Ungaria a preluat pe 1 iulie președinția rotativă a Uniunii Europene. În a doua zi după preluarea funcției, premierul maghiar Viktor Orban a efectuat o vizită surpriză la Kiev.
Ar putea fi șase luni incomode pentru conducerea UE, având în vedere că premierul ungar Viktor Orbán a încercat să dilueze sancțiunile UE asupra Rusiei, să împiedice ajutorul militar și financiar pentru Ucraina și pentru a pune sub semnul întrebării aspirațiile Kievului la UE.
Ungaria, autonumită „democrație iliberală”, a fost sancționată pentru ceea ce oficialii de la Bruxelles consideră că este o retragere de la democrație.
UE a înghețat 6 miliarde de euro (6,4 miliarde de dolari) din fonduri destinate țării din Europa Centrală.
Cu toate acestea, în ciuda relației spinoase, perioada de șase luni a Ungariei ca președinte în a doua jumătate a anului 2024 ar putea să nu fie atât de dramatică și problematică pe cât se tem unii.
Președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene, unul dintre principalele organe de decizie ale blocului – care cuprinde miniștri de guvern din statele membre, este deținută alternativ, pe o perioadă de șase luni, de fiecare dintre statele membre. În timpul ei, fiecare stat membru are posibilitatea de a modela agenda consiliului.
Potrivit mai multor surse de la Bruxelles, care cunosc problema, președinția ungară nu provoacă prea multe îngrijorări. Acest lucru se datorează în mare măsură a doi factori: rolul actual al președinției și ciudățeniile calendarului politic.
Rol diminuat
Să începem cu primul. Președințiile Consiliului UE nu mai sunt ceea ce erau odată. A fost o perioadă în care țara de la cârmă controla într-adevăr agenda, ținând întruniri în capitalele lor, iar diplomații lor conduceau activitățile din culise.
Acest lucru s-a schimbat în 2004, când s-a decis ca toate summiturile importante să aibă loc în capitala Belgiei.
Schimbările s-au adâncit în 2009, odată cu apariția Tratatului de la Lisabona al UE, menit să îmbunătățească eficiența și legitimitatea democratică a UE, care a creat o serie de noi funcții și a concentrat în esență puterea la Bruxelles.
Tratatul de la Lisabona a creat un președinte permanent al Consiliului European, care este format în principal din șefii de stat sau de guvern ai statelor membre.
Postul este ocupat în prezent de politicianul belgian Charles Michel, care are un mandat de cinci ani și prezidează toate summiturile.
Consiliul are, de asemenea, un secretariat puternic și extins, format din oficiali UE cu experiență în toate domeniile politice.
Tratatul de la Lisabona a creat, de asemenea, un șef de politică externă al UE, deținut în prezent de politicianul spaniol Josep Borrell, și un corp diplomatic, Serviciul European de Acțiune Externă, pentru a da o oarecare putere poziției de politică externă.
Sarcina principală a acestei persoane este să pregătească și să prezideze consiliul lunar al UE pentru afaceri externe, unde miniștrii de externe ai blocului se întâlnesc pentru a lua decizii.
Cum afectează acest lucru președinția maghiară?
Ei bine, aceasta diminuează influența celor doi membri ai guvernului național-conservator al Ungariei: Viktor Orbán și ministrul său de externe, Péter Szijjártó.
Budapesta poate, desigur, să influențeze în continuare discuțiile, așa cum s-a văzut cu sloganul președinției sale la UE, preluat de la Donald Trump: „Make Europe Great Again” (MEGA).
Mișcarea îndrăzneață a Ungariei a fost respinsă și considerată „trolling” de multe voci de la Bruxelles, cu temerea că vor urma mai multe acțiuni de acest tip în viitorul apropiat.
În timp ce cei doi bărbați vor prezida în continuare reuniuni ministeriale informale și chiar un summit la Budapesta în noiembrie, rolul lor va fi destul de superficial.
Ei vor trebui să se confrunte cu întrebări la conferințele de presă și din partea presei străine, pe care în mod normal tind să le evite.
Ce-i mai rămâne concret de făcut Ungariei?
Ceilalți miniștri ai lor, cum ar fi cei responsabili cu agricultură sau justiție, vor conduce în continuare ședințele consiliului în domeniile lor, iar diplomații maghiari vor face același lucru în grupurile de lucru pregătitoare.
Întreaga idee a președinției rotative este că se așteaptă ca titularii să fie intermediari onești, care caută consens între statele membre.
În loc să provoace probleme, Ungaria ar putea decide să joace corect.
Adresându-se oficialilor din diverse state membre, unii au subliniat că, deși Ungaria are cu siguranță o agendă – și una care este adesea în contradicție cu consensul european – oficialii maghiari s-au comportat profesionist în perioada premergătoare președinției, subliniind că totul se va face la carte.
Calendarul politic
Al doilea factor care ar putea reduce ambițiile Ungariei de a-și impune agenda este calendarul politic.
Realitatea este că în următoarele șase luni puține se vor întâmpla la Bruxelles în ceea ce privește noua legislație.
Capitala UE va fi ocupată cu numirea unei noi Comisii Europene, executivul blocului comunitar și legislativul european, proces care include audieri lungi în Parlamentul European pentru aprobarea de noi comisari (câte unul din fiecare stat membru).
Se preconizează că acest proces va dura aproape toată toamna, iar Ungaria nu are niciun rol de jucat în luarea deciziilor.
A existat, de asemenea, o încercare frenetică și în mare măsură reușită a actualei președinții belgiene de a curăța punțile înainte ca Ungaria să-și asume rolul.
Asta a însemnat semnarea unei serii de noi inițiative și politici. O altă rundă de sancțiuni împotriva Rusiei a fost votată pe 24 iunie. De asemenea, se așteaptă ca măsuri restrictive care vizează Belarusul să fie convenite pe 26 iunie.
De asemenea, Ucraina și Moldova au primit undă verde pentru a începe discuțiile de aderare pe 25 iunie.
Procesul de examinare a diferitelor capitole de aderare la politicile celor doi candidați la aderare este de așteptat să dureze peste șase luni și este probabil ca Budapesta să nu aibă de-a face cu aderarea Kievului la UE, următorul președinte al Consiliului UE, Polonia, fiind cea care se va ocupa de acest capitol în 2025.
În timp ce Ungaria s-a pronunțat împotriva pregătirii Ucrainei de a adera la UE, una dintre prioritățile Budapestei pentru președinție este să avanseze perspectivele de aderare ale Albaniei și Serbiei și, eventual, chiar ale Bosniei-Herțegovinei și Georgiei. Probabil că nu va exista suficient sprijin din partea statelor membre pentru a le da undă verde celor din urmă două.
Înainte de președinția Ungariei, UE a reușit chiar să trimită ajutor militar în valoare de 1,4 miliarde de euro (1,5 miliarde de dolari) pentru a sprijini Ucraina să se apere împotriva Rusiei invadatoare.
Acești bani provin din profiturile din activele rusești înghețate în UE, iar Bruxelles-ul a ocolit vetoul de la Budapesta asupra acestei măsuri, menționând că Ungaria s-a abținut de la decizia inițială de a pune acești bani deoparte, așa că din punct de vedere legal nu a avut un cuvânt de spus în modul în care acei bani ar fi folosiți.
Aceasta este o bună ilustrare a modului în care președinția ungară ar putea evolua.
În timpul discuțiilor de la Bruxelles pe această problemă de săptămâna trecută, reprezentantul Ungariei a rămas tăcut tot timpul, iar apoi Szijjártó a făcut o postare furioasă pe Facebook și cam atât.
Acesta ar putea fi planul de joc al Ungariei: să fie constructivă și conformistă la Bruxelles, timp în care pentru publicul intern țipă ce crimă sângeroasă a comis Bruxellesul.
Apoi este problema banilor și a fondurilor UE înghețate alocate Ungariei.
În timp ce cele 1,4 miliarde de euro pentru Ucraina au fost aprobate, un veto al Ungariei încă mai planează asupra altor șapte tranșe de ajutor militar, în valoare de aproape 7 miliarde de euro, pentru țara sfâșiată de război.
Ungaria este obișnuită să negocieze cu Bruxellesul și ar putea încerca să-și lege sprijinul pentru continuarea ajutorului militar acordat Ucrainei de cele 6 miliarde de euro din fonduri UE pe care dorește ca Bruxellesul să le elibereze.
Dacă Budapesta nu respectă cerințele UE privind statul de drept până la sfârșitul anului, Ungaria va pierde definitiv 1 miliard de euro. Este o afacere pe care maghiarii vor fi dornici să o facă cu Bruxellesul.