Avocații victimelor declară că acestea au fost ,,adunate, forțate să dispară și deportate din Tadjikistan”, stat aflat sub jurisdicția Curții, spre China, transmite Associated Press (AP). Avocații susțin că autoritățile chineze au acționat direct în Tadjikistan, faptă ce poate fi investigată conform unei decizii luate împotriva Myanmarului în 2019.
Inițiativa acestora vine după ce, în decembrie 2020, procurorii din Haga au decis că nu vor investiga crimele comise împotriva musulmanilor uiguri pe teritoriul Chinei – stat aflat în afara jurisdicției Curții.
Tot joi, Amnesty International a lansat un raport detaliat cu privire la abuzurile fizice și psihice comise de autoritățile chineze în ,,centrele de re-educare” din Xinjiang, în timp ce săptămâna trecută, un ,,tribunal al poporului” înființat în Marea Britanie, la Londra, a început audierile victimelor. Tribunalul nu are însă capacitatea de a judeca și aplica sancțiuni Chinei, fiind lipsit, de asemenea, și de susținerea guvernului britanic.
Șansele minorității uigure de a obține dreptate pentru abuzurile comise sunt mici.
În cei aproape 20 de ani de activitate, Curtea Penală Internațională a dechis 30 de cazuri, obținând condamnări definitive în doar 4 dintre acestea. Deoarece majoritatea infracțiunilor investigate (genocid, crime de război, crime împotriva umanității) necesită dovezi solide, obținute de pe urma unor investigații complexe, multe cazuri nu reușesc să treacă de stadiile preliminarii ale unui proces.
Dificultatea cu care instituția preia cazurile a fost semnalată și de către noul Procuror Șef britanic al Curții, Karim Khan.
„[Curtea Penală Internațională] trebuie sa aibă un impact real, să nu fie văzută ca un proiect de hârtie sau de vanitate”, declara acesta pentru Opinio Juris, în luna mai.
„Biroul Procurorului nu poate acționa ca un ONG și nici ca o universitate, producând documente academice ce conțin politici de lungă durată care dau lumină asupra atrocităților, dar fără nicio capacitate reală de a lua măsuri împotriva acestor infracțiuni”.
Mai mult, dintre țările semnatare ale Statutului de la Roma – cadrul legal al Curții – sunt excluse China, Brazilia, Rusia, state implicit responsabile pentru mare parte din încălcările drepturilor omului.
În lipsa unui cadru legal, Human Rights Watch recomandă în raportul său ,,Break their lineage, break their roots” (Rupe-le descendența, rupe-le rădăcinile) înființarea unei comisii de experți independenți care să supravegheze abuzurile comise în China. O decizie care însă nu va putea aduce China în fața organelor legii.
Pentru mulți uiguri din diaspora, o decizie favorabilă a Curții în cazul Tadjikistanului ar însemna o măsură adițională de protecție împotriva abuzurilor comise de China în țări partenere Statutului.
Aceasta, în condițiile în care, între 2018 și 2019, tot mai mulți membri ai minorității uigure din alte țări au vorbit despre încercările autorităților chineze de a-i găsi și a le cere atât informații personale, cât și despre alți membrii ai comunității acestora.
*Articol realizat de Sorin Dojan, stagiar la Europa Liberă.
