PSD-ul este în sapă de lemn, stă rău în sondaje, dar nu atât de rău ca liderul său, Liviu Dragnea. În ciuda aparențelor, partidul e tot mai greu de controlat. Lupta cu statul paralel n-a dat rezultate și nu s-a terminat, iar Liviu Dragnea nu e deloc sigur dacă va candida sau nu la președinție. Și recurge la stilistica ceaușistă de conducere a țării, cu vizite de lucru și multe „indicății prețioase”. Cum partidul e departe de a fi unic, mai există insule de opoziție, apelează la recuzita naționalistă, ohtături și ocheade parșiv populiste, patriotice și antieuropene, suntem mai proști să mâncăm noi e-urile lor! De aici a sărit iepurele cu aprozarul. Pornind de la problema că țăranii, cu exploatări agricole mici, neorganizați și neajutați, nu-și pot vinde marfa decât pe piața neorganizată, social-democratul cu irizării comuniste și-a dat drumul: „Ni s-a spus mereu că nu avem ce să facem. De ce? Că până la a pune mâinile pe piept, avem ce să facem, adică să folosim acest pământ pe care îl are România, inteligent şi cu patriotism. De ce nu putem să refacem reţeaua de aprozare în România? Nu e păcat ca producătorii români să nu poată să vândă marfa lor în magazinele care funcţionează în România? Nu e o ruşine naţională asta?” Este, poți să zici că nu e!
Însă aprozarul este chintesența mizeriei comuniste în aprovizionarea populației cu produse agroalimentare și culmea neputinței economiei și planificării centralizate. Batjocură mai mare la adresa cetățeanului ca aprozarul n-a existat în societatea socialistă multilateral dezvoltată. Și de vină nu era țăranul legat de glia CAP-ului și redus la batjocura de lot ajutător, ci GOSTAT-urile, marile întreprinderi agricole de stat, prost administrate și ineficient. Și din care se fura mult pentru nomenclatura și birocrația toată comunistă, de sus și până jos.
Și „furtul” a fost primul cuvânt la care s-au dus cu gândul toți cei care își mai amintesc de aprozar, la trei decenii de la căderea comunismului. Iar Liviu Dragnea nici măcar nu e original. A fost precedat de emulul lui social democrat, Marian Vanghelie, cu faimoasele lui „economate”, magazine care urmau să vândă mărfuri de strictă necesitate, la prețuri mici, chipurile fără adaus comercial, pensionarilor și persoanelor cu venituri mici. Construirea economatului lui Vanghelie și echipamentul necesar funcționării a costat 7 milioane de euro. Falimentul societății, condusă de un văr și de șoferul lui Vanghelie, s-a lăsat cu un proces de corupție, în care cei trei sunt suspecți că au sifonat milioane de euro din fondurile societății și din banii Primăriei Sectorului 5.
Se știe mai puțin că anul trecut Guvernul a aprobat înfiinţarea Casei Române de Comerţ Agroalimentar „UNIREA”, societate naţională în subordinea Ministerului Agriculturii. Între atribuţii se află dezvoltarea unei reţele naţionale de magazine în centrele de mare consum. Iar la orizont se profilează o afacere de zeci, poate de sute milioane de euro.
Casa de comerț „UNIREA” va oferi fermierilor semințe, răsaduri, rase animaliere, produse chimice, servicii de mecanizare, resurse umane şi financiare, etc. şi va asigura achiziţionarea pe loc şi la preţul corect al pieţei produsele agricole. Aceeași Casă va gestiona o reţea de centre regionale de însilozare, depozitare, conservare şi procesare industrială, precum și o reţea naţională de magazine dezvoltată în centrele de mare consum, plus parcul de camioane și de mașini de transporatat mărfurile agricole. Aveți aici, in nuce, toată rețeaua producției și comerțului care preceda regina socialismului, aprozarul! De unde vor veni banii? De la buget, firește. Și întreaga afacere va fi căpușată de oameni de partid și de interpuși, exact cum s-a întâmplat, la scară mai mică, cu programul laptele și cornul. Evident, Casa va funcționa în pierdere și, inevitabil, va fi subvenționată de la buget. Priceperea economică a inginerului Liviu Dragnea, din păcate, nu trece de aprozar. Plus ce i-a șoptit groparul Darius Vâlcov, plus experiența lui de cârciumar care punea vin în apă pe vremea când făcea primul milion de euro.
Dar, de vrea să între în nemurire, înainte de a da colțul, reinventând roata, focul și aprozarul, să o facă! Dar să nu uite cozile, vânzătorii în halate soioase de doc și, insolenți până la Dumnezeu, care vând ce mai bun prin spate, iar la tejghea și în cărucioare stradale ofereau cartofii și morcovii îndoiți cu pământul patriei, ceapă mucegăită, mere stricate și... asta am, asta vă dau!
Bancurile le va oferi Europa liberă! Gratis! Și ușor adaptate, de la nea Nicu, la nea Liviu!
