Rocada premierilor și formarea noului executiv au fost amânate pe termen nedefinit până la terminarea grevei generale a profesorilor. Poate fi vorba de o „săptămână- două”, așa cum a spus președintele Iohannis, sau de mai puțin, dacă Guvernul satisface măcar și parțial revendicările sindicaliștilor.
Nu a făcut-o până acum, iar conflictul pare departe de o rezolvare. Ultima ofertă este apropiată de cea veche: prime pentru profesori și personalul nedidactic în valoare de 700 de milioane de lei. Oferta a fost refuzată de sindicaliști.
Apărută în mijlocul celui important eveniment politic al anului preelectoral - schimbarea premierului și negocierile din coaliție pentru redistribuirea funcțiilor guvernamentale - greva generală din Educație a fost gestionată prost de la început.
Principalii actori politici, prinși pe picior greșit, deși avertismente despre iminența unei greve au existat încă din decembrie anul trecut, au căutat să-și salveze imaginea, să obțină avantaje în raport cu partenerii de coaliție și să paseze responsabilitatea.
La un bilanț de etapă, întrebarea care se ridică este cine a avut mai mult de pierdut în plan politic din aceste evenimente.
Greva, groparul României educate
Greva profesorilor a demonstrat că proiectul asupra căruia președintele își arogă paternitatea- România educată- este un eșec. După șapte ani de la lansarea ei la apă, clamata reformă în Educație și-a dat obștescul sfârșit în huiduielile miilor de profesori ieșiți în stradă să ceară salarii decente și „respect”.
Mai mult, Legile educației lasă nerezolvate marile probleme sistemice, iar profesorii nu au avut motive să-și arate încântarea sau recunoștința pentru votarea lor în Parlament în plină grevă. Este, de altfel, unul dintre reproșurile făcute de președinte, deranjat că legile nici măcar nu au fost „menționate” de greviști, deși, desigur, ar fi meritat cu prisosință, crede el.
Felul în care președintele s-a raportat la grevă- gluma nepotrivită că aceasta are „avantajele” ei- nu a făcut decât să inflameze spiritele. Iar corul de copii aduși la o școală din Cristian, județul Sibiu, să-i cânte „O lume minunată”, a avut un neplăcut iz ceaușist resimțit acut de profesori și nu numai.
Ca dovadă, la protestul de la Craiova, lui Iohannis i s-a cântat ironic melodia. Din cea mai înaltă funcție în stat lumea poate părea minunată și greva plină de „avantaje”, dar de la catedră perspectiva este cu totul alta.
Practic, proiectul România educată se încheie pe fondul unor ample nemulțumiri și al regresului pe mai toate planurile.
Rocada, trasă pe tușă
Al doilea plan în care președintele iese înfrânt este cel politic, lucru care s-a văzut clar zilele acestea din felul în care a trebuit să se replieze, contrazicându-se de la o zi la alta.
Coaliția de guvernare și rocada premierilor au fost susținute și apoi formalizate cu binecuvântarea prezidențială. Klaus Iohannis nu ratează nicio ieșire publică în care să sublinieze că alianța PSD-PNL-UDMR a fost o necesitate, că asigură „stabilitatea” și a guvernat mai mult decât mulțumitor.
Cât privește rocada și schimbarea Guvernului, nu mai departe de miercurea trecută, Iohannis dădea asigurări că rotația se va face în calendarul stabilit și va decurge „sticlă”. „Vineri ar începe procedura și în varianta optimală ea s-ar putea încheia pe 30 mai. Această rotație trebuie să se desfășoare, după părerea mea, rapid, corect, pe scurt, cum se spune, «sticlă»”, spunea președintele.
Peste doar o zi, sticla plutea în derivă cu un bilețel în ea: „Nu e important dacă mâine sau peste o săptămână – două se face rocada. Important e să avem o procedură clară, să avem stabilitate (…) Nu cred că se va face rotația în timpul unor negocieri”.
De ce s-a răzgândit președintele? Din cauză că Marcel Ciolacu nu a vrut să-și înceapă mandatul de premier cu acest cartof fierbinte în mână. Liderul PSD a realizat că revendicările sindicatelor cu greu pot fi satisfăcute ( risipa bugetară își arată colții) și nu va putea să apară pe un cal alb pozând în salvator, așa că a suspendat negocierile.
Iohannis nu putea ceda pretenției lui Marcel Ciolacu de a fi nominalizat premier și abia apoi să se reia negocierile. A fost deci obligat să cedeze, să amâne demisia lui Nicolae Ciucă, stricând și planul liberalilor, și propria demonstrație că alianța și guvernarea merg unse precum un ceas elvețian.
Liberalii au rămas cu decontul în brațe
Ca strategie, după cum a scris Europa Liberă, interesul PNL era ca predarea de ștafetă să se facă repede, așa încât Nicolae Ciucă să scape de guvernare, mai ales de gestionarea acestei crize fără precedent și cu potențial exploziv. S-o paseze PSD.
Nu i-a reușit. Din informațiile Europei Libere, Marcel Ciolacu i-a explicat clar lui Ciucă faptul că PSD este dispus să se retragă de la guvernare și să meargă pe varianta alegerilor anticipate. Acestea ar fi dorite și de PNL, dar numai după o perioadă în care partidul să se redreseze, acum fiind jos în sondaje și cu mișcări sociale pe cap.
Cert este că Nicolae Ciucă a cedat pe două fronturi: pe de o parte a agreat ca PSD să fie primul care să aleagă dintre ministerele puse pe tavă la negocieri, mai exact a cedat Transporturile, iar pe de alta să nu-și mai dea demisia vineri, așa cum anunțase. Klaus Iohannis i-a cerut acest lucru, spun surse din partid pentru Europa Liberă.
Vestea amânării demisiei a luat PNL prin surprindere, nici măcar toți liderii de frunte nu au știut, ceea ce a provocat noi tensiuni.
PNL este într-o situație complicată, nu este clar pentru cât timp s-a amânat rocada, existând premisa ca greva profesorilor să continue peste așteptări și să fie urmată de altele. Deci, tensiunile sociale se pot agrava.
În loc să poată intra în paradigma și la putere, și în opoziție, încercând o refacere a imaginii, PNL se vede pus în situația să deconteze electoral cea mai complicată perioadă de până acum din care PSD a reușit cu abilitate să se extragă.
