În dimineața zilei de sâmbătă, 14 septembrie, când ceasul se chinuia să se apropie de ora trei, Ștefana Bodea (61 de ani) din comuna gălățeană Slobozia Conachi a fost trezită de zgomotele din jur. Auzea amestecate sunetele de la clopotele bisericii, vuietul sirenei de alarmă de pe școala din mijlocul localității și vocea primarului Emil Dragomir, care-i striga la poartă să plece urgent din casă.

„Spunea că vine o apă foarte urâtă”, își amintește femeia. În mai puțin de un sfert de oră, puhoaiele îi ajungeau până la piept.

„Ne-am urcat în pod”, mai spune ea pentru Europa Liberă. A stat acolo, alături de băiat și o nepoată, până la prânz. „A venit un tractor de la primărie și ne-au salvat oamenii pe geamuri”, mai povestește femeia.

Drama lor este doar una din miile provocate de inundațiile care au lovit, în noaptea de 13 spre 14 septembrie, județul Galați. Bilanțul arată 7.000 de gospodării afectate în 28 de localități.

A fost momentul în care localnicii și-au amintit de o construcție, neterminată, care ar fi putut să protejeze o parte a zonei: barajul de la Suhurlui.

Comunele pentru care lucrarea hidrotehnică putea atenua unda de viitură nu sunt multe: Suhurlui, Pechea, Cuza Vodă și Slobozia Conachi. Aflate în capătul unei văi, ele totalizează însă jumătate din cele 7.000 de gospodării afectate de furia apelor.

Istoria celei mai mari lucrări hidrotehnice din Moldova

În perioada iulie 1979 - iunie 1981, România comunistă împrumuta de la Banca Mondială 315 milioane de dolari (1,2 miliarde dolari la valoarea actuală din 2024) pentru construirea a patru sisteme de irigații care urmau să deservească 650.000 de hectare arabile.

Este vorba de proiectele Mostiștea - Calmățui (județele Buzău - Ialomița) - 70 milioane dolari (echivalentul a 266 milioane dolari în prezent), Bucșani - Buzău - Siret - Prut - 75 milioane dolari (echivalentul a 285 milioane dolari, actualizat cu inflația) și Caracal - Titu - 80 milioane de dolari (echivalentul a 305 milioane de dolari, în prezent).

Al patrulea deservea Câmpia Covurluiului, din zona centrală a județului Galați. În banii de acum, doar construcția acestuia ar fi echivalentul a 350 milioane de dolari (din totalul de 1,2 miliarde, actualizat cu inflația).

Pe 8 aprilie 1980, Nicolae Ionescu, directorul Băncii pentru Agricultură și Industrie Alimentară, una dintre cele cinci instituții bancare comuniste din România, semna contractul de împrumut pentru Proiectul de irigații Covurlui.

Conform documentelor oficiale consultate de Europa Liberă, banii trebuiau returnați în șapte ani, iar dobânda anuală percepută era de 7,95%. Sumele nefolosite erau și ele purtătoare de o dobândă de 0,75%.

Proiectul se ocupa cu instalații de irigații și drenaj, controlul eroziunii și regenerarea solului. În Suhurlui (la 45 km nord de Galați), urmau să fie făcute un baraj și un lac de acumulare pentru irigarea a 148.400 ha din centrul și nordul județului plus sudul și centrul Vasluiului.

Suprafața agricolă deservită este echivalentă cu jumătate din cât are în prezent Galațiul – 290.663 hectare cultivate în 2023, conform Institutului Național de Statistică.

Premizele eșecului

În 1982, regimul Ceaușescu oprea orice alt împrumut de la Banca Mondială și achita în avans, până în noiembrie 1989, toate sumele contractate. Prețul avea să-l sufere populația, obligată la sacrificii cum ar fi lipsa alimentelor de bază, raționalizarea energiei electrice, a benzinei sau absența căldurii, iarna.

Conform documentelor oficiale consultate de Europa Liberă, în cazul Proiectului Covurlui, care include și barajul de la Suhurlui, toți banii erau dați înapoi în 1984, când lucrările ajunseseră la 28%.

„Un impact negativ asupra proiectului îl reprezintă întârzierea gravă a construcției barajului și lacului de acumulare Suhurlui”, se arată în documentele vremii.

Întârzierea era motivată de probleme tehnice legate de proiectul inițial al barajului.

„Au fost detectate o serie de erori tehnice. Mai mulți experți în construcții și-au exprimat rezervele cu privire la stabilitatea umpluturii de pământ în timpul construcției”, se mai arată în raportul oficial consultat de Europa Liberă.

Odată dolarii returnați, nu înseamnă că lucrările au fost oprite, în pofida problemelor semnalate.

Europa Liberă a vorbit cu unul dintre sutele de muncitori angajați în lucrare. Dănuț Popa (59 de ani) a fost șofer aici din 1987, când a terminat stagiul militar – pe atunci obligatoriu – și până la sistarea lucrărilor, în 1994.

Pentru un randament sporit, în zonă fuseseră special montate linii de cale ferată pe care circulau două garnituri de tren. „Cred că aveau vreo 30 de vagoane, erau lungi”, își amintește Dănuț Popa.

„Când veneau de acolo, din carieră, ajungeau până pe margine, basculau, buldozerele împingeau, veneau înapoi, venea altul, pe altă parte era bandă (transportoare, n.r.) ca stâlpii de înaltă”, povestește Popa.

Echipa Europei Libere l-a găsit în curtea casei din Suhurlui, unde încerca să facă curat, după inundații.

„Până aici a fost apa”, spune bărbatul, arătând spre piept. Și-a salvat singur cei șase porci pe care-i crește: „Am înotat cu ei în brațe, exact ca-n filme”.

Nu a putut face nimic pentru păsările din ogradă: trei sferturi s-au înecat.

La câteva sute de metri de gospodăria lui e barajul la care a lucrat și care, dacă era finalizat, putea să-i protejeze munca din prezent.

După suspendarea activității, din urmă cu trei decenii, locul a devenit obiectiv de pelerinaj pentru hoți. În mare parte, consăteni.

„Fiecare, după aceea, care a putut să ia o căruță de balast, o căruță de lut, o remorcă, știți cum îi, așa s-a întâmplat”, spune pentru Europa Liberă Gheorghe Buruiană, fost primar al comunei Rediu în 1990 – 1992 și 2008 – 2012, moment în care Suhurlui era sat compenent și nu comună de sine-stătătoare, ca în prezent.

Pe lângă furturi, situația a fost complicată de împroprietăriri în zona care urma să fie fundul lacului de acumulare.

„Acum sunt proprietari privați. Această zonă nu trebuia dată pentru că făcea parte dintr-o strategie națională”, susține fostul primar Buruiană.

Cat conteaza barajul la atenuarea efectelor inundațiilor

După ce au numărat trei inundații severe în ultimii 11 ani, autoritățile gălățene sunt acum convinse că localitățile din zona barajului ar fi fost protejate inclusiv de ultima de viitură, dacă lucrările erau finalizate.

„Acel baraj ar trebui consolidat”, spune Gigi Țuțu, primar de 20 de ani în Suhurlui.

„Se putea, controlat, dirija apa din amonte prin gurile de golire, făcându-se o ecluză acolo, dar nu s-a făcut și uitați ce s-a întâmplat”, continuă el.

„Am fost într-o vizită la Bruxelles, cu primarii, și am intrat în Comisie, la Agricultură, și am zis să pun și eu o întrebare: știți de barajul de la Suhurlui? Banca Mondială mai investește ceva acolo?”, își amintește fostul primar Gheorghe Buruiană un episod din ultimul mandat, încheiat în 2012.

„Răspunsul este că da, dar Guvernul României trebuie să solicite finalizarea lucrărilor, ceea ce nu s-a cerut, vedeți și dvs. cum a ajuns”, își amintește fostul edil răspunsul primit în acea discuție.

„Aceste râuri, nefiind în proprietatea Consiliului Județean, neavând competențe pentru a interveni, n-am putut să accesăm niciun leu, nici de la Guvernul României, nici de la Uniunea Europeană, pentru regularizarea acestor râuri”, explică pentru Europa Liberă Costel Fotea, președintele Consiliului Județului Galați, de ce nu s-a putut implica.

„Consiliul Județean a făcut mai multe solicitări către cei de la Apele Galați, Apele Iași și la București, să se găsească soluții pentru regularizarea acestor albii, nu doar barajul de la Suhurlui”, mai spune Fotea.

Reproiectare cu amânare

Revenit în atenția publică în contextul inundațiilor din mijlocul lunii septembrie, barajul ar trebui reevaluat, consideră Sorin Rîndașu, directorul Departamentul Situații de Urgență Apele Române.

„Acumularea Suhurlui ar merita, în primul rând, reproiectată. Barajul, așa cum a fost proiectat el, la capacitatea aceea, nu credem că este economic fezabil în primul rând, în al doilea rând nu credem că ar răspunde cerințelor actuale”, a spus Rîndașu pentru Europa Liberă. În vederea reproiectării măsurilor de atenuare (baraje/poldere), zona a fost propusă ca proiect prioritar în ambele Planuri de Management a Riscului la Inundații raportate la UE (2016-2013).

Directorul recunoaște că, dacă ar fi fost finalizate structurile, ar fi avut rol de reducere a impactului viiturii: „Inclusiv acum, lucrările neterminate au atenuat viitura”.

Transferată către Apele Române în jurul anului 2012, amenajarea hidrotehnică prezintă multiple hibe, susține noul proprietar.

„Nu avem și nu am deținut niciodată un proiect așa cum a fost el gândit, la vremea respectivă. Au fost transferate niște lucrări neterminate, iar o lucrare neterminată nu poate fi înscrisă în patrimoniul unei instituții”, explică Rîndașu.

Întrebat dacă, în cei 12 ani, s-au făcut măcar demersuri în vederea reproiectării, răspunde simplu: „nu”. „Ne-am concetrat pe resursele pe care le aveam, să întreținem albia”.

Conform informațiilor oferite ulterior publicării materialului de reprezentanții Apelor Române, a existat în 2018 un demers pentru „Lucrări aferente spațiului hidrografic delimitat de afluenții râului Siret din județul Galați”.

Printre obiectivele vizate era și acumularea Suhurlui, respectiv „reabilitarea și aducerea la cotă a barajului, executarea golirii de fund și finalizarea lucrărilor la turnul de manevră”.

Valoarea totală a investiției, ce includea și amenajarea Suhurlui, era estimată atunci la 65 de milioane de euro.

Finanțarea ar fi putut veni prin „Programul Operațional Infrastructură-Mare 2014-2020”, fie prin „Programul de Cooperare elvețiano-român vizând reducerea disparităților economice și sociale la nivelul Uniunii Europene”.

„Proiectul propunea o amenajare complexă care cuprindea și acumularea Suhurlui. Având în vedere valoarea foarte mare a investiției, au fost întâmpinate greutăți în promovarea proiectului, motiv pentru care în acest moment investiția este divizată în șase obiective de investiții urmând a fi realizată cu prioritate documentația tehnico-economică pentru acumularea Suhurlui”, a declarat pentru Europa Liberă Ana Maria Agiu, purtător de cuvânt la Apele Române.

Utilitatea barajului în cazul atenuării undelor de viitură este extrem de mare, consideră prof. univ. Radu Drobot, de la Facultatea de Hidrotehnică București.

„Ar reprezenta o parte extrem de importantă: dacă debitul de viitură este de circa 125 mc/s, prin realizarea barajului și atenuarea undei de viitură în lac, debitul în aval scade la circa 22-23 mc/s, deci e o atenuare de circa 80%”, explică profesorul universitar Drobot pentru Europa Liberă.

Pagubele produse de lipsa sistemului de irigații

Suprafața irigată în prezent pe teritoriul județului Galați este de 105.000 hectare, puțin mai mult de o treime.

Este motivul pentru care anii secetoși, din ce în ce mai deși, usucă tot mai mult bugetul de stat.

Într-un raport din 2023, directorul executiv al Direcției Agricole Județene Galați, Nelu Costea, arăta că într-un singur deceniu au fost patru episoade de secetă pedologică extremă: 2012, 2015, 2020 și 2022.

În ultimul episod extrem, din 2022, au fost peste 130.000 de hectare afectate, doar despăgubirile solicitate de la bugetul de stat fiind de 387 milioane lei (peste 76 milioane euro).

„Amenajarea hidrotehnică de la Suhurlui ar fi de foarte mare importanță, chiar strategică. În ultimii patru ani seceta a fost totală la noi. Totală. Agricultura nu a făcut absolut nimic pentru că nu a plouat. Ce-ar fi fost un baraj din ăsta, care ar fi irigat și Vasluiul și ajungea apa aproape de Iași?”, se întreabă, retoric, Gheorghe Buruiană, fostul primar din Rediu – Suhurlui.

La nivel declarativ, s-au activat și guvernanții.

„Am dispus ca, într-o procedură de urgență, să fie reactualizat studiul de fezabilitate pentru acumularea hidrotehnică de la Suhurlui”, a spus ministrul Mircea Fechet miercuri, 25 septembrie, la finalul ședinței de Guvern. Direcția nu va fi însă cea inițială, așteptată de agricultori.

„Acolo discutăm despre o amenajare hidrotehnică cu rol de bazin pentru irigații. Însă, am dispus colegilor să redimensioneze acea amenajare și să regândească întregul proiect, pentru ca funcția principală să fie aceea de acumulare nepermanentă, care să protejeze aceste localități. Urmează să reevaluăm volumul acelei amenajări, să vedem care este capacitatea de care avem nevoie, pentru că, în niciun caz, nu folosesc la nimic 200 de milioane metri cubi, cât a fost ea proiectată”, a completat Fechet.

A adăugat că, „într-un interval record de timp”, respectiv câteva luni, vor fi elaborate studiile de fezabilitate și proiectul. Apoi, câțiva ani pentru execuție.

Inundați cu promisiuni, sinistrații nu au timp să se gândească la ele. După ce a stat jumătate de zi în pod, forțată de apa care i se mutase în casă, Ștefana Todica din Slobozia Conachi a realizat că nu are mare lucru de salvat, când viitura s-a retras. Câteva oale și haine, în rest, mai nimic: totul umflat sau degradat de noroiul lăsat în urmă, semn al dezastrului. Speră să primească un container în care nu știe însă cum va trece iarna iar iernile în zonă sunt grele, cu geruri de -20C.

Deși zilele rămase până la îngheț sunt puține iar problemele multe, nimeni dintre sinistrați nu are timp să se gândească la ele. De duminică vine peste ei o nouă amenințare, cu coduri galbene de ploi și portocalii de inundații pe râuri.

Departe de a se încheia, dramă lor îi forțează să participe la un nou act despre care nimeni nu poate spune cum și când se va sfârși.

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.