Cadrul financiar multianual pentru perioada 2021-2027, adoptat de Consiliul European pe 17 decembrie 2020, după votul din Parlamentul European, presupune alocarea a aproximativ 1,074 trilioane de euro tuturor statelor membre ale Uniunii Europene.
Alături de planul de redresare al Uniunii Europene după pandemia de Covid de aproximativ 750 de miliarde de euro, suma reprezintă cel mai mare exercițiu financiar al Uniunii Europene de până acum.
Nicu Ștefănuță subliniază că războiul din Ucraina aduce cu sine nevoia de a reforma întregul buget. Noul buget pe 2023 trebuie să ia în calcul:
- Inflația cauzată de invazia Rusiei din Ucraina și decizia Uniunii Europene de a renunța la importul de energie și gaz rusesc;
- Planurile de reconstruire a Ucrainei, care a primit joi statutul de țară candidată la UE.
Europarlamentarul român spune că are o misiune dificilă în față, iar aceasta constă în a negocia cu toate guvernele Uniunii Europene banii UE pe 2023.
Obiectivele sunt cu atât mai dificile cu cât Uniunea Europeană trebuie să se asigure că economia de război a Ucrainei continuă să atragă investitori pentru a putea ajunge un nivel minim de compatibilitate economică cu cel al celorlalte state.
Până în prezent, Uniunea Europeană a alocat 4,1 miliarde de euro în ajutor financiar Ucrainei. După acordarea statutului de țară candidată la Uniunea Europeană Ucrainei, Consiliul European a transmis că membrii Comisiei Europene vor propune în curând un pachet de macro-asistență financiară în valoare de 9 miliarde de euro.
Noua sumă e menită să ajute la reconstruirea Ucrainei și va fi realizat în consultare cu parteneri internaționali, organizații și experți.
Principalele declarații:
- Despre ce înseamnă statutul de candidat al Ucrainei: „Odată ce ai obținut statutul de stat candidat, ești cu un picior în Uniune într-un fel. Economic, cu siguranță ești… Nu e doar o simplă treaptă, nu este doar o etapă.”
- Despre planurile de reconstruire ale Ucrainei și ajutorul venit din partea UE: „Pe reconstrucție, Uniunea Europeană este clar interesată să participe, pentru că Ucraina este o țară care are potențial de creștere, populație mare, cu foarte multe resurse și atunci noi trebuie să participăm la reconstrucția ei. Reconstrucția este de ordinul sutelor miliarde și există diverse idei pe tema asta.”
- Legat de bugetul pe 2023 al Uniunii Europene: „E ca și când tu te apuci să îți construiești o casă și la un moment dat, vine o viitură și-ți rade jumătate de casă, iar tu ai același buget, pe care l-ai planificat fără să iei în considerare viitura respectivă, sau că ți s-a surpat dealul de lângă peste casă. Cam așa ești cu bugetul de război.”
Europa Liberă: Potrivit mai multor organizații și agenții de presă internaționale, costurile de reconstruire a Ucrainei se ridică în prezent la sute de miliarde de dolari. Cum va obține Uniunea Europeană acești bani și cât de mare ar trebui să fie ajutorul altor state?
Nicu Ștefănuță: Uniunea Europeană este ea însăși interesată să participe la reconstrucția Ucrainei. Mai ales dacă este un vorba de un stat candidat.
Odată ce ai obținut statutul de stat candidat, ești cu un picior în Uniune într-un fel. Economic, cu siguranță ești. Noi am văzut, de exemplu, creșterea României nu doar după 1 ianuarie 2007, ci încă din anii 2000-2007, când perspectiva (legată de aderare, n.r.) era clară. Cu siguranță deja din 2005, când noi am primit avizul favorabil la Luxemburg, din 25 aprilie 2005, investitorii veniseră deja în România, iar creșterea se simțea. Deci statutul de candidat este clar. Nu e doar o simplă treaptă, nu este doar o etapă.
Pe reconstrucție, Uniunea Europeană este clar interesată să participe, pentru că Ucraina este o țară care are potențial de creștere, populație mare, cu foarte multe resurse și atunci noi trebuie să participăm la reconstrucția ei. Reconstrucția este de ordinul sutelor miliarde.
Există diverse idei, printre care aceea de a face împrumuturi mutuale ale statelor membre, care să garanteze cu bunul nume al Uniunii Europene și cu un rating de AAA pe care îl are Uniunea Europeană.
Mai există însă voci și care spun că Rusia ar trebui să plătească o bună parte din nota de plată, ceea ce este și normal, pentru că dacă distrugi țara altuia, trebuie să plătești pentru asta. Și așa se întâmplă mereu după războaie, dar să nu ne pripim cu concluziile, nu suntem încă în acel punct și nu cred că Rusia se va da bătută cu una cu alta. Cel puțin, Putin nu.
De aceea mi se par utile toate aceste reflecții. Sunt utile, însă sunt un pic precoce. Cam astea sunt planurile pe partea de reziliență, a mecanismului acel next-generation care poate fi replicat poate la nivelul reconstrucției Ucrainei, dar, sigur, Uniunea Europeană va juca un mare rol în reconstrucție.
Europa Liberă: Legat de bugetul pe anul 2023, ați notat în trecut faptul că bugetul UE, așa cum e el prevăzut pentru 2021-2027, nu e unul realist și nu ia în calcul situația războiului din Ucraina. Care e responsabilitatea, dar și provocarea cu care dumneavoastră vă confruntați când vine vorba de a negocia un buget neadecvat pe 2023?
Nicu Ștefănuță: E ca și când tu te apuci să îți construiești o casă și, la un moment dat, vine o viitură și îți rade jumătate de casă, iar tu ai același buget, pe care l-ai planificat fără să iei în considerare viitura respectivă, sau că ți s-a surpat dealul de lângă peste casă. Cam așa ești cu bugetul de război.
Războiul nu era planificat, cine știa cu siguranță că Rusia va invada Ucraina și atunci (Uniunea Europeană, n.r.) nu avem un buget pe război, nu avem buget pregătit pentru așa ceva. Bugetul se programează în 7 ani și atunci ai niște flexibilități, niște spații de manevră, dar ele sunt din ce în ce mai mici, pentru că noi am încercat cu puținul pe care îl avem să facem și ajutor de război.
Țin să reamintesc că Uniunea Europeană a participat cu cel puțin 4 miliarde de euro până acum în Ucraina. Nu mai vorbesc de efectele pandemiei sau de efectele cauzate de criza energetică. Și atunci toți banii pe care îi mai aveam puși deoparte sau cam duși, ne rămân foarte puțini.
Și atunci ce zic eu mereu este că trebuie să reformăm planul pe 7 ani, noi nu putem să ne prefacem că dealul nu s-a surpat. Planul nu mai este realist în acest moment și trebuie să-l reformăm, iar până la reformare am mai propus niște mici ajustări.
De exemplu, dacă mai rămân bani din fostul exercițiu financiar, să rămână aici, să nu fie dați înapoi statelor membre. Uniunea Europeană își constituie, de asemenea, niște resurse proprii din taxe externe pe plastic, pe dioxid de carbon, generat de cei care nu ne respectă regulile de mediu, toate astea de pe tranzacții financiare speculative, toate acestea să constituie parte din bugetul Uniunii Europene, să putem să avem încă rezerve.
Europa Liberă: Ați menționat anterior faptul că acordarea statutului de țară candidată la Uniunea Europeană influențează creșterea PIB-ului. Cum se reflectă în contextul de față, în cazul Ucrainei, care e în război cu Rusia?
Nicu Ștefănuță: Atâta timp cât ucrainenii duc o o luptă dârză și resping invazia rusească, se poate în continuare să se facă business în Ucraina, iar Ucraina poate crește (economic, n.r.) în continuare.
Ați văzut, de exemplu, cât de mult a fost afectat domeniul cerealelor, de exemplu. Ucraina este unul din grânarii cei mai importanți ai lumii. Deci noi trebuie să facem tot ce putem să ținem Ucraina în viață economic, iar economia unui stat de război rămâne foarte importantă.
Economia țării, mai ales în context de război, contează pentru armată. Și atunci noi trebuie să ajutăm economic Ucraina să supraviețuiască, iar acordarea statutului (de țară candidată la UE, n.r.) o face eligibilă să primească fonduri europene de preaderare, ceea ce iarăși, e o chestie foarte mișto pentru cei care au trăit-o cu aderarea noastră. Atunci aveam fonduri SAPARD și altele din care România creștea.
Statutul politic este iarăși foarte important, ești stat candidat la UE, asta îți dă o anumită statură internațională, sunt lucruri bune de tras de aici.
Europa Liberă: Are Ucraina în momentul de față instituții care să garanteze că banii se duc în direcția corectă când discutăm de redresarea financiară a ei?
Nicu Ștefănuță: Eu cred că are. La fel și Moldova, care se ocupă de reformă în justiția reală și în instituții. Și dacă nu are, se va reflecta în capitolele de negociere: în capitolul pe justiție, pe stat de drept, este un proces cu vreo 26 de capitole de negociere într-o aderare.
Dacă ei nu respectă, dosarele nu se închid și stai într-un purgatoriu foarte mulți ani și nu avansezi. Ca urmare, este și interesul lor să mențină calea dreaptă până ajung stat membru al Uniunii Europene. Poți și regresa, de altfel, poți să decazi din statutul de candidat.
Europa Liberă: Legat de integrarea Ucrainei în Uniunea Europeană, The Economist notează că o soluție ar putea fi conceptul de „integrate-as-you-go”: spre exemplu, dacă o țară și-a îndeplinit țintele propuse de UE pe partea de reformă a pieței muncii, Uniunea Europeană să o considere stat membru doar în domeniul respectiv. Ce părere aveți legată de acest aspect?
Nicu Ștefănuță: Asta se numește un fel de geometrie variabilă și se practică uneori. De exemplu, noi am înființat Parchetul General European (EPPO), la care participă doar 22 de state membre.
Deci se practică, dar statutul de membru (UE, n.r.) este mult mai serios, ori ești stat membru, ori nu ești. Deci nu e semi-negociabil. Și e bine să fie așa totuși, pentru că vine cu un întreg pachet de lucruri. Altfel, toată lumea ar putea alege jumătăți de măsuri și nu cred că ar fi bine până la urmă la nivelul Uniunii Europene.
Uniunea Europeană e într-o poziție mai bună dacă are membri ce respectă toate regulile, chiar dacă sunt nemulțumiți de unele condiții. Familia europeană e făcută din avantaje și dezavantaje, dar avantajele sunt mult mai mari.
Interviul a fost realizat pe 23 iunie, la Bruxelles.
