„Avem o problemă de titlu” la știrile care citează anunțul președintelui Iohannis după finalizarea summitului de la Bruxelles, declară într-un interviu acordat Europei Libere Dragoș Pîslaru, europarlamentar român și co-raportor din partea Parlamentului European pe facilitatea de redresare economică post-COVID-19.
De altfel, Facilitatea de Redresare are trei raportori din partea Legislativului comunitar. Doi din România, unul din Spania.
Informația pe scurt:
- România pierde până la circa 2 miliarde de euro granturi nerambursabile, dar compensează suma prin alocări mai mari pe împrumuturi.
- România pierde fonduri de la domenii cruciale precum Tranziție Justă, Sănătate și Dezvoltare Rurală, dar poate folosi sumele pierdute în alte sectoare precum digitalizare, mediu sau reforma administrației prin partea de împrumuturi.
- Facilitatea de redresare este pentru reforme, nu proiecte clasice pe fonduri europene.
- Dacă un stat membru (Olanda, de exemplu) nu este mulțumit de calitatea reformelor, atunci poate bloca banii pentru alt stat membru (România, de exemplu).
- România trebuie să respecte un calendar foarte strict pentru banii din facilitatea de redresare.
Europa Liberă: Cum arată rezultatul acestui summit extraordinar pentru România?
Dragoș Pîslaru: „Pentru România, dacă facem comparație cu exercițiul financiar precedent, pentru politica de coeziune și cea agricolă, adică fondurile europene clasice, deja alocările erau mai mari. Noi plecaserăm de la niște condiții foarte proaste când am aderat la UE, iar acum nu mai există aceste bariere, așa că sumele au început să crească.
Acum se adaugă, ca o oportunitate extraordinară, acest pachet de redresare, care vine peste o alocare deja mai mare pentru România.
În esență, pe cifre se întâmplă așa:
- România pierde circa 2 miliarde de euro nerambursabile pe facilitatea de Tranziție Justă, care a fost tăiată în două la Consiliu. Părea să fie 4,4 miliarde, vom rămâne probabil cu aproximativ 2 miliarde;
- România mai pierde câteva sute de milioane nerambursabile pe politica de dezvoltare rurală, care a fost și ea tăiată;
- Mai pierde niște sute de milioane nerambursabile în domeniul sanitar, din facilitatea EU4Health, noul program de sănătate al Uniunii care și el a fost tăiat;
- În contrapondere, câștigă câteva sute de milioane prin granturi din facilitatea de redresare și o sumă mai mare disponibilă prin împrumuturi.
Dacă ne uităm la pachetul global, România stă undeva la 63 miliarde de euro granturi și 16,7 miliarde de euro împrumuturi, ceea ce duce la suma de aproape 80 de miliarde. Înainte, ponderea de granturi era mai mare.
Concret, suma toală se împarte după cum urmează:
- 46,3 miliarde euro granturi nerambursabile din bugetul multianual al UE (2021-2027);
- circa 16,7 miliarde euro granturi nerambursabile din facilitatea NextGenEU (care include pe cea de redresare);
- circa 16,7 miliarde euro din împrumturi la condiții favorabile acordate de Comisia Europeană României.
Față de orice am avut în trecut, da, acum este un câștig istoric. Față de poziția inițială a Comisiei însă, repet, este o mică pierdere.
Per ansamblu este foarte bine pentru România. De pierdut am pierdut, dar din ceva ce nu aveam încă, așa că e o nuanță ce trebuie pusă cu circumspecție.”
Europa Liberă: Cum arată comparația cu declarațiile publice dinaintea summitului?
Dragoș Pîslaru: „Față de planul cu care România a plecat la Consiliul European, rezultatul este cu puțin în minus cu până la 2 miliarde euro în granturi nerambursabile în funcție de cheia de alocare pe Just Transition Fund și celelalte programe tăiate în cadrul Next Gen EU.
Planul anunțat de președinte era că politica de coeziune și cea de agricultură sunt sfinte, nu se atinge nimeni de ele și acest lucru s-a obținut.
Din facilitatea de redresare, planul era să rămână cu cât mai mult. Și au rămas cu această scădere de circa 2 miliarde în granturi nerambursabile. Raportat la totalul de aproape 80 de miliarde nu e un capăt de țară.
Problema majoră rămâne apoi absorbția acestor bani. Teoretic, acești bani pot fi trași începând cu 2021.
Pe de-o parte, Comisia urmează să împrumute banii pentru facilitatea de redresare ca să aibă de unde să-i dea.
Între timp, în octombrie, deja există așteptarea ca statele membre să prezinte planurile lor de redresare. Aceste planuri se lucrează împreună cu Comisia Europeană și să fie aprobate până în luna aprilie.
Se acordă o prefinanțare de 10%, iar apoi se fac reformele, au costat X și Comisia rambursează banii.
România trebuie să înțeleagă că facilitatea de redresare nu e floare la ureche. Ceva de genul „mă uit în proiectele alea nefăcute de 30 de ani și le pun pe listă”. Aici discutăm de reforme pe termen mediu și lung.
Acești bani, atenție, sunt pe termen scurt de angajament de trei ani. România trebuie să decidă ce face și să înceapă să facă, respectiv să pună banii deoparte în primii trei ani, nu șapte cum e la fondurile europene clasice.
În Parlament vom cere patru ani pentru angajarea sumelor pentru că altfel România riscă să nu reușească. Vorbim de 24,5 miliarde de angajat în trei ani, nu e o sumă mică pentru România.”
Europa Liberă: Ce este „Frâna Excepțională” din acordul negociat?
Dragoș Pîslaru: „În Consiliu, Olanda a introdus reguli de guvernanță pentru facilitatea de redresare. Au scos alte programe cum ar fi Solvency, Just Transition Fund și altele și le-au inclus în Redresare. Apoi au cerut ca pentru Redresare să existe o „frână excepțională”.
Asta înseamnă concret că, dacă unui stat membru i se pare că modul de îndeplinire a reformelor nu este corespunzător, atunci poate cere convocarea de urgență a Consiliului European. În acel moment, Comisia Europeană este blocată și nu mai are voie să dea bani acelui stat membru până la Consiliul European.
În Consiliul se va discuta dacă reformele respective sunt îndeplinite, iar în concluzii scrie că se va încerca o decizie prin consens. Deși nu rămâne dreptul de veto al unui stat la banii care se vor da, prin această frază se sugerează că se va încerca evitarea marginalizării pozițiilor unor state.
Concret: să zicem că România, pe banii de redresare propune niște reforme. Să zicem că va propune reformarea serviciilor sociale sau a administrației publice, mediu sau digitalizare. Dacă nu face acele reforme, o țară ca Olanda poate spune stop joc, nu vă dăm banii, mergem la Consiliu să analizăm situația.
Deci, banii aceștia nu vor avea o mare flexibilitate, așa cum sperau unele state.”
Europa Liberă: Acest acord ajunge în Parlamentul European, ce se va întâmpla acolo?
Dragoș Pîslaru: „Parlamentul European va avea o plenară extraordinară joi, iar Parlamentul este vizibil nemulțumit de anumite lucruri. Dincolo de tăieri la anumite domenii, unde unii europarlamentari din comisiile respective vor fi nemulțumiți - cum ar fi cele de cercetare, sănătate etc. - există două probleme majore.
Prima este cea de guvernanță. Dacă un stat membru are drept de decizie pe fondurile alocate altui stat membru, Parlamentul va spune că nu este corect. Parlamentul este co-decident pe chestiuni bugetare, atunci va vrea și el același drept.
Este foarte probabil ca Parlamentul să ceară prerogative egale, să poată și el opri sau condiționa fonduri pentru state membre.
Va fi o polemică serioasă între Consiliul și Parlament. Dacă Consiliul lăsa Executivul, Comisia, să aloce banii, și Parlamentul făcea acest pas înapoi. Dacă nu, atunci parlamentul va cere drept egal.
Acesta va fi un prim scandal, va veni până în toamnă. Eu deja lucrez la soluții pentru că nu mai putem evita această problemă.
A doua este cea legată de statul de drept. Textul Consiliului a fost prezentat victorios pentru că există două propoziții la pagina 7 și 15 în care se menționează că „e important statul de drept”.
Inițial era vorba că va exista o condiționare clară și explicită și din punctul acesta de vedere este un eșec summitul Consiliului.
Parlamentul a fost foarte explicit că își dorește acest mecanism, și aici va exista din nou tensiune.”
Europa Liberă: În concluzie, este un summit și un acord istoric?
Dragoș Pîslaru: „Avem într-adevăr un deal istoric la nivel european, cu o ambiție care se ridică la înălțimea așteptărilor pentru o perioadă de revenire din criză. Partea bună e că, în ciuda contestării din partea unor state cu o abordare strict contabilă, s-a reușit adoptarea unui pachet după patru zile de negocieri.
Este o dovadă de leadership, este o dovadă de reinventare a axei franco-germane și este de bun augur. Europa era cumva pierdută într-un naționalism și individualism din care părea că nu mai iese. În acest sens, criza aceasta ne-a oferit o oportunitate.
Însă, discuțiile au fost iarăși cu niște tabere - cea a frugalilor, care a șantajat ambiția Uniunii. Merită subliniat aici un episod din negocieri, când comisarul (pentru politica de coeziune) Ferreira a prezentat patru grafice care le demonstra Olandei, Austriei, Suediei și Danemarcei beneficiul net pe care îl au din piața internă.
Doamna comisar a arătat clar că țările estice sunt la coada exporturilor intracomunitare și că ideea de contributor net la bugetul UE nu există, în realitate, ci doar aceea de beneficiar net pentru toate statele.”
Facebook Forum