În ultimele două săptămâni, Andrei, un adolescent în vârstă de 15 ani din Cernigău, nordul Ucrainei, a petrecut mare parte din timp cântând la chitară.
Pentru el, cântatul este o modalitate prin care poate face față durerii fizice și emoționale.
Durerea fizică este una vizibilă. Andrei are un inel de metal prins în jurul piciorului stâng fracturat, iar piciorul drept îl are în ghips. Durerea emoțională intervine atunci când băiatul își amintește că a încercat să evadeze dintr-un sat pe care soldații ruși l-au capturat chiar lângă Cernigău.
Mașina în care acesta se afla alături de mama lui, verișoara sa și alte trei persoane, a trecut peste o mină terestră în timp ce aceștia se îndreptau către Cernigău.
Târându-și trupul în dureri pe drum și încercând să-și revină în fire, ochii lui Andrei au surprins o scenă care îl va bântui toată viața.
„Mi-am văzut mama întinsă pe jos și în flăcări. Era încă în viață în timp ce ardea, piciorul îi tremura”, a spus adolescentul, de pe un pat de spital din Liov, oraș aflat în vestul Ucrainei. Andrei a fost scos de către tatăl său din spital câteva zile mai târziu.
Nenumărate familii au fost distruse de la începutul războiului din Ucraina, pe 24 februarie. În ultima lună, Rusia a bombardat drumuri, școli, spitale și blocuri, alături de țintele militare precizate de Kremlin. Mii de civili au fost uciși, însă nu se cunosc cifrele exacte.
Cernigău, un oraș de 280.000 de locuitori situat pe malul râului Desna și în apropiere de granița cu Belarus și Rusia, a fost unul dintre orașele cele mai puternic afectate de bombele și rachetele rusești. Orașul se află pe ruta principală înspre Kiev și în calea forțelor ruse, care au venit dinspre nordul tării.
„Războiul a început”
În dimineața zilei de 24 februarie, Andrei povestește cum mama lui l-a trezit în apartamentul acestora din Cernigău și i-a spus: „Războiul a început”. Pe fundal se auzeau sirene și explozii.
Tatăl său, Anatolie, s-a alăturat imediat forțelor de apărare ale orașului și și-a condus soția, fiul și un nepot de-al său către casa lor de vară din Ivanivka, un sat aflat la 15 kilometri sud de oraș.
Anatolie spera că vor fi mai în siguranță acolo decât în Cernigău. Cu toate acestea, forțele ruse au pătruns în Ivanivka în mai puțin de două săptămâni, în timp ce încercau să încercuiască orașul.
Andrei și-a amintit cum un obuz a lovit curtea casei, spulberând ferestrele. Alături de mama sa și de vărul lui, s-au ascuns în pivniță pe măsură ce luptele se apropiau de localitate.
La scurt timp după, un tanc sau un transportator blindat a intrat pe proprietatea lor și a început să tragă în ușa de la intrare înainte ca soldații ruși să pătrundă în locuință.
„De îndată ce au găsit cămara, am început să strigăm că suntem civili. Ne-au amenințat cu o grenadă și am ieșit afară (din pivniță, n.r.)”, mărturisește Andrei.
Soldații ruși le-au luat telefoanele și le-au zdrobit cu patul puștii, însă nu au fost singurele lucruri distruse de aceștia, a continuat adolescentul.
Cei trei au petrecut noaptea la casa unui vecin, deoarece locuința în care se aflau fusese „complet distrusă”.
Mariupol, fotografiat din satelit: înainte de după invazia rusă
Șoc și durere
Un prieten de familie a negociat cu trupele ruse din Ivanivka, care au fost de acord să-i permită lui Andrei, mamei sale, verișorului său și altor câteva persoane să revină în Cernigău.
La doar câteva minute de la începutul călătoriei lor, Andrei a văzut deodată un „fulger galben” în fața ochilor și a auzit un „zgomot asurzitor în timpane” în timp ce acesta a zburat din mașină. Vehiculul lor tocmai ce călcase peste o mină de teren lângă satul Kolicivka, ucigându-i pe șofer, sora acestuia și mama lui Andrei. Vărul lui a supraviețuit.
În stare de șoc, cuprins de durere și cu sângele curgându-i din urechi, Andrei s-a târât pe marginea drumului până a ajuns la gardul unei case, a povestit el.
Locuitorii din Kolicivka care au auzit explozia le-au sărit imediat în ajutor, ducându-l pe Andrei și pe vărul lui în sat cu ajutorul unor tărgi improvizate, făcute din cearceafuri de pat.
Întrucât personalul medical nu a putut ajunge în sat din cauza luptei, trupele ucrainene au venit în cele din urmă să-i preia pe băieți și să-i transporte la marginea orașului, de unde i-a luat în primire o ambulanță, a afirmat băiatul în vârstă de 15 ani.
Medicii i-au îngrijit ambele picioare fracturate și rănile în subsolul unui spital, în timp ce pe fundal răsunau explozii. Deoarece spitalul era supraaglomerat și nu mai erau paturi disponibile, tatăl său l-a dus imediat după operație acasă.
Cinci zile mai târziu, după ce starea lui a devenit una stabilă, tatăl lui Andrei l-a condus la Liov, unde mai mulți ucraineni au căutat refugiu dinspre zonele de est și centru ale țării. Alții au traversat Liovul și s-au îndreptat către Polonia și alte state ale Uniunii Europene.
Liovul se află la aproape 500 de kilometri sud-vest de Cernigău, însă călătoria a durat două zile pe drumurile mărginașe și periculoase ale Ucrainei. Anatolie și-a internat fiul într-un spital din oraș, unde este de așteptat să rămână pentru următoarele câteva săptămâni.
Europa Liberă nu a putut verifica în mod independent informațiile spuse de Andrei și Anatolie, care nu au dorit șă-și facă numele de familie public, dar poveștile altor refugiați din Cernigău, precum și fotografii sau videoclipuri din zonă vin în sprijinul afirmațiilor lor.
La fel ca mulți alți ucraineni care au pierdut o persoană dragă de pe urma invaziei ruse, familia nu a putut să o îngroape pe mama lui Andrei din cauza războiului. Trupul acesteia se află de trei săptămâni într-un frigider la o morgă.
„Fără cale de scăpare sigură”
Pe fondul luptelor grele ce s-au dat în Ucraina, forțele ruse nu au reușit nici până acum să ocupe Kievul sau Cernigăul. Pe 29 martie, după o rundă de discuții de pace la Istanbul, Rusia a anunțat că va reduce drastic operațiunile din apropierea celor două orașe „pentru a spori încrederea reciprocă” între cele două state.
Însă guvernatorul regiunii Cernigău, Viaceslav Chaus, a declarat pe 30 martie că nu a văzut nicio încetinire a atacurilor rusești peste noapte, iar președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, și oficialii occidentali și-au exprimat scepticismul cu privire la motivele Moscovei.
La începutul acestei săptămâni, Chaus a spus că jumătate din populația orașului a fugit din calea războiului, în timp ce atacurile s-au intensificat la fiecare 10 sau 15 minute și că nu există o „ieșire sigură” după ce forțele ruse au bombardat un pod dinspre drumul spre Kiev.
Chaus a adăugat că unele cadavre ar putea fi încă sub dărâmăturile clădirilor. „Încă încercăm să le colectăm”, a transmis acesta.
Andrei a spus că a fost „doar norocos” să supraviețuiască. „Printr-o minune, am scăpat cu viață și mă aflu într-un spital unde oamenii au grijă de mine și mă hrănesc”, a spus acesta.
Tatăl său i-a spus că moartea mamei sale și a altor persoane ucise în război sunt „prețul pe care îl plătim pentru independența noastră. Și suntem gata să o plătim”.
„Nimic nu este pe gratis”, a continuat el. „Dacă Rusia vrea să fie un stat totalitar și să se reîntoarcă la vremurile din timpul Uniunii Sovietice, n-are decât să o facă. Dar asta nu înseamnă că noi vom fi alături de ea”.
