Comisia de Dezvoltare Regională (REGI) din Parlamentul European a pus recent problema tendințelor demografice pe agenda europeană. Europarlamentarul român Daniel Buda este raportorul Proiectului de raport despre inversarea tendințelor demografice în regiunile Uniunii.
Raportul a fost adoptat în unanimitate de către comisia REGI și prezintă o propunere de rezoluție. Deși Parlamentul European nu poate scrie legi, acest apel poate ajunge la Comisia Europeană, care să alcătuiască un plan legislativ pentru sprijinirea regiunilor afectate de depopulare.
România ar putea fi unul dintre beneficiarii fondurilor de coeziune. Țara noastră susține aceste propuneri legislative. Planul de redresare pentru Europa, odată adoptat, va aloca fonduri adiționale pentru dezvoltarea regiunilor afectate de migrația din interiorul țărilor sau din spațiul comunitar.
Deși unul dintre principiile de bază ale Uniunii Europene este libera circulație a persoanelor, această libertate afectează în mod semnificativ regiunile mai sărace, unde populația are acces redus la infrastructură și servicii de calitate, la oportunități de angajare și educație, la activități culturale și de recreere.
Problema demografică este mai gravă în Estul și Sudul Europei, zone din care populația emigrează către țările nord-vestice. Populația continentului este deja în declin din cauza natalității în scădere și a populației îmbătrânite, iar zonele mărginașe din Uniunea Europeană sunt afectate în plus și de impactul emigrației.
România este printre cele mai afectate țări nu doar din UE, ci din lume, arată un studiu al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică. Avem a cincea cea mai mare diasporă de pe Glob, raportat la populația țării. România este afectată și de un dezechilibru demografic dintre orașele mari și cele mici/sate.
Situația, care se regăsește și în alte state europene, e provocată în special de tendința tinerilor de a migra în orașele mari.
Criza Covid-19 a inversat pe moment această migrație. Oamenii care au stat închiși în apartamentele din orașe caută acum spațiu și aer liber la țară, mai ales dacă au oportunitatea de a lucra de acasă.
Tredul de a te muta din oraș la sat nu îi caracterizează și pe tineri, care preferă în continuare viața de la oraș.
Europa Liberă a discutat cu tineri din diferite sate europene, pentru a înțelege dificultățile, dar și plăcerile vieții la țară, chiar dacă toți și-au părăsit sau au de gând să plece, din varii motive, la oraș.
Mărturiile tinerilor
Clara e din Kingscourt, un orășel din comitatul Cavan din nordul Irlandei, unde „toată lumea e foarte prietenoasă”.
S-a mutat la facultate în Dublin, capitala Irlandei, și are de gând să rămână la oraș datorită oportunităților și a accesului la bunuri și servicii. „Nu e nimic [în Kingscourt], nimic de făcut. Cinematograful e la 40 de minute distanță. Toți prietenii mei au carnetele de șofer, pentru că ai nevoie de acea independență în lipsa mijloacelor de transport în comun. E greu să faci lucruri normale.”
Cei ce prind rădăcini, însă, tind să rămână în Cavan. „Dacă familia ta se trage de aici și toți prietenii tăi sunt aici, e mai ușor să rămâi” explică Clara, care nu se simte foarte conectată de Cavan.
„E nevoie de infrastructură de transport mai bună. E nevoie și de mai multe lucruri pentru tineri: cafenele, cinematografe, concerte. Sunt multe baruri, dar cam atât”, spune Clara. „Educația, mai ales universitatea, e foarte importantă. Mereu mi-am dorit să plec altundeva la universitate, indiferent de oportunitățile de aici.”
Bente e din Neuberg, un sat lângă Frankfurt. „La oraș, chiar și în zonele liniștite se aud drumurile, autostrăzile. Acasă, nu auzi nimic, doar păsări. Tăcerea e uimitoare,” spune aceasta despre Neuberg.
Bente studiază în Rotterdam/Olanda. Ea nu a plecat de acasă din nevoie, ci pentru că și-a dorit o provocare, ceva diferit de comunitatea strânsă din satul natal. „Mi-am dorit să fiu într-un loc nou, să trăiesc o aventură într-un loc în care nu cunosc pe toată lumea de pe stradă, unde trebuie să-mi croiesc propriul drum și nu mă pot baza decât pe o plasă de siguranță pe care mi-am alcătuit-o eu.”
Mulți dintre oamenii cu care a crescut au părăsit satul, mai ales din cauza dificultăților transportului în comun. Le-a fost mai ușor să se mute în Frankfurt decât să facă naveta. Cu toate acestea, Bente s-ar întoarce la țară dacă își va întemeia o familie și dacă va avea o slujbă care să-i permită să lucreze de la distanță.
Deși localnicii pleacă, din ce în ce mai mulți oameni care locuiesc în Frankfurt ajung să se mute la sat pentru a scăpa de oraș. „Oamenilor care lucrează de acasă le convine mai degrabă o casă la țară pentru același preț ca un apartament mic în centrul orașului. Mulți și-au dat seama că nu e chiar atât de rău să trăiești la țară.”
Anouck a crescut în Marmoutier, un sat din nord-estul Franței, o zonă pașnică înconjurată de natură. S-a mutat la Bruxelles, la facultate, din dorința de a avea experiențe noi.
„Am vrut să merg în străinătate, într-un loc internațional, să cunosc oameni interesanți din culturi diferite. Îmi place satul meu natal, dar am vrut să trăiesc ceva diferit”, explică Anouck.
Majoritatea oamenilor din zonă aleg să rămână - Anouck este o excepție. „Majoritatea tinerilor din satul meu merg la universitate în Strasbourg, foarte puțini se duc mai departe. Chiar și atunci, tot se întorc - e ceva tipic franțuzesc. Suntem aproape de granița cu Germania, cu Luxemburg, cu Elveția, Parisul nu e foarte departe - regiunea e dinamică. Sunt multe oportunități.”
Aliosha a locuit în multe locuri, dar în timpul pandemiei s-a mutat în Paliomylos, în Cipru, un loc frumos, liniștit, cu vreme bună. Trăiește în casa care aparține familiei sale de câteva generații.
„Generații întregi au renovat-o continuu, chiar și când familia mea a locuit în Limassol tot au păstrat casa. Am venit aici în vacanțe, și pe timpul pandemiei locuim aici. Fiindcă totul e online, pot face totul de aici”, explică Aliosha.
Pandemia a fost momentul perfect pentru a se muta la țară, pentru că traiul e foarte greu în munții din Cipru. „În ziua de astăzi doar 10 bătrâni locuiesc permanent în Paliomylos, și câțiva îngrijitori de-ai lor, imigranți din Asia de sud-est. E foarte greu să accesezi bunuri și servicii, ai nevoie de o mașină. Drumurile sunt bune, dar zona e foarte deluroasă. Din când în când, vine o mașină cu pâine. Cel mai apropiat supermarket mare e la jumătate de oră distanță”, continuă Aliosha. Spre deosebire de alte țări, nimic din Cipru nu e foarte departe.
Aliosha spune că ciprioții sunt foarte atașați de satele lor deoarece lumea a trăit din agricultură până de curând. „Oamenii rămân conectați de sat și dețin în continuare proprietăți aici timp de generații. Nimeni nu părăsește satul pentru totdeauna.”
Deși își va continua studiile și cariera altundeva, Aliosha nu se va rupe complet de casa de la sat prea curând. „E ceva special în a locui în casa care a fost în familia noastră de-a lungul generațiilor, la care am contribuit cu toții.”
Articol realizat de Sabina Șancu, stagiar Europa Liberă.
