Linkuri accesibilitate

De ce a câștigat România cazul Roșia Montană la Tribunalul de la Washington


Peisajul cultural minier de la Roșia Montană a fost inclus în 2021 în patrimoniul mondial UNESCO. Comuna are 50 de monumente protejate de statul român.
Peisajul cultural minier de la Roșia Montană a fost inclus în 2021 în patrimoniul mondial UNESCO. Comuna are 50 de monumente protejate de statul român.

Tribunalul de arbitraj de la Washington a publicat motivarea deciziei care a dat câștig de cauză României în procesul deschis de compania Gabriel Resources cu privire la proiectul de exploatare a aurului din Roșia Montană, județul Alba.

„Nu este o speță în care statul a abuzat de puterile sale suverane pentru a profita din eforturile și capitalul investitorilor privați în detrimentul acestora și nici nu a intervenit pentru a transfera un proiect lucrativ de la un investitor privat la altul”, este principala concluzie a Tribunalului de Arbitraj al Litigiilor Comerciale al Băncii Mondiale (ICSID) de la Washington.

Cu alte cuvinte, statul român nu a prejudiciat compania Gabriel Resources în niciun fel și nici nu a politizat cazul.

Legea specială pentru realizarea proiectului de exploatare a aurului de la Roșia Montană, respinsă în Parlament în 2013 și 2014, este în sine un act politic - consideră ICSID - dar statul român nu a acționat concertat împotriva investiției, așa cum susținea compania atunci când a deschis procesul împotriva României (2015).

De asemenea, includerea Roșiei Montane în patrimoniul mondial UNESCO nu a dus la blocarea proiectului, mai spun arbitrii de la Washington. Gabriel Resources susținea că acest pas ar fi anulat definitiv șansele de anulare a investiției.

Arbitrii ICSID demonstrează punct cu punct că firma canadiană Gabriel Resources nu a pornit exploatarea pentru că nu a reușit să obțină documentele legale necesare - în special Acordul de Mediu, și alte documente, precum autorizația de construire și toate descărcările arheologice.

Motivarea hotărârii, care are peste 400 de pagini, a fost publicată în această săptămână pe site-ul instituției și a fost consultată de Europa Liberă.

Documentul apare public la aproape două luni după ce, pe 8 martie 2024, instituția a anunțat oficial decizia prin care România trebuie să primească de la Gabriel Resources aproape 10 milioane de dolari, cheltuieli de judecată.

În acest proces, compania canadiană acuzase statul român că, prin politicile sale, a blocat în mod tendențios proiectul de exploatare a aurului și ar fi încălcat prevederile Tratatelor internaționale între România și Marea Britanie, respectiv Canada.

Firma canadiană cerea despăgubiri de peste 6 miliarde de dolari, dar Tribunalul a decis că România nu a comis vreun abuz și nu a încălcat vreun tratat.

„Este un caz în care provocările de mediu, sociale, culturale și economice presupuse de un proiect minier masiv s-au dovedit de nedepășit, în circumstanțe în care vina nu poate fi atribuită unei singure părți sau unei singure cauze”, spun arbitrii de la Washington în motivarea lor.

Cauza a fost arbitrată de trei specialiști: Pierre Tercier, președintele Tribunalului, Zachary Douglas KC, nominalizat de România, și Horacio A. Grigera Naón, propus de Gabriel Resources.

În fapt, arbitrul nominalizat de companie a ținut să transmită și o poziție separată, în dezacord cu decizia finală a Tribunalului.

Respingerea legii Roșia Montană de Parlament, justificată

Un spațiu consistent din motivarea deciziei Tribunalului este alocat legii speciale pentru proiectul de la Roșia Montană, respinsă de cele două camere ale Parlamentului în 2013 și 2014, după ce zeci de mii de români au protestat în stradă.

În acțiunea deschisă de Gabriel Resources, compania susținea că declarațiile premergătoare votului din Parlament pe care le-au făcut liderii coaliției de guvernare de la acea vreme - premierul Victor Ponta și Crin Antonescu, copreședinți ai Uniunii Social-Liberale (USL) - au influențat decisiv blocarea proiectului.

În expunerea lor minuțioasă, arbitrii înșiră tot cursul evenimentelor, inclusiv declarațiile publice făcute de Victor Ponta și alți politicieni, înființarea unei comisii speciale parlamentare și, desigur, rezultatul votului.

„Proiectul de lege, indiferent dacă a fost reușit sau nu, a avut intenția de a permite avansarea proiectului. Sistemul juridic (care a dus la respingerea proiectului, n.r.) așa cum era, era cunoscut de către reclamanți atunci când au decis să investească în România”, subliniază Tribunalul.

„În lumina celor de mai sus, Tribunalul nu găsește nicio dovadă a unui abuz de putere în modul în care pârâtul a gestionat desfășurarea procesului de autorizare și proiect, în special atunci când Guvernul a înaintat Parlamentului proiectul de lege și când Parlamentul a respins acel proiect de lege”, transmit arbitrii Tribunalului de la Washington.

UNESCO nu a influențat blocarea proiectului

În aceeași motivare, Tribunalul arată că depunerea dosarului de includere a Roșiei Montane în UNESCO nu a influențat blocarea proiectului minier aflat atunci în stand-by.

Asta deoarece masivii muntoși Cârnic și Orlea, de exemplu, precum și centrul istoric, erau deja protejate prin includerea în lista națională a monumentelor istorice.

O parte din certificatele de descărcare arheologică - o procedură prin care un sit arheologic nu mai e protejat - obținute între 2001-2008 pentru 90% din teritoriul proiectului au fost anulate, însă, de instanță, la intervenția organizațiilor non-guvernamentale.

Un nou certificat de descărcare arheologic pentru masivul Cârnic, emis de autoritățile subordonate Ministerul Culturii în 2011, a fost de asemenea anulat de instanță.

România vs. România, în era UNESCO, la Roșia Montană
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:00:43 0:00

„Convenția UNESCO în sine nu creează un obstacol în calea proiectului, iar lista UNESCO nu este incompatibilă cu licența de exploatare minieră de la Roșia Montană. De fapt, după cum a explicat pârâtul la UNESCO, licența Roșia Montană a fost prelungită în 2019, pentru cinci ani”, transmite Tribunalul de Arbitraj.

Includerea în patrimoniul UNESCO a fost un argument prezentat de RMGC în proces, menționând că ar fi momentul care a parafat soarta non-minieră a Roșiei Montane.

Drumul spre UNESCO. Scurtă cronologie

În munții de la Roșia Montană ar mai exista încă aproximativ 250 de tone de aur și 1.500 de tone de argint. La începutul anilor 2000, statul român decide că zăcămintele merită exploatate și se asociază cu compania canadiană Gabriel Resources.

Aceasta propune un proiect amplu de exploatare a aurului și argintului, pe baza cianurării. Cumpără sute de case și terenuri din localitate, unii localnici sunt strămutați într-un cartier de lângă Alba-Iulia, iar unele locuințe sunt demolate.

O parte din localnici și societatea civilă contestă ani la rând proiectul.

„Roșia Montană trebuie să aibă alt drum, pentru că nu ar mai fi existat, ar fi rămas doar o poveste”, spune Sorin Jurcă, localnic, lider al unuia din ONG-urile care s-au opus proiectului.

În 2013, zeci de mii de români cer în stradă respingerea legii speciale dedicate proiectului RMGC, inițiată de Guvernul Ponta. Legea a fost respinsă de Parlament și proiectul minier a intrat în stand-by.

În 2015, Gabriel Resources dă în judecată România, la Tribunalul de Arbitraj de la Washington. Solicită despăgubiri de ordinul miliardelor de euro, acuzând statul că ar fi încălcat tratate comerciale internaționale în care este parte și ar fi blocat nejustificat proiectul.

Pe parcursul procesului, unii miniștrii au împiedicat avansarea proiectului minier, în timp ce alții l-au încurajat. În 2017, ministrul Culturii din Guvernul Cioloș, Corina Șuteu, a trimis la UNESCO dosarul de înscriere a Roșiei Montane în lista patrimoniului mondial.

Am simțit că este o decizie a unui responsabil de politici publice în Cultură. Asta am simțit în primul rând, dar ăsta e felul în care eu definesc ce înseamnă responsabilitatea unui administrator în Cultură”, spune Corina Șuteu pentru Europa Liberă.

Guvernul Viorica Dăncilă oprește procedura în 2018, iar în 2020 Guvernul Orban o reia.

În 21 iulie 2017, Comitetul UNESCO a decis înscrierea peisajului cultural-minier de la Roșia Montană în lista patrimoniului mondial, datorită galeriilor antice, romane, care reprezintă „cel mai important, extins și divers din punct de vedere tehnic complex aurifer subteran din lume”, mostră a pionieratului în minerit.

Simultan, situl a fost înscris și în lista patrimoniului mondial în pericol, în condițiile în care RMGC deține exploatare minieră valabilă.

Aceasta expiră în luna iunie, dar RMGC a cerut recent prelungirea acesteia, după cum a transmis Agenția Națională de Resurse Minerale, într-un răspuns la o adresă a unei asociații a localnicilor.

Renegocierea economică

Arbitrii de la Washington mai subliniază că o parte din argumentele folosite de Gabriel Resources în proces nu au fost afirmate la data la care se raportează, fie 2011, 2013 sau date ulterioare.

De exemplu, o întrunire a Comisiei Tehnice - coordonată de Ministerul Mediului - pentru elaborarea acordului de mediu, din noiembrie 2011, în care s-ar fi anunțat faptul că acordul va fi emis, după care autoritățile și-au schimbat optica, este contra-argumentată de arbitri.

Autoritățile statului nu s-au pus de acord cu privire la respectarea tuturor prevederile legale și au fost organizate mai multe întruniri ale comisiei. În cele din urmă, proiectul de lege specială a fost respins de Parlament.

Tribunalul de la Washington subliniază că compania însăși nu a pretins în 2011 că nu ar fi fost ultima întrunire a Comisiei Tehnice, fiind vorba de un proces de aprobare care implica foarte multe instituții.

Tratarea de către România a elementelor tehnice și/sau a altor elemente ca parte a procesului de autorizare de mediu nu a fost greșită, spun arbitrii.

„Nu a existat nicio acțiune improprie, intenționată sau de altă natură, din partea statului, în timpul acestei întâlniri și a celor ulterioare”, adaugă aceștia.

Instituția prezintă și situația planurilor urbanistice și faptul că RMGC - compania creată de Gabriel Resources cu statul român - nu a reușit să obțină aprobarea unor documente de urbanism noi, după ce instanța le anulase, la intervenția ONG-urilor, pe cele aprobate în 2002.

„Nu există probe care să permită Tribunalului să concluzioneze că abordarea pârâtului în legătură cu planurile și certificatul de urbanism a fost influențată din punct de vedere politic, sau că procedurile în acest sens au fost viciate de acțiuni de nedreptate sau în vreun fel ilegale din perspectiva dreptului internațional.”

Compania Gabriel Resources are la dispoziție 120 de zile de la anunțarea deciziei Tribunalului - până pe 8 iulie - pentru a deschide o acțiune în anulare.

Ce a imputat Gabriel Resources României

În proesul de arbitraj deschis în 2015, la Washington, Gabriel Resources reclamă statului român prejudiciile financiare și de activitate cauzate de blocarea proiectului de exploatare a aurului pe care și-l dorea la Roșia Montană, în județul Alba.
România ar fi încălcat, spune compania canadiană, acordurile de promovare și garantare reciprocă a investițiilor cu Canada, respectiv cel cu Regatul Unit al Marii Britanii și Irlanda de Nord.
„Acțiunile și omisiunile României au frustrat și împiedicat implementarea proiectului, inclusiv prin impunerea unor întârzieri administrative nejustificate în procesul de autorizare, impunerea unor cerințe legale netransparente și schimbătoare, politizând procesele legale și administrative aplicabile”, transmitea compania în motivarea acțiunii.
„România a cerut (companiei) Gabriel să cheltuiască sume importante prin RMGC pentru activități de minerit și facturi în relație cu licența de exploatare și drepturile de proprietate asociate”, mai adăugau reprezentanții Gabriel Resources.
Aceştia au reclamat că RMGC ar fi fost „expropriată” de posibilitatea de a derula proiectul, fără a primi vreo compensaţie şi nu și-a putut valorifica licența de exploatare a zăcămintelor de aur și argint.
După 1 august 2011, politicile României au devenit tot mai ostile la adresa proiectului, iar luările de poziţie ale liderilor coaliţiei de guvernare din 9 septembrie 2013 - urmată de respingerea în Parlament a legii speciale care ar fi dat undă verde proiectului - ar fi fost momentele în care statul român și-a încheiat de facto parteneriatul cu RMGC, spune Gabriel Resources.
Includerea sitului Roșia Montană pe lista monumentelor UNESCO și reincluderea pe lista monumentelor naționale protejate ar fi împiedicat de asemenea derularea proiectului, adaugă aceștia.
În pledoaria lor, avocații României susţin că autoritățile române nu au încălcat nicio lege şi niciunul din tratatele bilaterale incriminate.
Apărarea a inclus în pledoaria din septembrie 2022 și decizia Curții de Apel Ploiești - lucru cerut insistent de organizațiile non-guvernamentale din domeniu - care a casat certificatul de descărcare arheologică pentru masivul Cârnic, obținut de companie în 2011.
De altfel, avocații României mai invocă lipsa „licenței sociale” - adică acceptarea proiectului de către comunitate - pe care reclamanții nu au reușit să o obțină și care ar fi făcut aproape imposibilă punerea în operă a proiectului.

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.

  • 16x9 Image

    Ovidiu Cornea

    Ovidiu Cornea lucrează în presă de peste 16 ani. A activat ca reporter și redactor în presa scrisă și online din Cluj - inclusiv corespondent național. În ultimii ani a lucrat în radio. A fost invitat cu regularitate în diverse emisiuni TV, locale și regionale.

    Îi place munca de teren, dar și dezbaterea temelor cu miză comunitară, socială. Articolele sale pe teme din domeniile Educație, Mediu, Inovație, au fost premiate în 2021 la Gala Premiilor Profesioniștilor din Presă Cluj, jurizate de jurnaliști notorii la nivel național.

    Este licențiat în Jurnalism, cu master în Sociologie și Asistență Socială.

XS
SM
MD
LG