Turcia a devenit vineri (5 aprilie 2024) cel mai nou membru NATO care suspendă FACE - Tratatul privind Forțele Armate Convenționale din Europa. Decizia vine la o săptămână după anunțul similar al Poloniei.
În aceeași zi, a venit și reacția ceilalte tabere: președintele autoritar al Belarusului, Alexandr Lukașenko, a anunțat că va suspenda același tratat.
Lukașenko a trimis Camerei inferioare a Parlamentului belarus un proiect de lege în acest sens, scrie Nexta.
Rusia se retrăsese oficial din acord anul trecut, după aproape două decenii în care, oricum, își suspendase participarea.
Ca răspuns, SUA și o parte dintre aliații NATO au suspendat acordul, în 2023.
Inclusiv Republica Moldova, semnatară non-NATO, a anunțat la începutul lunii trecute că-și va suspenda participarea.
De ce a luat Turcia această decizie
Guvernul de la Ankara se aliniază astfel altor membri importanți ai NATO, precum SUA, Marea Britanie și Germania, care au suspendat fiecare tratatul ca răspuns la retragerea Rusiei, din 7 noiembrie 2023.
La momentul respectiv, Statele Unite au declarat că decizia lor va consolida capacitatea de descurajare și de apărare a NATO prin eliminarea restricțiilor care afectează planificarea militară.
Decretul semnat de președintele turc, Recep Tayyip Erdoğan, prevede suspendarea tratatului începând cu 8 aprilie.
Decizia Turciei este și un semnal cu privire la îmbunătățirea relațiilor cu Statele Unite, înaintea unei întâlniri planificate între Erdoğan și președintele american Joe Biden, în luna mai, la Washington, precizează Bloomberg.
Washingtonul și Ankara au purtat în ultima perioadă discuții privind securitatea, energia și intensificarea achizițiilor de explozibili din Turcia pentru a sprijini Ucraina împotriva invaziei lansate de Rusia în urmă cu doi ani.
De la startul acestui război, Erdoğan a încercat să mențină cât mai bune legăturile cu Rusia, intermediind chiar și discuții pentru obținerea păcii și schimbul de prizonieri.
În ianuarie 2024, Ankara a deblocat aderarea Suediei la NATO, decizie care a permis Statelor Unite să aprobe vânzarea către Turcia de avioane de luptă F-16, rachete și bombe de fabricație americană în valoare de 23 de miliarde de dolari.
Ce presupune acest tratat în vigoare, dar muribund
Tratatul cu privire la Forțele Armate Convenționale în Europa (FACE / CFE în limba engleză) a fost semnat pe 19 martie 1990, la Paris, de către cele șapte țări membre ale Pactului de Varșovia, pe de o parte, și de către cele 16 țări NATO de la acel moment, pe de alta.
De-a lungul timpului, după destrămarea URSS, foste republici sovietice s-au alăturat FACE.
Pactul de la Varșovia
Cunoscut și ca Tratatul de la Varșovia, denumirea oficială a acestuia a fost „Tratatul de prietenie, cooperare și asistență mutuală” din care făceau parte țările din partea estică a Europei și statele integrate în URSS.
Pactul de la Varșovia a fost inițiat de către liderul sovietic Nikita Hrușciov în 1955, ca răspuns la formarea NATO cu șase ani înainte.
Oficial, principalul obiectiv era asigurarea securității Uniunii Sovietice și a țărilor satelit. Neoficial, pactul avea ca scop controlul direct al Moscovei prin trimiterea de trupe pe teritoriul „țărilor prietene”.
Tratatul de la Varșovia a încetat oficial să mai existe în iulie 1991, într-o întâlnire de la Praga a membrilor săi:
- Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
- Republica Socialistă Cehoslovacă
- Republica Populară Polonă
- Republica Socialistă România
- Republica Populară Ungară
- Republica Populară Bulgară
- Republica Democrată Germană (Germania de Est)
Republica Populară Albaneză a făcut parte din pact numai între anii 1955–1968.
Pe scurt, tratatul impunea limite de înarmare și restricții cu privire la prezența militară în anumite regiuni sau la granițe, iar țările participante se obligau să nu lanseze un atac surpriză.
De asemenea, fiecare țară trebuia să trimită anual grupului consultativ de dialog al FACE rapoarte cu privire la dimensiunea forțelor armate, în special în zonele în care cele două blocuri se învecinau.
Astfel, convenția urmărea să asigure „un echilibru sigur și stabil al forțelor armate convenționale în Europa, la niveluri mai scăzute decât înainte, să elimine dezechilibrele dăunătoare stabilității și securității și să elimine – ca sarcină prioritară – capacitatea de a lansa un atac prin surprindere și de a lansa operațiuni ofensive pe scară largă în Europa”.
Asigurarea unui echilibru stabil însemna eliminarea avantajului copleșitor cu privire la armele convenționale pe care Uniunea Sovietică îl avea la finalul Războiului Rece.
NATO și fostul Pact de la Varșovia au fost limitate fiecare la 20.000 de tancuri, 30.000 de vehicule blindate de luptă, 20.000 de piese de artilerie grea, 6.800 de avioane de luptă și 2.000 de elicoptere de atac pentru zona de aplicare a tratatului.
„Zona de aplicare” însemna întregul teritoriu terestru al statelor din Europa, de la Oceanul Atlantic până la Munții Ural.
Acordul a intrat în vigoare pe 9 noiembrie 1992 și, în ciuda faptului că Pactul de la Varșovia s-a destrămat între timp și că o parte a țărilor membre s-au alăturat ulterior NATO, tratatul a rămas în vigoare până în prezent.
A fost însă actualizat în 1999, ca să reflecte situația de facto: destrămarea Pactului de la Varșovia, în 1991, și extinderea NATO, în etape succesive, începând cu 1999.
Rusia s-a retras în toamna lui 2023
Rusia a anunțat în 2007 că abandonează participarea, iar începând cu acel an nu a mai furnizat rapoarte detaliate către ceilalți semnatari ai tratatului.
În plus, la un an de la anexarea peninsulei ucrainene Crimeea, în 2015, a suspendat și participarea la grupul consultativ de dialog al FACE.
Dar retragerea propriu-zisă a avut loc abia pe 7 noiembrie 2023, după mai bine de un an și jumătate de la lansarea invaziei în Ucraina.
Nu e de așteptat ca retragerea Rusiei să aibă un impact practic asupra poziției sale de forță, având în vedere faptul că Moscova nu și-a respectat obligațiile asumate prin Tratatul FACE din 2007.Departamentul de Stat al SUA
Moscova și-a motivat decizia acuzând Statele Unite că au subminat situaţia de securitate de după Războiul Rece prin extinderea NATO.
Însă, potrivit Reuters, acordul nu era oricum prea popular la Moscova, deoarece eliminase avantajul Uniunii Sovietice cu privire la armele convenţionale.
În anunțul din toamna anului trecut, Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei a spus că tratatul „a devenit istorie”.
„Chiar şi menţinerea formală a FACE a devenit inacceptabilă din punctul de vedere al intereselor fundamentale de securitate ale Rusiei”, a menționat MAE rus.
Răspunsul NATO
După ce retragerea Rusiei și-a făcut efectul, NATO a condamnat pe 7 noiembrie decizia Moscovei.
„Retragerea Rusiei este cea mai recentă dintr-o serie de acțiuni care subminează în mod sistematic securitatea euro-atlantică.”
„Deși recunoaștem rolul FACE ca piatră de temelie a arhitecturii de securitate euro-atlantice, o situație în care statele aliate părți respectă tratatul, în timp ce Rusia nu o face, ar fi nesustenabilă”, au spus membrii Alianței.
Alianța a suspendat atunci aplicarea tratatului „atât timp cât este necesar”, decizia fiind „sprijinită pe deplin de toți aliații NATO”.
De ce țările NATO îl suspendă și nu se retrag complet?
„Nu e de așteptat ca retragerea Rusiei să aibă un impact practic asupra poziției sale de forță, având în vedere că Moscova nu și-a respectat obligațiile asumate prin Tratatul FACE din 2007”, transmitea Departamentul de Stat al SUA în anunțul său de suspendare a tratatului.
America preciza că, în ceea ce o privește, suspendarea intră în vigoare din 7 decembrie 2023.
Mai mult, delegația permanentă a Cehiei la NATO sublinia că „o situație în care statele membre NATO respectă obligațiile din tratat - în timp ce Rusia s-a retras și încearcă să slăbească sistemul de control al armelor convenționale în Europa - este nesustenabilă.”
„Scopul tratatului nu poate fi atins fără participarea Rusiei”, menționau atunci oficialii de la Praga.
Însă, răspunsul la întrebarea de ce țările membre NATO doar suspendă acest tratat, fără să se retragă complet precum Rusia, a venit în timpul dezbaterii parlamentare recente din Polonia.
Ministrul adjunct de Externe al țării, Wladyslaw Teofil Bartoszewski, a declarat că Polonia a dorit să denunțe tratatul, dar nu a existat un acord între aliații NATO.
Ce este NATO
NATO a fost creată de 12 țări din Europa și America de Nord, prin semnarea Tratatului de la Washington D.C. pe 4 aprilie 1949.
De atunci, alte douăzeci de state au aderat treptat la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord - cea mai recentă extindere fiind în 2024, prin includerea Suediei.
În prezent sunt 32 de state membre, iar sediul central se află la Bruxelles, în Belgia.
Poate cel mai cunoscut lucru cu privire la Alianța NATO este articolul 5, care prevede că un atac asupra unui stat membru este considerat un atac asupra tuturor.
Articolul 10 explică însă principiile care stau la baza alianței militare de apărare: orice stat poate să fie membru, cu condiția să respecte libertatea individuală, democrația, drepturile omului și statul de drept.
Ce se schimbă pentru România?
După ce au suspendat aplicarea tratatului la nivelul NATO, țările membre rămân totuși parte a FACE și pot decide în viitor să reia aplicarea acestuia.
România a suspendat acordul doar ca parte a Alianței, însă o decizie la nivel național nu a fost încă adoptată.
„Deocamdată nu cred că se pune problema retragerii complete, e doar suspendat”, spune deputatul Nicu Fălcoi, membru în Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, pentru Europa Liberă.
„Depinde ce se va întâmpla și cu celelalte țări și, mai ales, care e evoluția războiului, care va fi situația Rusiei. Cine știe, dacă războiul se va termina cum sperăm cu toții – cu scoaterea Rusiei din Ucraina – poate dispare și Putin de la putere, atunci s-ar putea să schimbe optica în Rusia”, completează deputatul român.
Tratatul a fost ratificat de Parlamentul României prin Legea 18 din 4 martie 1992.
Conform acestuia, Armata Română se angaja să nu aibă peste:
- 1.375 de tancuri;
- 2.100 mașini blindate de luptă (maximum 500 de mașini de luptă ale infanteriei și maximum 105 mașini de luptă cu armament greu);
- artilerie: nu mai mult de 1.475 bucăți;
- sub 540 de avioane de luptă
- sub 120 de elicoptere de atac.
Chiar dacă are un plan ambițios de înzestrare, România este departe de a atinge aceste limite stabilite în urmă cu trei decenii.
Potrivit raportului pe 2022 al Registrul Națiunilor Unite al armelor convenționale, România dispune în prezent de mai puțin de peste 620 de tancuri, aproape 1.200 de mașini blindate de luptă, 20 avioane de luptă F-16 și peste 20 de elicoptere de atac.
În topul Globalfirepower pe 2024, Armata României se află pe locul 47 din 145 de țări analizate, în funcție de 60 de indicatori, printre care bugetul alocat și dotări.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
