei).
Și apoi Crimeea a fost câștigată fără să tragă un foc împotriva unei țări mult mai mare, Ucraina.
În acel moment, ceea ce se întâmpla era că în Kremlin se juca poker foarte atent. Și superficial s-ar părea că jucătorul de poker atent s-a dus brusc la masa de ruletă și a aruncat totul pe un singur număr.
Dar, de fapt, guvernul rus a crezut, și știm asta cu o certitudine de 100%, că aceasta va fi o altă operațiune fără sânge și fără împușcături.
Și scenariul era ca câteva sute de oameni să fie duși cu elicoptere pe aerodromul Antonov, care se află la 20 de kilometri de centrul Kievului, ei ar fi curățat locul și apoi avioanele militare de transport ar aduce câteva mii de oameni care ar merge la Kiev. Aici, președintele Zelenski fuge, guvernul se dizolvă, iar forțele armate ucrainene nu luptă pentru că au rămas fără ordine.
După care ar fi urmat o paradă pregătită cu grijă care le-ar fi arătat ucrainenilor și întregii lumi forța irezistibilă a armatei ruse: Ei sunt prea mari, prea rapizi, prea mobili și așa mai departe. Iar unele trupe s-ar fi retras apoi să meargă să cucerească Liovul, Uzgorod și apoi să cucerească Ucraina.
Acesta a fost scenariul pe care generalii ruși i l-au vândut lui Putin, sau Putin l-a acceptat sau l-a cerut. Toți și-au dorit-o. Și pentru că Ucraina nu este o țară străină, potrivit lor, ci o parte a Rusiei.
Mai mult, Putin știa că CIA îi dă exact aceeași estimare președintelui Joe Biden. Prin urmare, Biden i-a oferit această salvare lui Zelenski, această călătorie cu Uber pe care Zelenski a respins-o public. (n.r. Ambasada Ucrainei în Regatul Unit a dezvăluit că, atunci când Statele Unite s-au oferit să îl ajute pe Zelenski să plece din Ucraina după ce a început invazia, acesta a spus că „Lupta este aici. Am nevoie de muniție, nu de o plimbare” )
Eu eram la curent cu aceste estimări ale serviciilor de informații, atât ale FSB, cât și ale CIA, și am crezut că sunt complet greșite. Prin urmare, pe Twitter și am pus câteva postări spunând că cineva încearcă să invadeze cea mai mare țară din Europa cu o armată foarte mică. Și că vor eșua.
Și pe 25 februarie, la mai puțin de 24 de ore după începerea operațiunii, am spus că „jucătorul de poker” atent a mers la masa roșie, a aruncat totul, a pierdut și asta e finalul lui Putin.
A fost puțin prematură previziunea cu privire la sfârșitul lui Putin. Nu știm încă. Dar cu siguranță a fost clar. Așa că asta a dus la o luptă între mine și comunitatea de informații, pentru că de fapt ne raportăm la același birou.
Și am descoperit în cursul acelei lupte că motivul pentru care toată această iluzie care s-a format la Kremlin, împărtășită și de comitetul de informații de la Washington, a fost din cauza prevalenței de noi idei de ambele părți despre război. Ei folosesc cuvinte diferite, cum ar fi război de generația a patra, război hibrid, război high-tech, postrevoluționar. Toate s-au bazat pe ideea războiului noncinetic. Cinetic înseamnă „idioți proști care se împușc între ei”. Ahile aruncând o suliță, asta e cinetică. Și atât dintre planificatorii de război ruși, cât și dintre cei americani, cel mai mare compliment a fost „noncinetic”. „Știi, cinetica este atât de demodată, avem acest AI” și orice altceva.
Deci, practic, Putin fie a vrut, fie a primit, sau a fost convins, sau ambele, o falsă teorie a războiului. Pentru că toți acești generali, rușii și americanii, aveau decorații primite în urma luptelor cu sirienii, irakienii, afganii și așa mai departe. Și deodată au dat peste europeni patrioți înarmați. Erau obișnuiți să găsească oameni fără arme sau o superioritate numerică de 10 la unu.
Putin nu a înnebunit; Putin pur și simplu s-a alăturat unui consens sau a acceptat un consens cu privire la cât de ușor va fi acest lucru. Acum, pe 25 februarie, era clar: „Asta este, nu pot câștiga”. Și din acel moment, cea mai bună mișcare pentru partea rusă a fost pur și simplu să se oprească, să se retragă și să trateze acest lucru ca pe un incident. (...)
De altfel, acesta este un caz în care descurajarea a fost distrusă de serviiciile de inteligență proaste. Pentru că informațiile au ajuns la germani și pe această bază, guvernul german a spus pe 23 februarie că nu vor opri Nord Stream 2 dacă ar exista un „incident” și nu vor furniza arme Ucrainei și nici nu vor permite estonielor să furnizeze arme spre Ucraina. Deci acesta este un caz în care serviciile de informații au distrus descurajarea. Și a făcut-o de ambele părți. Și germanii au acceptat desigur acest lucru.
Iar al doilea moment important al războiului a fost când Putin a decis să nu se retragă și să realizeze că acesta va fi un război, și încep sancțiunile, sancțiuni foarte importante din partea G7 (....)
Așa că această stare de fapt cu totul nouă a fost creată în 24 de ore de faptul că ucrainenii s-au comportat ca niște europeni patrioți cu arme. Și, după cum știți, există aceste războaie - Primul Război Mondial și Al Doilea Război Mondial, care au durat ani de zile și sunt rezultatul puterii deosebite a patrioților europeni cu arme. Deci acum avem acest război european.
Soluția plebiscitului din Donețk și Luhansk
Dar există o cale către o soluție care apare. Iar această cale este că efortul militar rusesc în regiunea Herson slăbește, iar ucrainenii ar putea foarte bine să recucerească regiunea Herson. Nu vor putea recuceri regiunile Donețk și Lugansk. Dar în acest moment, Putin ar putea fi tentat să spună: „OK, voi înceta să mă mai lupt dacă voi o să încetați să mai lupți și voi rămâne cu asta”.
Problema cu această soluție este că Zelenski a fost ales democratic președintele Ucrainei și nu are autoritatea să renunțe la două regiuni ale țării sale.
Împreună, Donețk și Luhansk, sunt de dimensiunea unei țări europene medii. Deci, dacă Putin dorește să acționeze unilateral, sancțiunile vor continua și va fi rău pentru Rusia. Încercarea acestei soluții a sancțiunilor durabile nu ar funcționa pentru ruși.
Așa că singura cale de ieșire din acest moment va fi ca Zelenski, care nu poate da nimic din Ucraina, să fie de acord cu un plebiscit în cele două regiuni, un adevărat plebiscit cu regulile din 1919...stabilite după Tratatul de la Versailles. Deci asta este imaginea de ansamblu pe care o văd.
Europa Liberă: În acest scenariu de plebiscit, deși este puțin probabil ca Zelenski să fie de acord cu asta, dar să presupunem că este de acord și, conform acestui plebiscit real, Donețk și Lugansk să rămână cu Ucraina, Putin va permite acest lucru?
Edward Luttwak: În această situație, alternativa este de a continua lupta. Și aceasta este o opțiune care poate fi considerată acceptabilă de ambele părți în condiții diferite.
Nu spun că acest lucru se va întâmpla sau ar trebui să se întâmple. Tot ce spun este că sunt pe un coridor și există o singură ieșire, iar acea ieșire este cea a plebiscitului. Deci, dacă nu îl fac, înseamnă că nu au o ieșire. Și de ce spun că este singura ieșire? Pentru că, până la urmă, un plebiscit lasă decizia în seama oamenilor care locuiesc acolo, iar președintele ales democratic al Ucrainei nu poate refuza de fapt o soluție democratică. (...)
Din punctul de vedere al lui Putin, dacă încearcă să păstreze Donețk și Lugansk fără un plebiscit, sancțiunile rămân și vor cauza o o viață grea rușilor și o restricție a vieții rusești. Dacă oprește războiul fără un acord, ci și pur și simplu unilateral, așa cum sa întâmplat de facto în ceea ce privește Osetia și Abhazia, sancțiunile rămân.
Deci, sancțiunile îl apasă pe Putin, în timp ce pentru Zelenski ceea ce presează este că armata rusă devine din ce în ce mai bună. Pentru că este istoria militară obișnuită a Rusiei: încep cu concepte impuse de sus în jos, care sunt toate greșite, și generali răi, generali politici, apoi se dezvoltă războiul, iar apoi generalii sunt retrogradați, coloneii sunt promovați și se luptă mai bine. Și asta se întâmplă. Nu mult mai bine, dar mai bine.
Și a crescut numărul victimelor ucrainene. Ajutorul occidental, în afară de Statele Unite și Marea Britanie, este atât de limitat. În Italia, de exemplu, politica Italiei este „Da, vrem să ajutăm Ucraina, dar acum nu trimitem tancuri pentru că tancurile sunt arme ofensive”. Cu alte cuvinte, există o combinație de analfabetism militar combinat cu astfel de poziții.
Prin urmare, ajutorul acordat Ucrainei este limitat și primesc lucruri utile din foarte puține țări. Din Polonia au luat tancuri utile, de la americani, bineînțeles, britanici, dar în rest foarte puține, mai mult transporturi simbolice. Au o problemă cu armele și au o problemă cu victimele, așa că au un motiv să vrea să iasă.
Europa Liberă: Pentru ca Putin să înceteze războiul ar putea veni cu un plebiscit...
Edward Luttwak: Trebuie să existe o încetare a focului.
Europa Liberă:: Dacă există o încetare a focului în care Putin rămâne fără nimic, poate el supraviețui?
Edward Luttwak: Există o încetare a focului în care îi rămâne să spună poporului rus că a câștigat pentru Donețk și Lugansk dreptul de a alege: „Au fost prizonieri ai Ucrainei, dar din cauza războiului său, deși scump, au dreptul de a alege. Iar acum rămâne la latitudinea lor să aleagă”.
Vă rog să amintiți că Putin însuși este președintele ales al Federației Ruse. Puteți pune la îndoială alegerile, dar adevărul este că au fost alegeri și, prin urmare, oficial și formal, Putin nu poate respinge mecanismul electoral de alegere. De fapt, el nu a anexat oficial Donețk și Lugansk, dar le-a stabilit ca „republici independente”.
Europa Liberă: Mulți experți nu văd că situația rușilor se îmbunătățește și se adaptează militar. Sunt câștigurile rusești în sudul și estul Ucrainei ireversibile? Poate Ucraina să spere să le recucerească?
Edward Luttwak: Pentru Ucraina, costul recâștigării teritoriului este problema. Depinde dacă sunt dispuși să accepte costul, dar costul este foarte mare pentru a recâștiga aceste teritorii.
Îmbunătățirea rusă este o îmbunătățire din schimbarea structurii de comandă. Rusia nu s-a mobilizat pentru război, după cum știți, prin urmare, nu există conscripție generală.
Oamenii care luptă sunt soldați cu contract, iar soldații cu contract sunt oameni care au nevoie de job. Și de aceea, deși populațiile totale din regiunea siberiană Buriatia și locuri ca acestea sunt foarte mici, ele au fosrte multe victime de război. Oseții, buriați și, de asemenea, oameni din Daghestan sunt uciși în acest război. Toate acestea sunt populații mici. Rușii sunt 150 de milioane de oameni, poate 110 milioane sunt de etnie rusă, dar victimele sunt disproporționat din populațiile mici.
Putin nu a proclamat mobilizarea și prin urmare se bazează în continuare pe soldați contractuali. Și efectul pierderilor în rândul soldaților contractuali este mult mai puțin semnificativ din punct de vedere politic și social. Aceștia sunt „oameni consumabili”, din perspectivă politică.
Ucrainenii nu au oameni de consum. În cazul Ucrainei, victimele sunt resimțite prin sistemul social, cultural, politic și, prin urmare, în ceea ce privește impactul situația diferă(...).
Europa Liberă:: Dar ce se întâmplă mai spre sud, cu Mariupol și acest lăudat pod de legătură către Crimeea și așa mai departe?
Edward Luttwak: Mariupol se află în regiunea Herson, așa că Mariupol va face parte din teritoriul pe care Putin nu îl va păstra. Această discuție despre podul de legătură a fost întotdeauna o discuție extrem de teoretică. Adică, nu a fost chiar important.
Europa Liberă: Sunteți foarte căutat pentru sfatul dvs în întreaga lume. Ce sfat i-ați da acum Kievului și președintelui Zelenski?
Edward Luttwak: Sfatul meu pentru Zelenski azi ar fi să depună toate eforturile pentru recuperarea regiunii Herson, să fie defensiv față de Donețk și Lugansk și apoi să aibă încredere în declinul imaginii rusești în rândul rușilor.
Elita rusă este demoralizată de acest război. Acest lucru va avea un impact mare asupra plebiscitului și cred că Zelenski are șanse mari să câștige plebiscitul, iar apoi încheie războiul cu un plebiscit democratic și se ridică sancțiunile împotriva Rusiei, care va avea o uriașă problemă economică. În opinia mea, acesta este scenariul probabil. Și cred că Zelenski, liderul ales democratic, ar trebui să accepte soluția democratică pentru război. (...)
Europa Liberă: Având în vedere că ați scris un „manual” despre loviturile de stat, credeți că este posibil așa ceva în Rusia, cu Putin la putere?
Edward Luttwak: În interiorul Kremlinului, sunt diferiți oameni care se plimbă, și unii dintre ei au arme. De exemplu, oamenii SVR ( Serviul de informații extern)
Şeful SVR Serghei Naryshkin s-a exprimat public împotriva războiului. El a spus public „negociați”. El nu a fost concediat, împușcat sau exilat, sau trimis la Omsk sau așa ceva...
În teorie, lovitura are loc; dar, în practică, din punct de vedere istoric, ceea ce se întâmplă este că există un grup de oameni la putere al cărui lider continuă să greșească și care apoi îi va scufunda pe toți. Așa că va muri, dar își vor pierde casele, și poate viața și așa mai departe. Și ar trebui să-l arunce în apă pentru a salva nava; nu fac niciodată. Adepții naziști au murit împreună cu Hitler. Oamenii lui Saddam, mulți dintre ei s-au îmbogățit din cauza lui Saddam, toți au murit împreună cu Saddam Hussein. Cumva, scenariul alegerii raționale pare să nu funcționeze.
Adică nu mă pot gândi la o situație în care un dictator strica statul și oamenii din jur să scape de el. Pur și simplu nu se întâmplă, pentru că plasa complicităților este prea puternică. Cineva l-ar putea retrage pe Putin și ar putea salva Rusia. (...)
Interviul integral poate fi citit în limba engleză aici: rferl.org
