A mai durat 15 ani până când Rusia și-a anunțat intervenția militară în războiul civil sirian ca dovadă a revenirii sale ca forță de luat în considerare pe scena internațională.
Moscova a profitat de această imagine pentru a-și extinde influența în Orientul Mijlociu și nu numai, ca o contrapondere la Occident.
Acum, căderea guvernului președintelui Bashar al-Assad, un aliat-cheie al Moscovei, a dat o lovitură serioasă ambițiilor de mare putere ale Rusiei.
„Aventura militară a lui Putin în Siria a fost concepută pentru a demonstra că Rusia este o mare putere și își poate proiecta influența în străinătate”, a declarat Phillip Smyth, expert în Orientul Mijlociu.
„Pierderea Siriei este o palmă uriașă pentru Putin”.
Înlăturarea lui Assad nu reprezintă doar o lovitură pentru reputația Rusiei, ci probabil și un eșec strategic major.
Siria găzduiește două mari instalații militare rusești: o bază aeriană la Hmeimim și o bază navală la Tartus. Aceasta din urmă oferea Moscovei acces la Marea Mediterană.
„Rusia și-a folosit bazele din Siria pentru a-și proiecta puterea atât în estul Mediteranei, cât și în Orientul Mijlociu mai larg”, a declarat Smyth.
Un activ cu întreținere costisitoare
Intervenția militară a Rusiei în Siria în 2015 a schimbat cursul războiului. Campaniile aeriene devastatoare ale Moscovei împotriva pozițiilor rebelilor au ajutat armata siriană să recâștige mari porțiuni de teritoriu și să-l mențină pe Assad la putere.
Campania din Siria a Moscovei a avut loc la un an după invazia peninsulei ucrainene Crimeea, precum și după sprijinul acordat forțelor separatiste din estul Ucrainei.
Moscova a profitat de implicarea sa atât în Siria, cât și în Ucraina pentru a se prezenta ca o putere capabilă să sfideze Statele Unite, NATO și Occidentul în general, extinzându-și în același timp influența globală de la Marea Mediterană la Africa și America Latină.
După invazia totală a Rusiei în Ucraina în februarie 2022, Siria a devenit un avantaj pentru Moscova, potrivit experților, care a putut menține campanii militare pe două fronturi.
Odată cu căderea anticipată a activelor militare rusești în Siria, în urma prăbușirii guvernului Assad, sarcina a devenit și mai descurajantă.
Rusia este deja puternic implicată într-o contraofensivă majoră pentru a recâștiga teritoriul capturat în sud-vestul regiunii Kursk pe care l-a pierdut în fața Ucrainei până la punctul în care se bazează pe ajutorul trupelor nord-coreene. În același timp, Rusia încearcă să cucerească cât mai mult teritoriu posibil în estul Ucrainei înainte de eventuale negocieri de pace.
Facilitățile militare ale Rusiei de-a lungul coastei mediteraneene în vestul Siriei ar putea fi invadate de militanții conduși de Hayat Tahrir al-Sham (HTS), o organizație desemnată teroristă de SUA și de aliații săi.
Aaron Zelin, senior fellow la Washington Institute, a declarat că Rusia pur și simplu nu are la dispoziție aceeași putere de foc pentru a-și proteja activele din Siria.
„Este important să ne amintim că Rusia trebuie să se ocupe acum de războiul său mai mare din Ucraina, spre deosebire de momentul în care a intrat pentru prima dată în Siria în 2015”, a declarat Zelin.
„Rusia are, de asemenea, activele sale care luptă și în Africa Subsahariană. Și spre deosebire de acum un deceniu, când Rusia avea Grupul Wagner condus de [decedatul Evgheni] Prigozhin... Rusia nu are același nivel de capacitate sau capabilitate pentru a face față acestui lucru acum în același mod”.
Zelin a declarat că pierderea bazei navale Tartus, în special, ar fi o „pierdere extrem de mare pentru Rusia”.
„Este singurul port cu apă caldă pe care Rusia îl poate folosi pentru activitățile sale navale și proiecția puterii”, a spus el. „Pierderea acestei baze ar scoate, în esență, Rusia din centrul Orientului Mijlociu”.
Moscova nu a trimis trupe terestre pentru a ajuta Damascul, care a căzut în mâinile HTS și ale aliaților săi pe 8 decembrie. Rusia a efectuat zeci de atacuri aeriene de când militanții și-au lansat ofensiva împotriva forțelor lui Assad, la sfârșitul lunii noiembrie, însă intervenția limitată a Moscovei a făcut prea puțin pentru a opri avansul rebelilor.
Rusia va plăti un preț uriaș pentru eșecul său în Siria, spun experții.
Căderea lui Assad este „o lovitură majoră pentru pretenția Rusiei de a fi încă o putere globală în ceea ce privește susținerea influenței militare și politice în străinătate”, a declarat Hamidreza Azizi, membru al Institutului german pentru afaceri internaționale și de securitate.
De aici, actorii din alte regiuni, cum ar fi America Latină și Africa, ar putea „începe să își regândească legăturile și dependența de Rusia”, a spus el.
