Judecători și procurori „detașați” în alte localități decât cele în care își au adresa de domiciliu, membri ai Consiliului Superior al Magistraturii și inspectori ai Inspecției Judiciare care nu au buletin de București pot primi și 30.000 de euro diurnă pe an, arată o investigație Rise Project.
Lor li s-au adăugat și alte categorii de magistrați: președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție – Corina Corbu, procurorul general al României – Alex Florența, președinta Consiliului Superior al Magistraturii – Denisa Stănișor, președinta Institutului Național al Magistraturii – Simona Marcu și alte nume din conducerea magistraturii.
„Lista pretendenților este în continuă actualizare. Pe ea și-au trecut numele inclusiv câțiva dintre numeroșii pensionari juvenili ai magistraturii române. Aceștia solicită respectivul privilegiu în mod retroactiv, pentru anii în care încă mai mergeau la serviciu”, scrie publicația citată.
În martie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție a interpretat un text de lege într-un sens profitabil inclusiv judecătorilor de la Instanța Supremă și au obligat toate instanțele din țară să accepte genul acesta de pretenții pecuniare.
Așa s-a ajuns ca o diurnă să fie de 30.000 de euro pe an, adică un plus salarial pe zi de 2% din indemnizația brută a celui care o încasează. Într-o lună cu 22 de zile lucrătoare, venitul său crește, astfel, cu până la 44%.
Trambulina acesta financiară este atât de spectaculoasă încât a ocupa, astăzi, o poziție eligibilă pentru o astfel de diurnă echivalează cu instalarea într-una dintre cele mai profitabile cariere din sistemul judiciar.
Fără să își complice neapărat munca, ba, chiar, în anumite cazuri, simplificând-o în mod simțitor, un magistrat ajunge, matematic, să fie retribuit cu contravaloarea a 17 salarii, în loc de 12, în cursul unui an, scriu jurnaliștii de la Rise Project.
Ei dau exemplul unui procuror domiciliat în Alba Iulia, care activează la un parchet Sibiu. Pe lângă indemnizație, statul îi acoperă cheltuielile cu chiria în orașul în care lucrează. După un timp, însă, e detașat la un parchet din Deva, loc unde petrece trei ani. Statul îi acoperă, de asemenea, cheltuielile de cazare în Deva, însă, suplimentar, zi de zi, vreme de trei ani, îi plătește și o diurnă de 2%.
Paradoxal, el este tot atât de departe de casă și când lucrează la Sibiu, și când lucrează la Deva.
Însă pentru simplul fapt că la Deva a ajuns să lucreze prin detașare, nu prin numire (ca la Sibiu), la salariu i se va adăuga această uriașă diurnă.
Mai multe, pe Rise Project
