Începutul lunii noiembrie a fost scena unui scandal politic ce nu s-a stins pe deplin nici până în prezent: adoptarea noii legi a pensiilor.
Pusă în consultare publică pe site-ul Ministerului Muncii pe 31 octombrie, proiectul a fost trimis spre avizare Ministerului Finanțelor pe 2 noiembrie fără a conține și impactul bugetar.
O zi mai târziu, Finanțele primeau o formă cu un impact bugetar de 22 miliarde lei în 2024 și de 35 miliarde lei în 2025 urmată, în aceeași zi, de o alta de 17 miliarde lei în 2024 și de 50 miliarde lei în 2025.
Pe 8 noiembrie seara, ministrul Muncii, Simona Bucura Oprescu și o echipă a Băncii Mondiale au venit la Ministerul Finanțelor să prezinte datele financiare. S-a agreat modificarea datelor la 10 miliarde lei în 2024 și 33 miliarde lei în 2025. Adică circa 2, respectiv 6,5 miliarde de euro.
A doua zi dimineață, pe 9 noiembrie, preşedintele PNL, Nicolae Ciucă, declara că este nevoie de o clarificare a legii pensiilor deoarece impactul bugetar, conform cifrelor anunțate de PSD, ar fi de 3% din PIB.
„Ceea ce este enorm de mult şi trebuie să identificăm sursele de finanţare, nu putem să venim să promitem oamenilor ceva şi să nu avem sustenabilitate”, a spus liderul PNL.
Persoane din conducerea Ministerului Finanțelor au declarat pentru Europa Liberă că lucrurile stau chiar mai rău: calculele separate ale reprezentanților Băncii Mondiale arată că în 2024 impactul este de 26 miliarde lei, în 2025 este de 50,7 miliarde; în 2026 atinge 63,9 miliarde lei iar în 2027 - 76,9 miliarde lei.
„Eliminarea evazioniștilor care fură zeci de miliarde de lei anual este cheia pentru a obține fondurile necesare și pentru creșterile de pensii și pentru educație și pentru sănătate”, anunța soluția Marcel Ciolacu, pe 16 noiembrie.
Cât reprezintă evaziunea fiscală din economie
Dat fiind caracterul ilicit al evaziunii fiscale, e greu de estimat dimensiunea ei, inclusiv de către autorități.
Dacă în 2000 evaziunea era estimată la 9,1% din Produsul Intern Brut (aprox. 4 miliarde de euro), ea urca la 13,8% din PIB, în anul 2012 (18 miliarde euro), apoi la 16,2% din PIB (23 miliarde euro).
În 2020 se consideră că a atins 20% din PIB (44 miliarde euro) și ar fi scăzut la 6,7% anul următor (16 miliarde euro) pentru a urca din nou la 10% (peste 29 miliarde euro) în 2022.
Datele au fost preluate de la Consiliul Fiscal, Revista de Statistică, Ministerul Finanțelor și premierul Marcel Ciolacu.
Digitalizare și un Cod Fiscal mai simplu
Nu e prima dată când un politician anunță că va combate/reduce evaziunea fiscală din România, însă niciodată miza adunării la buget a acestor bani nu a fost atât de importantă.
Va reuși guvernul să majoreze pensiile cu banii strânși din reducerea evaziunii?
Europa Liberă a discutat cu doi foști și un actual ministru al Finanțelor despre câți bani s-ar putea obține, în mod realist, pe termen scurt și mediu, din combaterea evaziunii și care ar fi soluțiile ușor de implementat.
Florin Cîțu, ex-ministru de Finanțe (noiembrie 2019 – decembrie 2020 și iulie 2021 – august 2021) și premier PNL (decembrie 2020 – noiembrie 2021) mizează pe digitalizare.
„E-facturarea ar trebui să elimine cam tot ce reprezintă evaziune pe TVA”, indică fostul lider liberal o primă soluție. „Dacă digitalizezi, e foarte complicat să ai evaziune fiscală”, explică el.
În opinia sa, există o relație directă între majorarea taxelor și creșterea evaziunii fiscale.
„În 2020 am scăzut taxele și am reușit să aducem două puncte procentuale venituri mai mari la buget”, susține Cîțu.
În plus, trebuie să dispară suspiciunea că ANAF-ul poate fi folosit ca instrument de luptă împotriva adversarilor politici. Soluția este aplicarea sistemului analizei de risc, ce-l trimite pe inspectorul ANAF în control unde spune algoritmul că e necesar, nu unde vrea funcționarul, mai spune Florin Cîțu.
O altă soluție este dată de un Cod Fiscal mai simplu, cu taxe mici și puține pe care să le plătească toți.
Primele măsuri ar viza reducerea contribuțiilor pe forța de muncă, plus uniformizarea impozitului pe venit și capital.
Evaziunea fiscală ca problemă de siguranță națională
Subiectul evaziunii fiscale a fost pus pe agenda Consiliului Suprem de Apărare a Țării încă din 2012 și ar fi trebuit să fie discuții trimestriale pe marginea sa, a declarat pentru Europa Liberă senatoarea USR Anca Dragu, fost ministru al Finanțelor în perioada noiembrie 2015 – ianuarie 2017.
„Nu știu să se mai fi întâmplat ceva după 2017”, mărturisește Dragu.
În opinia sa, ANAF trebuie să facă uz de toate datele pe care le are la dispoziție: casele de marcat legate la servere, sistemul SAF-T (fișierul standard de control fiscal) implementat în 2022 de către ANAF sau e-facturarea implementată deja pe segmentul B2B (companii care creează produse și servicii orientate către alte companii, n.r.).
„Controalele nu se fac pe baza analizei de risc, ci pe baza unei mari doze de subiectivism, controale politice. Dacă sistemul ar spune: astea sunt firmele cu risc, atunci inspectorii ANAF nu ar mai putea avea un spațiu de manevră, s-ar diminua spre zero factorul politic”, susține și Dragu.
O altă soluție ar fi sprijinirea de către stat a celor care nu sunt neapărat rău-platnici, care vor să plătească, însă nu pot pe moment.
O altă decizie, ce ar văduvi însă în prima instanță statul de un flux financiar, ar fi taxarea inversă pe TVA, ce presupune ca taxa să fie plătită și colectată de utilizatorul final și nu pe procesul de producție.
Dimensiunile gigantice ale evaziunii
Într-un interviu acordat Europei Libere pe 9 noiembrie, ministrul Boloș spunea că evaluările actuale sunt că evaziunea fiscală atinge aproximativ 10% din produsul intern brut (PIB).
Estimat la 1.410 miliarde lei anul trecut, înseamnă că vorbim de o eludare a taxelor în valoare de aproximativ 140 de miliarde de lei, într-adevăr mult peste bugetul de pensii.
Printre soluțiile identificate de Marcel Boloș pentru recuperarea acestor bani se numără sigiliul electronic al mărfurilor și dotarea vămilor cu scannere.
Cât privește reforma Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF), aceasta ar viza două paliere. Primul vizează regândirea structurilor organizatorice importante, cum ar fi Direcția Generală Mari Contribuabili, Direcția Generală de Management a Riscului și Direcția de Comerț Electronic.
„Un al doilea set de măsuri ține de digitalizare, iar aici avem deja măsurile pentru ceea ce înseamnă implementarea facturii electronice”, a spus Boloș pentru Europa Liberă.
Pasul important pentru anul viitor este și cel al spațiului virtual primar de plăți, cu un orizont de implementare 1 iulie, anul viitor.
„Aici este un pas uriaș pentru 2024 și pentru ceea ce înseamnă modernizare ANAF-ului, să folosim informațiile din casele de marcat fiscale încât să nu facem aceste inspecții fiscale și controale antifraudă la voia întâmplării și rezultatul să fie nul spre zero”, mai spune Boloș.
Câți bani s-ar putea obține din combaterea evaziunii fiscale
Ministrul se arată optimist moderat în ceea ce privește lupta cu acest tip de infracțiune economică.
„Nu am pretenția că peste noapte vom reuși să eradicăm evaziunea fiscală, dar am pretenția că măcar primul pas îl facem. Și, dacă din evaziune fiscală vom vedea că banii curg, atunci măsurile noastre neprietenoase, noi măsuri suplimentare pe impozite și taxe, să nu le mai avem în discuție”, a spus Boloș pentru Europa Liberă,
O estimare a riscat fostul ministru de Finanțe și premier, Florin Cîțu, nu înainte de a sublinia că „evaziunea fiscală are loc și cu acordul tacit al multora din sistem”.
Conform acestuia, 2% din PIB s-ar putea aduce la buget doar prin e-facturare, program ce ar trebui implementat peste o lună. Ar însemna 28 – 30 de miliarde de lei și nu ar acoperi necesarul produs de majorarea pensiilor.
„Reducerea evaziunii nu produce rezultate imediate și nu atât de spectaculoase pe cât sunt trâmbițate”, a spus și Anca Dragu pentru Europa Liberă. Aceasta arată că nu se specifică în nicio prognoză câți bani se încasează suplimentar și la ce categorie.
Cât privește suplimentarea la buget din reducerea evaziunii, Dragu mizează pe „1-2 puncte procentuale, dar este greu de spus. Să explice ce tip de evaziune reduc și cu ce măsuri o fac”, punctează fostul ministru de Finanțe.
Opinia analiștilor economici
Introducerea generalizată a facturii electronice (promisă de la 1 ianuarie 2024), sistemul SAF-T (fișierul standard de control fiscal) implementat în toate sectoarele și verificări în baza scenariilor de risc ar fi primele trei decizii de implementat, în opinia economistului Florin Andrei, profesor la Academia de Studii Economice din București.
„Pe baza scenariilor de risc se pot identifica mult mai bine care sunt ariile și societățile cu risc de evaziune fiscală”, susține Florin Andrei.
Cât privește banii care ar putea fi obținuți din reducerea evaziunii fiscale generate de introducerea facturii electronice, spune că e greu de estimat, dar nu ar fi mai mult de 5 – 10 miliarde de lei.
Mult sub așteptările guvernanților.
Principalele forme de evaziune fiscală
Evaziunea fiscală este considerată „sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor speciale extrabugetare de către persoanele fizice şi persoanele juridice române sau străine”.
Definiția apare în Ghidul de bune practici în domeniul combaterii infracțiunilor de evaziune fiscală, întocmit în 2015 de Consiliul Superior al Magistraturii.
Conform documentului, principalele forme sunt:
- evaziunea tradiţională (prin disimulare), care constă în sustragerea, parţială sau totală, de la plata obligaţiilor fiscale. Procedeul presupune întocmirea şi depunerea de documente incorecte sau neîntocmirea celor cerute de legislaţia în vigoare.
- evaziunea juridică, cea care constă în a ascunde adevărata natură a unui organism sau a unui contract (de exemplu, când un contract de asociere este transformat, în mod ascuns, într-un contract de muncă, pentru ca beneficiarul acestuia să obţină anumite avantaje din calitatea de salariat sau invers) pentru a scăpa de anumite consecinţe fiscale.
- contabilă, greu de identificat în practică şi care constă în a crea impresia unei evidenţe contabile corecte, utilizând documente false, în scopul creşterii cheltuielilor, diminuării veniturilor, reducerii profitului impozabil şi, în consecinţă, a obligaţiilor fiscale datorate statului.
- evaziunea prin evaluare, care constă în diminuarea valorii stocurilor, supraestimarea amortismentelor şi provizioanelor, în scopul deplasării profitului în viitor.
În ceea ce priveşte domeniile în care procentul fraudei fiscale este ridicat, comerţul deţine primul loc. De exemplu, evaziunea din alcool se ridică, conform asociaților de producători din domeniu, până la un miliard de euro în fiecare an. Tot la un miliard de euro sunt estimate pagubele bugetare și din contrabanda cu țigări provenite din Ucraina și Moldova.
Deși infracțiunile vamale sunt văzute drept un mare generator de evaziune fiscală, rezultatele acțiunilor de combatere sunt modeste.
Potrivit Ministerului Afacerilor Interne, poliția de frontieră a constatat anul trecut peste 90 de infracţiuni de natură economico - financiară şi 443 de infracţiuni de contrabandă şi fraudă vamală.
Valoarea totală a bunurilor confiscate a fost de 315,8 milioane lei, în contextul în care se estimează că o treime din evaziunea fiscală din România are legătură doar cu portul Constanța.
