Nu este singura recunoaștere oferită lui Radu Hossu pentru însuflețirea și eficiența cu care a lucrat, ca persoană fizică, în beneficiul numeroaselor nevoi ale civililor și militarilor din Ucraina atacată. Distincția „Inimă mare” a celei mai mari brigăzi militare din Transcarpatia este cea mai înaltă distincție acordată în Ucraina voluntarilor.
„Inimă mare” este denumirea potrivită pentru a-l premia pe brașoveanul care participă trup și suflet la tragedia care a lovit țara vecină.
„Mașina de pompieri a ajuns în siguranță și lucrează! Din (ne)fericire, brigada de pompieri a fost extrasă, pentru că acum este practic imposibil să se mai lucreze acolo. Cei mai buni oameni ai Ucrainei sunt atacați de condamnații din coloniile penale ale Rusiei, comandate de grupul terorist Wagner. Cei mai buni sunt atacați de criminali de drept comun. Ce jeg de război! Câtă inutilitate. Câtă suferință! Câtă moarte! Pentru ambițiile nebune ale unui sociopat”, nota Radu Hossu în 9 februarie, pe pagina sa de Facebook, transformată în jurnal de război.
Radu Hossu poartă la vedere, peste vesta antiglonț, acreditarea de presă, dar ține să se știe: nu e jurnalist, este consultant politic și corespondent de război.
A devenit de la începutul războiului o sursă credibilă de informații prin Rezumatele de noapte pe care le-a postat consecvent pe pagina sa de Facebook.
Mereu atent și alert, nu ezită să atragă atenția presei că trebuie să își facă meseria cu rigoare și responsabilitate.
Își încheie postările cu Slava Ukraini! și nu uită, printre rânduri, să transmită o vorbă la dispariția „marelui om” Mihai Șora, sau de ziua președintelui Zelenski. E conectat 24/24 moral, emoțional și fizic cu lumea răsturnată din jur, pe care o explică meticulos în Rezumatele sale de noapte.
„Câtă vreme există oameni atât de îndrăgostiți de libertate precum Radu Hossu, barbaria totalitară nu va avea niciodată ultimul cuvânt”, notează textul Laudatio al GDS.
Cu o zi înainte de împlinirea unui an de război, Radu Hossu le-a mulțumit celor care au donat și au ajutat Ucraina prin intermediul său, printr-un adevărat *„raport de activitate”, postat pe Facebook.
Am fost aproape de a atinge moartea cu mâna
Rezumatul de noapte. 7 februarie 2023. Personal am fost în Bahmut de 3 ori până acum: în octombrie, sub baraje de artilerie, am dus ajutoare umanitare centrului de colectare de acolo alături de Misha. Am revenit în noiembrie când am extras doi civili din oraș și când am fost bombardați la intrare, la ieșire și cu obuze și cu mortiere și cu bombe incendiare. Iar a treia oară a fost când am dus mașina de pompieri acum la finalul lui ianuarie, când deja intensitatea luptelor era la maximum posibil. Mii de oameni au avut parte de o viață mai bună cu ajutorul vostru, din donațiile voastre.
Europa Liberă: Deși există și la noi comentatori care preiau mesajul Rusiei, Bahmut rezistă. Spui că acolo ai atins moartea cu mâna. Cum a fost episodul?
Radu Hossu: A fost de mai multe ori, dar, dacă e vorba de ultima dată când am fost aproape de moarte, asta a fost în Bahmut, când treceam pe lângă fosta școală, pe drumul care e ultima legătură funcțională între Bahmut și Ceasiv Iar.
Ceasiv Iar rămâne în istoria infamă a acestui război pentru că acolo au fost uciși în iunie sau iulie anul trecut 49 de civili de o rachetă rusească, că așa știu rușii să facă război.
Pe acel drum, T0504, când am trecut pe lângă școală, chiar la intrarea în Bahmut, o rachetă a lovit în spatele mașinii de pompieri pe care o conduceam cam la 50 de metri. Am simțit împingerea suflului din spate, deși mergeam cu 60 km la oră, ceea ce înseamnă fie că era foarte aproape, fie că racheta era destul de puternică.
Europa Liberă: De unde știi că era o rachetă?
Radu Hossu: După atâta umblat pe front pot să-mi dau seama de diferența dintre un obuz și o rachetă. A fost sigur o rachetă. Pe acel drum rușii încercau să rupă linia de comunicare, nu reușiseră până în acel moment, ceea ce a permis ca Bahmut să reziste fiindcă avea cale de comunicare logistică cu restul Ucrainei.
Bahmutul nu era încercuit, ucrainenii au detonat un pod peste un râuleț, pe drumul principal care făcea legătura între Konstiantînivka, Ivanivske și Bahmut, pentru a-i forța pe ruși să-și împartă forțele fie spre vest către Ceasiv Iar, fie să meargă spre sud unde există fortificații ale ucrainenilor.
Autostrada M03 care făcea legătura cu Izium era deja sub control de artilerie rusesc, dar acest drum nu e folosit fiindcă e foarte periculos. Așadar ultimul drum care putea fi folosit este cel pe care am dus eu mașina de pompieri.
Europa Liberă: Cum faci să te recuperezi după aceste drumuri?
Radu Hossu: Nu am timp să mă gândesc, sunt foarte implicat emoțional și energetic în proiectele pe care le am în derulare pentru Ucraina. Nu am timpul necesar să mă recuperez. Mă ocup acum de spitalul „Oleg Gubal”, vreau să dau drumul la o campanie de strângere de fonduri pentru ambulanțe, astfel nu am timp să reflectez la faptul că am fost aproape de a atinge moartea cu mâna.
Povestea spitalului mobil
Europa Liberă: Ești foarte aproape de realizarea ansamblului care cuprinde un spitalul militar mobil, mașini de extracție a răniților și alte vehicule. Care e povestea spitalului?
Radu Hossu: La data când înregistrăm interviul, 13 februarie, ar fi nevoie de încă două-trei săptămâni pentru a fi gata. Costurile au crescut mult peste ce estimasem, de la 30.000 euro cât era estimarea inițială am ajuns la 50.000 euro investiți și probabil că vom ajunge la 60.000 euro, în care intră blindarea ambulanțelor, realizarea blindajului greu pe autobuzul care devine practic o unitate de primiri urgențe mobilă, plus blindaj greu pe mașina de evacuare, adică mașina care merge pe linia frontului în zona de război și scoate răniții, îi aduce în unitatea de primiri urgențe unde se pot face și intervenții chirurgicale de urgență. De aici, ambulanțele îi duc mai departe în spitalele din apropiere.
Europa Liberă: De ce se numește spitalul „Oleg Gubal”?
Radu Hossu: Am decis să obțin finanțare pentru un spital mobil după ce un om cu care am stat două luni și jumătate pe linia frontului a murit. Numele lui este Oleg Gubal, un erou. Eu l-am considerat „gardianul meu” fiindcă a avut tot timpul grijă de mine, peste tot.
Europa Liberă: Cum era Oleg Gubal și de ce era gardianul tău?
Radu Hossu: Cred că a fost o chimie faină între noi. Era din Ujgorod ca toată echipa, în civilie era executor judecătoresc, jurist la bază. S-a oferit voluntar, avea experiență de război fiindcă participase la războiul din Irak și la trupele de menținere a păcii KFOR din Kosovo, deci își oferea această experiență pentru a instrui recruții noi care poate n-au pus niciodată mâna pe o armă. Era gardianul meu fiindcă tot timpul avea grijă ca eu, care dormeam mai mult dimineața, să intru în ritm. Oleg stătea la capul meu să mă trezească să mâncăm, sau la bombardamente, sau când se apropiau trupele rusești. Am avut o relație specială cu Oleg Gubal.
A murit pe linia frontului în noiembrie anul trecut, a lăsat în urmă o soție și doi copii, o fată de 16 ani și un băiat de 8 ani, care la moartea lui nu putea să perceapă dispariția tatălui și îi scria lui Moș Crăciun să îl aducă înapoi pe „tati”.
Aflasem de construirea unui spital mobil după întâlnirea cu consilierul președintelui Zelenski, Mihailo Podoliak. Proiectul consta într-un autobuz și o ambulanță cu un cost estimativ de 30.000 euro. Între timp proiectul a crescut mult, nu mai este un autobuz și o ambulanță ci este un ansamblu alcătuit dintr-un complex de cinci autovehicule diferite și este unic prin faptul că este finanțat complet din donații, un exemplu pentru alte investiții.
I-am spus lui Mișa, soldatul ucrainean de etnie română datorită căruia am ajuns la brigada lor, să îl sune pe Anghel, responsabilul medical al proiectului, și să îi comunice propunerea mea ca spitalul construit exclusiv din donațiile adunate de voluntari, 90% din investiție provenind din România, să se numească Oleg Gubal, pentru ca fiul său, Nazar, să aibă nu doar un tată erou, ci și un spital care îi poartă numele.
Oleg n-a murit pe loc, ci în drum spre spital. M-am decis să caut finanțări și să investesc în acest spital mobil gândindu-mă că, dacă acest complex medical ar fi existat în apropierea frontului, poate exista o șansă ca Oleg, un bărbat în toată puterea, să scape.
Războiul te îmbătrânește
Rezumatul de noapte. 18 noiembrie 2022: Oleg a luptat și a făcut sacrificiul suprem pentru familia și patria lui. Într-un război inutil pornit de șeful unul stat terorist pentru putere personală și dominație politică. Inutil. Un război inutil, o invazie care aduce durere sutelor de mii de oameni implicați în el și milioanelor afectate de el. Mâine îl vom conduce pe ultimul drum pe Oleg Gubal sau Clerk, cum și-a ales numele de luptător. Și fiecare dintre cei care l-au cunoscut, promit că vor transforma această dramă în ceva bun, ne vom asigura, fiecare prin metodele specifice, că sacrificiul lui nu a fost în zadar! Ucraina va câștiga acest război. Pentru independență. Pentru libertate. Pentru Oleg și zecile de mii de eroi, civili și militari care au fost furați dintre cei dragi de acest jeg de război!
Europa Liberă: Ce vârstă avea Oleg Gubal?
Radu Hossu: Patruzeci și ceva de ani. Știu, în poze pare mai bătrân. Războiul îmbătrânește. Am văzut fotografii cu el înainte de război unde arăta normal, ca de patruzeci de ani. În șase luni de război poți îmbătrâni mult.
Europa Liberă: Deci imaginile comparative cu soldații care au rezistat la Azovstal înainte și după lupte, unde abia îi mai recunoaștem, nu sunt trucate cu Photoshop?
Radu Hossu: Nu sunt trucate, mai mult, nu sunt excepția, ci regula. Asta se întâmplă. Respectând proporțiile, când am revenit eu din Ucraina și m-am dus la frizer după 48 de zile în care nu am apucat să mă tund, am rămas absolut șocat de cât de mult am albit. Eu nu-mi dau seama, dar lumea îmi spune că e o schimbare în fizionomie, o îmbătrânire. Este prețul pe care trebuie să îl plătești.
Moralul bate metalul
Rezumatul de noapte. 6 februarie 2023. Moralul lor este unul extrem de ridicat. Determinarea lor este incredibilă, iar curajul, nemărginit. Sunt cuvinte pe care pe folosesc în sensul corect, definit de dicționar. Toți luptători voluntari începând cu 24 februarie. Toți, luptători pentru familia, viața, libertățile și țara lor! Ei nu se consideră elita, îmi spun că ei sunt media. Eu îi consider excepționali. Oameni cu caracter. Unii IT-iști (cum e Bug, Casper, Emil care vă citesc și voi nici nu știți), alții care sunt făcuți să fie luptători: Molodoi - MMA. Herson este nu doar luptător, ci și instructor de MMA (Arte Marțiale Mixte). Unii ingineri. Alții pasionați de medicină, cum e Pavel. Fiecare cu gândul la un viitor mai bun. Fiecare cu determinarea și moralul sus.
Europa Liberă: Am văzut în toate postările tale un optimism constant că Ucraina va învinge. Pe ce te bazezi?
Radu Hossu: Între lucrurile pe care le-am spus încă din primele zile ale războiului este că moralul bate metalul. Fiind consultant politic, înțeleg care este strategia politică derivată din strategia militară.
Am citit tratatul generalului Carl von Clausewitz, unul din cei mai mari teoreticieni militari din istorie, știm și ce a spus Napoleon, un geniu al strategiei militare. Toți spuneau că între 60 și 70% din capacitatea de luptă a unei armate constă în încrederea soldaților că vor putea rezista și că vor putea învinge.
Pe ce m-am bazat încă din primele zile, când nu aveam decât date anterioare, că armata s-a modernizat începând cu 2014, că trupele erau antrenate prin ajutor vestic ș.a., a fost ceea ce am văzut în documentarul despre Euromaidan Winter of Fire: Ucraine's Fight for Freedom, unde am remarcat rezistența poporului ucrainean și mi-am dat seama că ucrainenii nu pot fi învinși.
Îndârjirea lor venea din faptul că ei luptau pentru valori și principii, 125 au fost împușcați de către lunetiștii președintelui Ianukovici și 65 de persoane sunt dispărute, deci 200 de victime.
Au rezistat timp de trei luni iarna, iarna ucraineană care nu e joacă. Dacă oamenii ăștia au luptat cu mâinile goale cu armata lui Ianukovici, în fața gloanțelor de război și l-au silit să fugă unde altundeva decât la Moscova, atunci ei nu pot fi învinși. Nici măcar de o armată socotită până la începutul războiului a doua mare armată a lumii.
Europa Liberă: Mai poate fi considerată armata Rusiei o mare armată?
Radu Hossu: Din punct de vedere convențional, Rusia nu mai este o superputere militară. Este totuși o putere militară, comparabilă cu a Turciei și în curând cu a Poloniei. Spun „în curând”, fiindcă Polonia derulează contracte imense cu producători de armament din SUA și din UE. Însă nu putem uita că Rusia este o superputere nucleară.
Din punct de vedere politic contează, fiindcă prin mass-media ei sperie populațiile, inclusiv pe cele ale Occidentului, care dau voturi liderilor lor. Dacă reușesc să sperie cu amenințarea atomică, vor putea crea panică și vor încerca să dezintegreze solidaritatea excepțională a Occidentului. Însă eu nu cred că vor reuși.
Europa Liberă: Există o temere a Vestului că depozitele de armament și muniție se golesc. Asta a semnalat și Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO, precum și liderii europeni.
Radu Hossu: Este un mesaj către statele vestice să crească capacitatea de producție. Este și un mesaj politic, pozitiv în realitate, pentru a încuraja susținerea în continuare a Ucrainei.
Oamenii nu sunt insule
Scurt Rezumat de Noapte. 5 februarie 2023. Chiar vin Leoparzii! Canada a trimis primele tancuri înspre Ucraina... Centrul Harkov-ului a fost bombardat din nou. Însemnând clădiri din secolul XIX. Vă dați seama ce relevanță militară au? Zero. 5 civili sunt până acum răniți... Mobilizarea trupelor ruse și concentrarea lor în zona Lugansk nu va aduce nici pe departe câștiguri teritoriale atât de importante strategic, pe cât - contrat multor analiști militari vestici - câștigă timp pentru Ucraina să poată absorbi și integra tancurile Challenger 2, Leopard 1 și 2 și Abrams M1 alături de IFV-urile Bradley, Marder, Kirpi și altele, care vor aduce - dacă vor fi folosite la maximum de potențial, un avantaj tehnologic Ucrainei, care nu va putea fi surmontat de Rusia. Portugalia a anunțat și ea că va trimite Leopard 2, fără să specifice numărul. Au apărut deja imagini cu ucraineni antrenându-se pe tancurile Challenger 2 oferite de UK.
Europa Liberă: Cine este îngrijorat pentru tine când pleci pe front cu ajutoare?
Radu Hossu: Iubita mea și familia. Părinții mei nu au Facebook și nu au aflat cât de aproape ajung eu de front, sunt destul de în vârstă, pensionați de boală, așa că am avut grijă să îi menajez. Când a aflat o mătușă, le-a explicat să nu-și facă griji.
Au fost oameni care au încercat să mă oprească să plec și le mulțumesc pentru asta. Fiindcă înseamnă că le pasă. Societății în care trăim asta îi lipsește, grija față de celălalt. Mai ușor este să catalogăm pe cineva, fie că este prieten, fie că este un simplu cunoscut sau chiar un necunoscut, căruia îi lipim o etichetă de imbecil, de ticălos, de prost, de hoț. Ne lipsește de multe ori empatia.
Europa Liberă: Totuși, cum îți explici că atâția români au făcut donații pentru Ucraina și ai reușit să realizezi ce nici nu visai?
Radu Hossu: Nici pe departe nu mă gândeam. Când m-a contactat Mișa, soldatul ucraineană de etnie română din Ucraina, al cărui străbunic a fost primar la Sighetul Marmației în timpul României Mari, soldat care îmi citea postările pe Facebook, făcusem un calcul ca la 10.000 de euro pentru a ajuta garda teritorială să se echipeze.
Aveau căști din al Doilea Război Mondial și plăci balistice pentru vestele antiglonț de 13 Kg fiecare, ei făceau patrulă cu 26 Kg pe ei, fără să vorbim de restul harnașamentului. Plus, ce aveam nevoie pentru civili ca ajutor umanitar, visam să strângem 20.000 de euro. Am ajuns acum la 300.000 euro cel puțin. Din ce spune presa, ar fi cea mai mare sumă strânsă de o persoană fizică voluntară din România.
Iar strângerea de fonduri pentru ambulanțe a fost încă un succes. E ceva separat de spitalul mobil, ne-am dat seama că e nevoie de ambulanțe ca să ia presiunea de pe doctorii și personalul medical de pe front.
Cum îmi explic? Cred că avem potențial de a fi solidari și empatici, doar că liderii noștri nu știu să capaciteze acest lucru. Nu avem oameni în leadership-ul politic și mediatic care să cultive empatia, solidaritatea și ideea că doar împreună vom putea progresa. Fiindcă oamenii nu sunt insule.
„Există o recompensă pusă pe capul meu”
Rezumatul de noapte. 19 ianuarie 2023. Update. Mașina de Pompieri pentru Bahmut: Autospeciala e deja în Ucraina! Dar mai e până departe, cei interesați despre situație, citiți în continuare: Încep prin a spune că sunt absolut conștient de situația în care mă aflu și despre faptul că am o țintă pe spate, însă în același timp, nu o să mă ascund sub o piatră, iar ce voi scrie nu mă va afecta din punct de vedere al securității operaționale.
Europa Liberă: Te simți vizat de spionajul rusesc ?
Radu Hossu: Da, mă simt vizat pentru că văd canalele rusești, este oficial, există o recompensă pusă pe capul meu, cel puțin asta apare pe grupurile rusești care discutau despre război. Ce spun eu este ușor de demonstrat, oricine poate intra pe grupurile de Telegram să vadă. Știu că am o țintă pe spate, cum am mai spus, dar nu mă voi opri să ajut Ucraina.
Europa Liberă: Cum au aflat de tine?
Radu Hossu: A început totul după ce Victor Ciutacu a spus la RTV că eu aș fi mercenar în Ucraina. Dacă să duci ajutoare umanitare, ambulanțe, mașină de pompieri e mercenariat, înseamnă că Ciutacu nu prea știe ce înseamnă presă și să relatezi adevărul. Cât timp e vorba de mine, pot să spun cu siguranță că nu și-a făcut treaba de jurnalist onest și profesionist.
Putea să mă contacteze, eram pe linia frontului, dar eram conectat pe Starlink, eram de găsit. Nu sunt înrolat în niciun fel de brigadă, nu sunt înrolat în niciun fel de legiune, sunt corespondent de război în Ucraina.
Hectare întregi de gropi comune la Mariupol
Rezumatul de noapte. 5 ianuarie 2023. Bătălia pentru Donbas. Linia Siversk-Soledar-Bahmut-Klisciivka este asemănătoare celor din Primul Război Mondial, unde rușii încearcă să avanseze în valuri, călcând peste cadavrele compatrioților lor. În sud de Bahmut rușii au renunțat la a avansa pe pământ, așa că (vremea permițând încă) sapă tranșee și înaintează prin ele, la viteza la care se poate avansa săpând tranșee. Este șocant chiar, indiferent că vorbim de ruși aici....imagini cu ruși trecând peste tranșee late de 1 metru, pline de alți soldați ruși morți, încercând să înainteze, iar asta nu pentru că au de ales, pentru că dacă se retrag sunt omorâți de ai lor.
Europa Liberă: Ai văzut oameni murind în Ucraina?
Aș prefera să nu răspund la această întrebare. Dar am văzut lucruri pe care n-ar trebui să le vadă niciun om niciodată.
Europa Liberă: Ai relatat în Rezumatul de noapte din 5 ianuarie că soldații ruși treceau peste tranșeele pline cu camarazii lor morți. Așa era?
Radu Hossu: A văzut cu ochii lui un soldat din brigada lui Mișa trimis să lupte pe frontul din Kliscivka din sud de Bahmut și ne-a povestit. Am spus că dacă n-ar fi făcut crime de război, aș fi avut compasiune și pentru soldații ruși. Este vorba de viața unor oameni, care are preț în orice împrejurare. Însă ceea ce au arătat rușii că pot face în Ucraina îmi diminuează empatia față de ei.
Dar există și altfel de ruși. Există la 30.000 de ruși în închisoare pentru că au protestat împotriva războiului, sunt date din mass-media vestică. Sunt oamenii care au protestat în orașele mari cu un extraordinar curaj.
Mai există organizația Rusia Liberă, cu steagul alb-albastru-alb, care luptă acum în Ucraina împotriva rușilor. Nu putem generaliza, dar o proporție covârșitoare din societatea rusă și 100% din conducere sunt responsabile direct sau indirect de atrocitățile săvârșite acum de ruși în Ucraina.
Europa Liberă: Crezi că tribunalele internaționale, așa cum sunt ele configurate azi, pot rezolva problema justiției în cazul crimelor de război din Ucraina?
Radu Hossu: Cred că va fi nevoie de o cooperare internațională excepțională și de o aliniere a planetelor ca acest război să se încheie cu victoria Ucrainei. Mi-e frică de ce vom vedea în locuri ca Mariupol, atunci când va fi eliberat. Se văd din satelit hectare întregi de gropi comune, probabil majoritatea civili.
Dacă va fi consens între state, dacă condițiile vor fi îndeplinite, cred că justiția va trage la răspundere Rusia prin reprezentanții ei care au orchestrat acest război de agresiune și armata rusă prin comandanții ei. Aceste masacre s-au executat la comandă.
Ucraina nu va capitula
Rezumatul de noapte.26 februarie 2023. Maurul și-a făcut datoria, Maurul poate să plece. Bahmut-ul e pe punctul de a fi încercuit tactic. Ceea ce eu acum câteva luni nu credeam că se va întâmpla, pentru că nu are nicio logică pentru ruși, este pe punctul de a se întâmpla. Am intuit greșit nivelul de prostie al comandamentului rus. Este mult mai ridicat decât îmi imaginam. Însă am greșit și când am considerat că Bahmut nu va cădea (în cazul foarte probabil în care acest lucru se va întâmpla)... Bahmut se va întoarce la Ucraina. La fel cum s-a întâmplat cu Izium, Liman, Herson și alte orașe. În lunile următoare. Glorie eroilor căzuți pe frontul de acolo!
Europa Liberă: Când crezi că se va termina războiul?
Radu Hossu: Cred că acest război va mai dura, sper ca anul acesta să fie anul finalului de război și anul victoriei Ucrainei. Orice război se încheie în două feluri: fie prin capitularea uneia dintre părți, iar Ucraina nu va capitula și Rusia nu va capitula cât timp e Putin la putere, fie la masa negocierilor.
Am avut ocazia să vorbesc cu consilierul președintelui Zelenski, Mihailo Podoliak, și cu un extraordinar consilier de comunicare, Alexei Arestovici, care și-a dat demisia după o greșeală de comunicare.
Ucraina nu se va pune la masa negocierilor până nu își va elibera teritoriile, cel puțin cele de până în 24 februarie 2022. Ar fi primul pas, dar după cum văd, Ucraina își vrea toate teritoriile înapoi.
Dar, fără prezența încurajatoare, curajoasă, neobosită a lui Zelenski, nici speranța oamenilor de pe front și a populației nu ar fi atât de ridicată. Prestația sa ca lider este esențială în rezistența Ucrainei.
Europa Liberă: Ai fost întrebat pe Facebook dacă informațiile pe care le dai în postările tale nu afectează secretul de război. Cum e?
Radu Hossu: Informațiile pe care eu le relatez provin din surse deschise, prin urmare sunt publice. Informațiile pe care le am de pe linia frontului, în principiu din est, din zona Donbas și mai puțin din sud, dar de oriunde le-aș primi, nu le voi face publice niciodată.
Chiar dacă există o tentație a corespondentului de război să fie primul care spune un lucru, sau relatează o informație confirmată, așa ceva nu se face fiindcă pune în pericol viața oamenilor și ar avea sânge pe mâini. Există o responsabilitate pentru oricine a fost acolo și i-a văzut pe acei bravi luptători ucraineni să păstreze tăcerea.
Eu nu sunt jurnalist, sunt consultant politic, membru USR, spun asumat că sunt înregimentat politic, pentru că nu vreau să pătez această meserie nobilă, jurnalismul, care a fost îndeajuns pătată de alții. Sunt acreditat oficial de către forțele armate ucrainene pentru a fi corespondent de pe linia frontului.
Europa Liberă: În ce măsură ai convenit cu filiala din Brașov să nu folosească politic actele de bravură pe care le faci?
Radu Hossu: Sunt doar acte de ajutor pentru o țară atacată. Nu a existat niciun fel de înțelegere între mine și partid, dar există bun simț și respect. Nici eu nu am folosit numele partidului în vreun fel, nici partidul nu a folosit absolut deloc implicarea mea în Ucraina. Și așa aș vrea să și rămână.
*Radu Hossu, un an de implicarea în ajutarea Ucrainei
Cu o zi înaintea împlinirii unui an de război împotriva Ucrainei, Radu Hossu a publicat pe Facebook lista lucrurilor pe care a reușit, cu ajutor, să le facă pentru Ucraina.
„Din donațiile voastre am dus în Ucraina:
- 17 mașini (4x4 SUV și dube) cu o valoare medie de aproximativ 7.500 fiecare (în care intră și reparațiile necesare, caucucuri off road etc.) = 127.500 eur
- Reparația a 4 mașini ale Gărzii Teritoriale Civile = 5500 euro;
- 30 (+ 3 bucăți donate de voi) de generatoare în valoare de 1000 euro bucata = 30.000 euro;
- Aproximativ 40 tone de ajutoare umanitare. Mâncare neperisabilă, greu perisabilă, mâncare pentru animale, obiecte și produse de igienă, medicamente, pături etc.= aprox. 40.000 euro;
- 4 camioane DAC decomisionate de Armata Română și cumpărate de la un civil, la un preț de 8.000 euro bucata (5.500 euro camionul + reparații) + 4000 euro transport = 36.000 euro;
- 10 camere PTZ pentru orașul Mykolaiv = 6500 euro;
- 3 drone DJI x 2500 euro + 1 dronă cu Night Vision x 8000 euro + 1 dronă Matrixx x 4000 euro = 19.500 euro;
- Diverse echipamente de protecție pentru Garda Teritorială Civilă = 15.000 euro;
- Mașina de pompieri livrată în Bahmut - 26.000 euro + transport = 28.000 euro;
- Spitalul Mobil „Oleg Gubal” (proiect în derulare) = 70.000 euro investiți până acum;
- Consumabile (motorină pentru transportul vehiculelor, plată șoferi etc.) timp de 4 luni de zile = aprox. 5000 euro;
- Am fost fraudat de 13.000 euro (de către cei de la Phonex Medical) și i-am dat în judecată pentru recuperarea prejudiciului.
- Pentru «Salvări pentru Ucraina» - proiect pe care-l voi demara pe la finalul lunii februarie, am strâns deja de la persoane private și în special de la un antreprenor din Brașov, 60.000 euro pe care îi am deja în cont. Ținta mea este să strângem peste 100.000. Una dintre ambulanțe se va duce la Cernăuți de unde am primit cerere explicită din partea spitalului lor. Mai multe detalii zilele următoare.
Total: 451.000 euro."
