Elena își aranjează ochelarii de soare, parcă îngrijorată de cum ar arăta fără ei. Este o refugiată din Ucraina. Ne întâlnim în centrul bulgaro-ucrainean din Varna, vopsit în culorile drapelului ucrainean.
Ea este una dintre refugiatele care și-au părăsit casa din Ucraina după ce Rusia le-a invadat teritoriul pe care acum îl consideră rusesc.
Elena vrea acum să demonstreze Moscovei că proprietatea ei confiscată este cu adevărat a ei.
Numai că, pentru asta, a trebuit să se prezinte personal la fața locului.
Și încă un detaliu: a trebuit să suporte un audit digital complet care a început pe telefonul ei personal și care nu s-a încheiat aici.
Aeroportul Șeremetievo din Moscova. Pentru mulți străini, acesta este doar un drum către capitala Rusiei, dar pentru ea este altceva - unul din locurile în care Rusia a instalat „centre de filtrare”. Sunt locuri în care oamenii sunt ținuți pentru inspecție, fără să fie clar câte ore sau câte zile vor sta acolo.
Refugiații ucraineni care mers în Bulgaria urmează de obicei două rute pentru a ajunge în zonele ocupate de ruși.
Mai întâi merg la Istanbul, de unde există zboruri către două locuri cu centre de filtrare - Aeroportul Șeremetievo din Moscova sau aeroportul orașului Mineralnîe Vodî, din Caucaz.
Primul lor obstacol este tocmai centrul de filtrare, spune Elena.
„Am ajuns la Șeremetievo. La aterizare, ne-au luat imediat pașapoartele și telefoanele mobile și ne-au spus să așteptăm în camera de filtrare. În Șeremetievo, camera este un hambar imens, plin cu oameni.
Fără acces la apă și mâncare. Nici nu sunt suficiente locuri pentru a sta. Sunt toalete, dar insuficiente ca număr. Nou-sosiții așteaptă cu orele pentru a fi «filtrați». Unii pot aștepta și 24 de ore.”
Cod *#06#
Toți ucrainenii care au intrat într-un centru de filtrare rusesc știu pe de rost un cod: *#06#, pe care sunt obligați să-l formeze pe telefon imediat cum ajung în tabără.
Acest cod nu este o invenție a Moscovei, ci a tehnologiei informaționale globale, dar refugiaților ucraineni le este frică de el. Iată de ce.
Apelarea codului face ca numărul unic al dispozitivului mobil (IMEI) să fie afișat pe ecran. Astfel, autoritățile ruse au acces la el.
Din acel moment, Moscova are acces deplin la activitatea online a proprietarului telefonului. Prin intermediul unui software special, rușii obțin acces la întregul istoric cibernetic asociat telefonului.
Schimbarea dispozitivului înainte de a ajunge pe teritoriul Rusiei nu ajută la nimic.
Prin algoritmi speciali și inteligență artificială, autoritățile ruse pot accesa datele de trafic care nu au legătură cu dispozitivul specific, ci cu cele anterioare. Ei folosesc cuvinte cheie pentru a afla dacă persoana în cauză a făcut vreo postare din care să reiasă că nu sprijină guvernul rus și războiul dus de Rusia în Ucraina.
Ce este un „număr unic de telefon”
Numărul unic al unui telefon se numește IMEI (International Mobile Equipment Identity ). Are 15 cifre și identifică dispozitivul conectându-l la rețele speciale. Numai proprietarul telefonului ar trebui să aibă acces la acest număr.
Există un motiv pentru asta: dacă cineva are IMEI-ul tău, poate să-ți urmărească locația, să-ți cloneze telefonul și să desfășoare activități criminale în numele tău.
Clonarea mai oferă și accesul necontrolat la telefonul proprietarului, a cărui activitate mobilă și pe internet poate fi monitorizată în mod constant.
„Practic, ceea ce fac serviciile rusești este piraterie, adică deturnează telefoanele cu toate datele lor personale, comunicarea personală și activitatea pe internet”, spune Dimitar Bojancev, specialist în tehnologia informației în Silicon Valley din California.
„Folosirea unor astfel de programe spion la nivel de stat poate fi justificată în lupta împotriva terorismului și a altor activități infracționale, atunci când există dovezi că se pregătește comiterea unor infracțiuni sau deja comise.
Un exemplu de utilizare a tehnologiei în acest context a fost acțiunea cu pagerele și alte dispozitive mobile ale serviciilor secrete israeliene din Liban”, spune Bojancev.
Faptul că a vorbit cu presa de opoziție o face «periculoasă» pentru Federația Rusă.
Refugiații ucraineni și numărul unic
Mii de refugiați ucraineni forțați să se întoarcă în teritoriile ocupate plătesc un preț mare pentru asta: statul rus își însușește viața lor digitală.
„Când săpau în istoria digitală a unei cunoștințe de-ale mele, rușii au descoperit că ea a dat un interviu în străinătate unei redacții a presei de opoziție”, povestește Elena.
Ea le-a vorbit jurnaliștilor despre viața ei de refugiată, fără să spună un cuvânt împotriva Rusiei „Dar însuși faptul că a vorbit cu presa de opoziție o face «periculoasă» pentru Federația Rusă”, spune el.
În astfel de cazuri, ucrainenii fie nu au voie să intre în Rusia, fie li se permite, dar numai după introducerea lor în registrul FSB ca „nedemn de încredere”.
Această etichetare merge împreună cu amprentarea și trecerea unui test poligraf. Mai există o opțiune: arestarea și deschiderea unui dosar penal.
În acest caz, femeia ucraineană care a acordat un interviu presei de opoziție a fost eliberată după ce a trecut printr-un detector de minciuni și a fost amprentată și înregistrată. Dar alte cazuri nu se termină așa.
„La început, oamenii sperau că vor evita problemele la centrele de filtrare cumpărând telefoane noi-nouțe – care nu aveau nimic înregistrat pe ele și nu s-au folosit date mobile. Dar tocmai acești oameni sunt cei mai mari suspecți”, spune Elena.
Potrivit acesteia, astfel de oameni sunt ținuți la graniță cel mai mult timp și sunt controlați cel mai bine.
Iar apoi vine surpriza când află că întregul lor „portofoliu” de internet poate fi accesat doar prin numele lor, care se află în cloud și poate fi sincronizat cu noul lor telefon.
Ucrainenii pe care Rusia nu-i lasă să intre în propria țară
Valeria Timonenko din regiunea Zaporojie este unul dintre acei ucraineni pe care statul rus nu-i lasă să intre în țară fără nicio explicație.
„La început am crezut că este un fel de loterie fără logică”, spune ea.
A observat că, dacă o întreagă familie formată din mai multe persoane călătorește, Rusia ar putea lăsa doar pe unii membri ai familiei să intre în țară, fără a le explica celorlalți de ce trebuie să se întoarcă.
Timonenko are proprietăți în acea parte a regiunii Zaporojie care în prezent este sub ocupație rusească.
Una dintre proprietăți, un apartament, se află în Melitopol, dar nu are voie să se întoarcă în orașul ei.
Sunt sute ca ea, spune femeia.
Motivul este că, în general, Moscova nu dorește ca ucrainenii să se întoarcă. „Este mai profitabil pentru Rusia să-și însuşească imobilele decât să le «legalizeze»”, spune ea.
Întrebată de ce anume nu i s-a permis să se întoarcă și să dovedească că proprietatea ei este cu adevărat a ei, ea a răspuns: „Singura mea explicație este că proprietățile mele au fost deja alocate pentru a fi distribuite printre străinii din Rusia, adică sunt deja ale lor”.
Iar autoritățile rusești pot face asta în timp ce ucraineanul întors la el acasă tocmai a fost trimis într-o tabără de filtrare, adaugă ea.
Femeia spune că știe deja cazuri în care proprietăți ucrainene au fost date cetățenilor ruși, iar adevărații proprietari au fost opriți în lagărele de filtrare și trimiși înapoi, în țările în care s-au refugiat, fără nicio explicație.
Unii dintre refugiații din Bulgaria își contactează uneori rudele care au rămas în teritoriile ocupate de Rusia. Așa află că un flux de neoprit de antreprenori ruși se mută pe pământul ocupat de Rusia, unde deschid noi afaceri legate de sectorul serviciilor - în principal cafenele și magazine.
Multe dintre aceste afaceri sunt situate în proprietățile ucrainenilor care au părăsit teritoriile ocupate.
De exemplu, etnicii bulgari din Berdiansk susțin că școala lor bulgară este ocupată în prezent de ruși care au deschis în clădire o școală de șoferi.
Rusia interzice oficial predarea limbii bulgare în teritoriile ocupate din decembrie 2022.
traducerea și adaptarea, Dora Vulcan
