„În absența unor eforturi de reformă durabile, creșterea deficitului bugetar și a celui de cont curent pun în pericol sustenabilitatea creșterii economice a României”, se arată în Raportul de țară pe 2020, publicat miercuri de Comisia Europeană.
Oficialii Comisiei Europene au anunțat, de la Bruxelles, că săptămâna viitoare vor face propunerea ca România să intre în procedura de deficit excesiv. Aceasta ar trebui să ajungă la Consiliul European, care va da undă verde acestei proceduri. Dacă acest lucru se va întâmpla, România va fi singura țară din UE care va ajunge sub acest mecanism.
România a avut în 2019, potrivit Ministerului de Finanțe, un deficit bugetar de 4,6% din PIB, mult peste pragul de 3% menționat în Tratatul de funcționare al UE. Pentru anul 2020, Ministerul Finanțelor a construit bugetul pe un deficit bugetar de 3,59%, o creștere economică de 4,1% și o rată medie a inflaţiei de 3,1%.
România și deficitul excesiv
România s-a mai întâlnit cu procedura de deficit excesiv în perioada crizei.
Bucureștiul a ieșit din această procedură în 2013, atunci când deficitul a înregistrat 2,2% din PIB.
Anterior, în perioada 2010-2012, potrivit documentelor oficiale, deficitul bugetar a urcat până la 6,6% din PIB
De aceea, în 2009, pe fondul crizei financiare, România a fost nevoită să încheie un acord cu Fondul Monetar Internațional, de aproape 13 miliarde de euro.
Ulterior, în 2011, România a încheiat un acord stand-by de tip preventiv pentru 24 de luni, prelungit și în 2013. Guvernul de la București nu s-a folosit de acești bani, ei fiind disponibili doar în situația în care ar fi apărut o criză economică majoră. Acordul a expirat în 2015, iar Bucureștiul nu a mai considerat necesară o nouă prelungire.
Procedura de deficit excesiv este declanșată în cazul în care o țară membră are un deficit bugetar care depășește 3% din PIB și/sau nivelul datoriei publice reprezintă peste 60% din PIB, arată Comisia Europeană.
În Raportul de țară pe 2020, care ia în calcul datele din 2019, oficialii de la Bruxelles menționează că riscurile legate de sustenabilitatea fiscală sunt mari, din cauza deficitului bugetar mare și a creșterii cheltuielilor cu persoanele vârstnice, în special în ceea ce privește pensiile și îngrijirile medicale, „riscurile pentru sustenabilitatea fiscală sunt mari”.
În Raport se mai constată că „riscurile s-au adâncit în 2019, din cauza adoptării noii legi a pensiilor. Pe de altă parte, prevederile legale care puneau în pericol sustenabilitatea pe termen lung a pilonului II de pensii au fost abrogate la începutul anului 2020”. De asemenea, raportul notează și că sustenabilitatea sectorului bancar nu mai este în pericol deoarece taxa pe activele bancare a fost și ea scoasă la începutul anului 2020.
De asemenea, raportul mai arată că lipsa de predictibilitate a legislației poate afecta capacitatea firmelor de a lua decizii legate de investiții, dând aici exemplul OUG 114, care și-a făcut simțite efectele în 2019, mai ales în sectoarele bancar, telecomunicații și energie.
„Deficitul bugetar s-a deteriorat în ultimii ani. Este estimat să ajungă la 3,6% din PIB în 2019 și este prevăzut că se va adânci până la 4,4% în 2020 și la 6,1% în 2021, reflectând implementarea noii legi a pensiilor. Costul finanțării datoriei publice a crescut ușor de la jumătatea lui 2017, cu o rată mai mare decât în alte state. Ratingul de țară al României este la limita inferioară a zonei de investiții și depinde de viitoarea direcție a politicii fiscale”.
Oficialii de la Bruxelles subliniază că deficitul bugetar a crescut mai ales pe fondul tăierilor de taxe și a cheltuielilor mai mari cu salariile din sectorul de stat, care s-au majorat cu 75% între 2015-2018, și cu pensiile. Pensiile sunt programate să crească cu 40% din septembrie 2020, iar în 2021 se va face o recalculare a acestora, ceea ce pune o presiune foarte mare pe buget, mai ales că mulți economiști au subliniat că veniturile încasate de statul român riscă să fie mai mici decât cheltuielile.
La fel ca în raportul adoptat în urmă cu două săptămâni, Bruxelles-ul este îngrijorat de faptul că deficitul va rămâne peste 3% și în 2020 și în 2021, din cauza dezechilibrelor macroeconomice. De altfel, ministrul interimar de Finanțe, Florin Cîțu, a explicat anterior că deficitul ar putea să revină sub 3%, abia din 2022, iar o decizie legată de declanșarea procedurii de deficit excesiv este în mâna Comisiei Europene.
La nivel european, Comisia Europeană a identificat, anul trecut, 13 state pentru care s-a făcut o analiză aprofundată, fiindcă exista riscul să se confrunte cu dezechilibre macroeconomice. Bruxelles-ul a anunțat miercuri că, în urma analizelor, care se regăsesc în rapoartele de țară, situația este bună doar în cazul Bulgariei, care și-a corectat dezechilibrele. În UE, dintre cele 13 state aflate sub , situația stă astfel:
- Grecia, Italia și Cipru se confruntă în continuare cu dezechilibre excesive;
- Germania, Irlanda, Spania, Olanda, Franța, Croația, Portugalia, România și Suedia se confruntă în continuare cu dezechilibre;
- Bulgaria nu se mai confruntă cu dezechilibre.
Dintre toate acestea, doar România se îndreaptă către procedura de deficit excesiv. În cazul declanșării procedurii, există și riscul aplicării unor sancțiuni, mai ales dacă se va constata că Guvernul nu va face niciun efort pentru a se încadra în țintele propuse de Bruxelles.
Drumul până la sancțiunile efective, cum ar fi suspendarea fondurilor europene sau chiar îndepărtarea de obiectivul de aderare la zona euro, poate fi unul lung. Scopul Bruxellesului este să readucă statul membru în ținta de deficit stabilită prin tratatul de funcționare și nu neapărat să dea sancțiuni.
Ce înseamnă procedura de deficit excesiv
Din punct de vedere al procesului de urmat, procedura de deficit excesiv poate fi declanșată în cazul în care o țară membră are un deficit bugetar care depășește 3% din PIB și/sau nivelul datoriei publice reprezintă peste 60% din PIB, arată Comisia Europeană.
În acel moment, Comisia Europeană face un raport în care menționează dacă să fie deschisă sau nu procedura de deficit excesiv, iar o decizie în acest sens este luată de Consiliul European, care dă țării respective și recomandări, deadline-uri și ținte de atins. Există și riscul aplicării unor sancțiuni, mai ales în cazul în care se constată că guvernele nu fac niciun efort pentru a se încadra în țintele propuse de Bruxelles.
S-a vorbit despre acest lucru, de pildă, în cazul Italiei, țară membră a zonei euro, care în luna mai a riscat să fie amendată cu 3,4 miliarde de euro, reprezentând 0,2% din PIB-ul țării, pentru că datoria publică depășeste 135% din PIB, potrivit portalului media Euractiv. Pentru a se aplica o astfel de sancțiune ar fi fost nevoie de aprobarea tuturor miniștrilor de finanțe ai UE. Italia a evitat, la limită, în iunie, aceste sancțiuni după ce a venit cu un pachet substanțial de reforme.
În cazul în care Consiliul decide declanșarea procedurii, statul membru are între 3 și 6 luni pentru a pune în aplicare recomandările și intră sub monitorizarea Comisiei, care verifică dacă măsurile respective chiar au fost luate și informează Consiliul.
Dacă o țară, care nu este membră a zonei euro, nu ia nicio măsură sau măsurile luate nu duc la efectele așteptate de Consiliu, deadline-urile sunt extinse până când se reintră în normal, dar posibilitatea sancțiunilor apare pe tot acest parcurs.
În cazul în care Comisia constată că s-au îndeplinit recomandările, poate propune Consiliului, care are ultimul cuvânt.
Facebook Forum