Sunt măsuri de relaxare parțială decise de autorități, care le justifică prin împuținarea cazurilor în oraș . După șase zile consecutive de scădere a ratei de incidență sub 3 cazuri/zi la 1000 de locuitori, toate aceste spații s-au redeschis la interior, în limita a 30% din capacitate și cu respectarea măsurilor de distanțare fizică.
„Recomandăm cetăţenilor municipiului Bucureşti prudenţă. Şi autorităţile sunt prudente şi, pe de o parte, acesta este motivul pentru care am hotărât ca aceste măsuri să fie relaxate începând cu data de luni. Pe de altă parte, am considerat ca toţi operatorii economici să aibă timpul necesar să amenajeze sălile dedicate activităţii pe care o desfăşoară, în conformitate cu prevederile legale. În mod categoric, vom fi intransigenţi. Anterior şedinţei extraordinare a Comitetului Municipal pentru Situaţii de Urgenţă am avut o întâlnire cu şefii Poliţei, Jandarmeriei şi IGSU de pe raza Municipiului Bucureşti. Am hotărât intensificarea controalelor pentru a verifica modul în care sunt respectate normele în vigoare”, a transmis vineri prefectul Capitalei, Traian Berbeceanu.
Europa Liberă a verificat, timp de o oră, cât sunt de respectate regulile în vigoare, într-o sală de jocuri de cartier, așa-numitele păcănele.
Ce riscuri provoacă deschiderea sălilor de jocuri
Sala are 16 locuri: câte un scaun înalt de mușama roasă pentru fiecare aparat. Sunt opt pe fiecare parte, iar spațiul comun, culoarul, are sub 2 metri lățime și e îmbrăcat fălos în mochetă roșie. În pandemie au fost comandate panouri de separare din plexiglass, un fel de viziere-gigant pentru aparate. Pe niciun loc nu e vreun marcaj cum că oamenii nu ar trebui să se așeze. Regula un loc da, unul nu e inexistentă aici. Întreb ce e cu un carton pus pe un scaun. E aparatul defect, mi se răspunde, cu adăugirea că mă pot așeza oriunde e liber și poftesc.
Sunt nouă persoane în sală, cu tot cu mine și doamna care se ocupă de plasarea pariurilor și de eliberarea câștigurilor. A venit ceva lume. E aproape ca înainte, zic.
Ca înainte n-o să mai fie. Da’ au venit. Nu mă plâng. Până ne închid iar ăștia, se lansează angajata, care își poartă masca sub nas.
Discuția ad-hoc e întreruptă de un incident ad-hoc: un panou era să-i cadă în cap unui client.
Vezi, dacă fac prostii?! Toată sala râde la poantele care unesc și nu dezbină, cum fac, să zicem, câștigurile.
Mută și tu ăla, n-ai mâini? Și panoul e dat rapid în lateral. Mai mult încurcă.
Fiecare aparat are multe jocuri. De fapt, multe culori și simboluri, tematici și sunete. Dar principiul e același. Se stabilește o miză și se apasă butoanele, să curgă pe ecran fructele, Egiptul Antic, cărțile de joc și orice altceva, până când formează legături care pot aduce câștiguri.
Iar jucătorii experimentați de păcănele joacă și ating, simultan și pe modul auto, mai multe aparate. Introduc sume de bani în două-trei mașinării și așteaptă să vadă unde au noroc. Cu alte cuvinte, de multe ori la păcănele un jucător va face un tur al aparatelor și se va muta de colo-colo.
Una e să trebuiască să imunizezi 60-70% din populație și alta este să imunizezi 80% sau chiar mai mult
„Nu sunt încă date, în așa fel încât să vedem dacă noile variante ale virusului se iau mai ușor de pe suprafețe. Și aceasta, din Marea Britanie, a apărut de prea puțină vreme în atenția specialiștilor. Nu pot să spun că rezistența în mediul extern e egală sau mai mare ca a virsului cunoscut. Pe noi, pe epidemiologi, ne interesează în primul rând transmisibilitatea. Iar ea este cam cu 30, după unii chiar cu 40% mai mare. Varianta britanică nu influențează răspunsul imun la vaccin. Dar cu cât transmisibilitatea este mai ridicată, cu atât procentul de vaccinați trebuie să fie mai mare. Și una e să trebuiască să imunizezi 60-70% din populație și alta este să imunizezi 80% sau chiar mai mult”, îmi explicase ceva mai devreme, pentru Europa Liberă, doctorul Emilian Popovici, vicepreședintele Societății Române de Epidemiologie.
În sală mai intră două persoane, care se salută cordial cu mulțimea. Un tip înalt îmbrăcat sport nu are mască, dar poartă o sută de lei în mână. După câteva zeci de secunde, i se aduce o mască. O refuză și spune că are, „dă-o-n...” Își pune masca textilă neagră, joacă precipitat și câștigă.
„Dă-mi banii, că mă duc să iau fata de la școală”. Dispare la fel de brusc cum a apărut. #jucătorprofesionist.
Din 11 am rămas 10, într-o sală de 16 locuri. E aglomerație la un aparat care pare generos. Se câștigă, în ovațiile mulțimii.
Aflu rapid ce înseamnă pit stop. Este pauza de realimentare, iar în loc de combustibil oamenii beau bere și tărie. Angajata sălii le-a pus deja în vedere să nu mai stea afară cu sticle cu alcool în mână, să nu fie văzuți și să nu-i cheme cineva vreun control pe cap. Așa că se bea înăuntru, la măsuța unde sunt și dezinfectanții.
Apreciez din ochi că jumătate își țin oricum masca sub nas. Iar cine ajunge la pit stop o coboară oricum. Doar nu o să bea bere cu paiul. Mai aflu că o anumită marcă de băutură spirtoasă topește Covid-ul. Sticluța e în buzunarul de la spate al unui jucător și când apropiații lor vor, trec și o plimbă de la unul la altul.
Cum traduce această experiență un epidemiolog?
Virusul are până acum în jur de 24 de mutații, avertizează la Europa Liberă dr. Emilian Popovici. Și dacă măsurile de protecție de până acum (dezinfectare, purtatul măștii sau distanțare fizică) nu sunt respectate, fie și în interiorul unei săli de jocuri de noroc, atunci degeaba sunt instalate panouri din plexiglass:
Ține de conștiința celor care joacă acolo și de responsabilii de săli.
„Ele pot avea un efect de separare. Dar dacă nimeni nu respectă regulile și mai funcționează și vreun aparat de aer condiționat pe-acolo, e evident o mare problemă. Ăsta este adevărul. Și ține de conștiința celor care joacă acolo și de responsabilii de săli. Dacă doresc să le țină deschise ar trebui să fie primii interesați de felul în care se desfășoară activitățile de acolo și de respectarea regulilor.”
„Eu încă de săptămâna trecută am făcut apel la prudență. Prudență pentru că există niște circumstanțe epidemiologice care îndeamnă la grijă. Avem o scădere, dar vedeți că s-a produs și în alte țări și a fost urmată de pătrunderea unor variante noi. Britanicii au coborât de la nivelul patru la nivelul doi și imediat a devenit dominantă această variantă numită britanică. Toată lumea este prudentă pentru că nimeni nu vrea o situație dificil de gestionat. Opinia mea a fost să fim prudenți să să așteptăm o perioadă mai lungă până să relaxăm restricțiile, pentru ca lucrurile să se stabilizeze”.
Păcănelele, teatrul visurilor cu scaune de mușama
Pandemia i-a obligat pe cei din piața jocurilor de noroc să migreze în online, odată cu închiderea spațiilor. Numărul sălilor de jocuri era într-o continuă creștere, după cum arată chiar statisticile Oficiului Național pentru Jocurile de Noroc (ONJN).
Între timp însă, modelul de afaceri s-a schimbat, iar proprietarii s-au adaptat, astfel încât să facă în continuare profit. Consecința? Casele de pariuri au fost printre favorizatele pandemiei, spre deosebire de saloanele de frizerie, de exemplu. S-a pariat mult online, așa că cine a reușit să facă tranzacția, a avut de câștigat, după cum arată datele Institutului Național de Statistică.
Acum, redeschiderea sălilor îi readuce pe jucători în fața aparatelor. L-am întrebat pe Eugen Hriscu, psihiatru specializat în tratarea adicțiilor și director științific al ALIAT (un ONG specializat) ce anume îi face pe clienți să revină în sălile de cartier, chiar și în pandemie.
Eugen Hriscu spune că nu este nicio diferență între un consumator de droguri și un dependent de jocuri de noroc, context în care SALA capătă o dimensiune care îi face pe jucători să-și asume orice risc:
Într-o sală de jocuri de noroc sunt acoperite ferestrele, pierzi noțiunea trecerii timpului, a zgomotului de afară; ești într-o bulă perfect conservată
„Jocurile de noroc sunt un drog, au o capacitate de a genera dependență foarte mare, asemănătoare cu categoria stimulentelor - cum sunt amfetamina sau cocaina. Creează aceleași gen de efecte, de impulsivitate, de compulsivitate, dorință imperioasă de a juca. Diferența între de a juca într-o sală de jocuri de noroc și una online reprezintă, de fapt, diferența în modul de administrare a drogului - poți să-l administrezi injectabil sau fumând sau înghițindu-l. Din acest punct de vedere, fiecare are preferințele lui, așa cum fiecare consumator are preferințele lui. Cred că sălile de jocuri de noroc oferă o experiență cumva mai intensă. Din punct de vedere al drogului este mai imersivă. Într-o sală de jocuri de noroc sunt acoperite ferestrele, pierzi noțiunea trecerii timpului, a zgomotului de afară; ești într-o bulă perfect conservată, în plus sunt mirosurile, imaginile. Se creează o experiență completă care lipsește din jocul de noroc online care, însă, încearcă să compenseze doar prin creșterea nivelului de impulsivitate. Totul are o relevanță, sala capătă acest aspect de senzorialitate, adică, jocul este palpabil. Este o experiență completă. Pe lângă jocul online este mult mai puțin imersiv”, explică psihiatrul.
Cel mai recent studiu european plasează România peste media comunitară, atunci când vine vorba de jucătorii minori. Profilul-robot al jucătorului nu este însă atât de facil de intuit. Nu întotdeauna la păcănele merg oameni nevoiași care speră să se îmbogățească prin noroc, ba din contră:
Sunt bărbați, de vârstă medie - în jur de 40 de ani - sunt oameni mai degrabă de condiție medie și peste medie
„În general, sunt bărbați, deși sunt și femei care au probleme cu jocurile de noroc - dar asta e valabil în toate dependențele - o dublă stigmă asupra femeii. Ok, există o rușine legată de dependență, la bărbat, dar pentru femeie e și mai greu să acceseze tratament din cauza acestei rușini. Sunt bărbați, de vârstă medie - în jur de 40 de ani - sunt oameni mai degrabă de condiție medie și peste medie. Vorbim de oameni mai degrabă dintr-o zonă care nu duc neapărat lipsă, care la un moment dat ajung să alunece în această spirală a dependenței și care, în momentul în care apelează la tratament, de obicei, apare o criză. Majoritatea oamenilor care vin încep să joace cu mult înainte de 18 ani”, punctează Eugen Hriscu.
În România nu există niciun centru destinat dependenților de jocuri de noroc, ci doar inițiative de tipul ALIAT. Psihiatrul Eugen Hriscu susține că, statistic, unul din cinci dependenți de jocuri ajunge pe parcursul vieții la o tentativă de suicid:
„Dezinteresul autorităților române față de acest drog este absolut criminal, la modul propriu. De fapt, jocurile de noroc sunt dependența care-i face pe cei mai mulți consumatori să se sinucidă. Cam 1 din 5 consumatori dependenți de jocuri de noroc ajunge să aibă tentative de suicid, o rată mai mare decât la orice alt drog disponibil. Este o industrie care omoară inclusiv fizic oameni. Este o calamitate abătută pe capul nostru pe care nimeni nu pare să fie dornic să facă ceva în legătură cu asta. Vorbim de un drog extraordinar de toxic și de eterogen, pe care efectiv nu numai că nu-l controlăm, dar îl și promovăm”, concluzionează, dur, psihiatrul.
Concluzie care mă duce cu gândul la promovarea agresivă pe care și-o fac, la televizor, companiile care se ocupă cu jocurile de noroc.
În primul val al pandemiei, firmele de jocuri de noroc din Marea Britanie au convenit să retragă toate reclamele TV și radio la jocuri și produse în timpul lockdown-ului din primăvara lui 2020.
Consiliul pentru pariuri și jocuri a declarat că firmele au fost de acord voluntar să elimine toate reclamele timp de cel puțin șase săptămâni, scria BBC. Decizia a venit după ce mai mulți parlamentari britanici au criticat faptul că industria îi exploatează pe oamenii izolați în case. Atunci, parlamentarii au cerut ca măsura să se extindă și asupra reclamelor de pe internet.
