O statuie explodează într-o cafenea din Sankt Petersburg. O mină terestră este detonată de la distanță și distruge o mașină într-un sat din regiunea Nijni Novgorod. Un atentat cu mașină capcană într-o suburbie a Moscovei. O împușcătură într-o suburbie din afara Moscovei.
La scurt timp de la invazia rusească, în februarie 2022, Ucraina a desfășurat o campanie de sabotaj pe teritoriul Rusiei care a vizat de la conductele din orașele de graniță, la aerodromurile militare și până la Kremlin.
Luptători bine înarmați, conectați la serviciile secrete ucrainene, au organizat raiduri în regiunile de graniță rusești pentru a pune în evidență apărarea deficitară a frontierei.
Chiar și bombardarea gazoductelor Nord Stream din Marea Baltică pare să fi fost opera agenților ucraineni.
Au urmat apoi mai multe tentative de asasinat, un șir de bombardamente și atacuri care au avut loc nu doar în teritoriile ucrainene ocupate de ruși, ci și pe teritoriul Rusiei.
Printre cei vizați: un scriitor și politician naționalist, un blogger militar, un filozof politic de extremă dreapta și, pe 6 decembrie, un fost deputat ucrainean cunoscut pentru opiniile sale proruse.
Reacția autorităților ucrainene a variat între negări timide și bucurie exaltată în explicarea atacurilor, atunci când nu și-au asumat de-a dreptul responsabilitatea pentru aceste atacuri.
Atacurile suplinesc disproporția de pe câmpul de luptă în raport cu o armată, cum e cea rusească, mult mai mare și mult mai puternică, cu care cea ucraineană duce o luptă deznădăjduită.
Iată o privire asupra tentativelor de asasinat care au avut loc pe pământ rusesc din februarie 2022, dintre care despre unele se știe sigur că au legătură cu Ucraina, iar despre altele se știe mai puțin.
„Trădătorii Ucrainei și complicii regimului lui Putin”
Originar din orașul Poltava din est, Ilia Kiva a intrat în politică atunci când a candidat la Parlament, în 2013, fără succes, pentru ca apoi să i se alăture lui Dmitro Firtaș, fondatorul grupului naționalist de dreapta, fost candidat la președinție.
Kiva s-a alăturat miliției ucrainene, aflată în conflict cu luptătorii proruși din Donbas după 2014 și a ajuns apoi consilier al ministrului de Interne Arsen Avakov. El și-a exprimat frecvent opțiunile naționaliste, cerând ca vorbitorii de limbă rusă să fie îndepărtați în întregime din Ucraina.
Mai târziu, Kiva a intrat în Parlament, dar ca membru al unui partid politic cu opțiuni proruse.
El a cerut Ucrainei, nici mai mult, nici mai puțin, decât să se predea Rusiei după ce țara a fost invadată în februarie 2022.
A fost dat afară din Parlament la scurt timp și a fugit în Rusia, unde a început să apară la televiziunea de stat susținând propaganda Kremlinului.
Luna trecută, un tribunal din Liov l-a găsit vinovat de înaltă trădare și l-a condamnat la 14 ani de închisoare.
În seara zilei de 6 decembrie, Kiva se plimba într-un parc din satul Suponevo, aflat în suburbia Odințovo, la sud-vest de Moscova.
Presa a scris că locuia într-un apartament scump, dintr-o stațiune din apropiere. Anchetatorii ruși susțin că o persoană s-a apropiat de Kiva și l-a împușcat de mai multe ori. A murit pe loc.
Kievul nu a revendicat public responsabilitatea, dar nici nu a făcut vreun efort pentru a-și ascunde satisfacția pentru uciderea lui.
„Aceeași soartă vor avea și alți trădători ai Ucrainei și complici ai regimului lui Putin”, a declarat Andrei Iusov, purtătorul de cuvânt al serviciilor secrete militare ucrainene, în declarațiile sale televizate din 6 decembrie.
Andrei Iermac, consilierul președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, a scris pe Telegram, referindu-se la Ziua Sfântului Nicolae, care a fost sărbătorită în Ucraina și în alte părți pe 6 decembrie: „Nicolas este puternic astăzi”.
Radicalizarea taberei conservatoare
Fost dizident și activist politic, Alexandr Dughin este celebru pentru ideologia sa de dreapta, mai degrabă fascistă, cunoscută sub numele de curentul neo-eurasiatic. El a fost un susținător ferm al insurecției anexării Crimeei, făcută de ruși în 2014 și un susținător deplin al invaziei din 2022.
Departamentul de Trezorerie al SUA l-a sancționat în 2015 pentru munca sa în Ucraina, inclusiv pentru recrutarea de oameni care să lupte în milițiile proruse.
Fiica lui, Daria Dughina, a fost ea însăși o stea în devenire în comunitatea naționalistă a Rusiei. La o lună după invazia rusă, ea a fost, de asemenea, sancționată de Departamentul de Trezorerie al SUA, care a spus că este implicată într-o operațiune de dezinformare controlată de fostul șef al mercenarilor Wagner.
Evgheni Prigojin a murit în condiții suspecte, într-un avion care a explodat în aer, într-un atentat atribuit neoficial Kremlinului, dar infirmat de autoritățile ruse, după ce Prigojin a avut o tentativă de asalt asupra Moscovei, nemulțumit de felul în care au fost tratate trupele sale din Ucraina.
În seara zilei de 20 august 2022, Dughina a părăsit un festival, desfășurat tot în suburbia Odințovo, la volanul unei Toyota Land Cruiser, mașină de teren care aparținea tatălui ei, în drum spre casa ei din oraș.
O bombă a spart SUV-ul, ucigând-o pe loc. Au existat suspiciuni că Dughin era de fapt ținta, nu fiica lui.
Principala agenție de informații a Rusiei a arătat rapid cu degetul spre Kiev, susținând că a descoperit un complot în care era implicată o femeie ucraineană despre care spunea că a supravegheat-o pe Dughina, a închiriat un apartament în complexul ei de locuințe și a pus bomba la mașină înainte de a fugi în Estonia.
La acea vreme, oficialii ucraineni au pus uciderea Dughinei pe seama luptei interne pentru putere din Rusia. Cu toate acestea, agențiile de informații americane cred că anumite părți ale guvernului ucrainean au aprobat atacul, a scris The New York Times.
Tatiana Stanovaia, un analist politic rus, a prezis că uciderea va provoca „radicalizarea taberei conservatoare”. Președintele Vladimir Putin a plâns moartea Dughinei, numind uciderea ei o „crimă ticăloasă, crudă”.
Feriți-vă de statuile făcute cadou
Originar din Ucraina, Maxim Fomin a luptat într-una dintre milițiile proruse care au apărut în Donbasul ucrainean după înlăturarea în 2014 a președintelui Viktor Ianukovici.
Mai târziu, el a preluat pseudonimul Vladlen Tatarsky, cu sute de mii de urmăritori pe Telegram, promovând invazia rusă și criticând modul în care comandanții au purtat războiul. De asemenea, el l-a criticat pe Putin, despre care a spus că este prea blând și a cerut mult mai multe atacuri cu rachete pentru a viza infrastructura civilă ucraineană.
În timpul unei ceremonii de la Kremlin, din septembrie 2022, după ce Putin a declarat mobilizarea parțială, Fomin a înregistrat un video în care spunea: „Îi vom învinge pe toți. Îi vom ucide pe toți. Vom jefui [ca să obținem] tot ce avem nevoie. Vom face totul așa cum ne place”.
Pe 2 aprilie 2023, Fomin a participat la un eveniment organizat în cinstea sa la cafeneaua Street Food Bar No.1 din Sankt Petersburg. În timpul evenimentului a primit un bust care-l reprezenta, iar, în timp ce vorbea, bustul a explodat. Fomin a fost ucis, iar 42 de persoane au fost rănite.
Oamenii legii ruși au arestat ulterior o rusoaică, cea care i-a adus lui Fomin bustul cadou.
Într-un videoclip difuzat de poliție, femeia a fost arătată recunoscând că a adus obiectul, dar neagă că ar fi știut că avea o bombă. Ea a fost reținută, în așteptarea procesului.
Anchetatorii au acuzat un jurnalist și activist rus din Kiev de recrutarea femeii.
Între timp, oficialii ucraineni au negat orice implicare, declarând că aceasta s-a datorat probabil unei dispute interne între naționaliștii din aripa dură.
Un grup umbră numit Armata Națională Republicană, care se presupune că este format din partizani ruși, a revendicat apoi responsabilitatea pentru crimă.
Ilia Ponomariov, un fost deputat rus care acum locuiește în Ucraina, a susținut că grupul s-a aflat și în spatele uciderii Dariei Dughina.
„Nu mă chinuiesc pentru nimic”
Evgheni Prilepin și-a făcut un nume ca jurnalist la Nijni Novgorod la sfârșitul anilor 1990, unde a început, de asemenea, să publice romane și alte opere de ficțiune, sub pseudonimul Zahar Prilepin. Cărțile sale au devenit bestseller-uri în Rusia.
De asemenea, s-a alăturat organizației politice parțial naționaliste, parțial punk, Partidul Național Bolșevic și s-a implicat în activități dizidente.
În 2010, el i-a scris o scrisoare deschisă lui Putin, spunându-i să demisioneze din funcția de lider al țării.
Patru ani mai târziu, însă, după ce Rusia a anexat ilegal Peninsula Crimeea de la Ucraina, el a devenit susținător al lui Putin și a luptat în Donbasul ucrainean într-o miliție locală.
Apoi a înființat o serie de organizații politice, inclusiv un partid care a fuzionat cu un partid național mai mare numit O Rusia Justă, în 2021.
Pe 6 mai 2023, Prilepin călătorea cu un Audi Q7 de la casa sa din Nijni Novgorod la Moscova, când o bombă, care s-a dovedit ulterior a fi o mină antitanc, a explodat.
Bodyguardul său a fost ucis; Prilepin a fost rănit și ulterior s-a recuperat.
Anchetatorii ruși au susținut că un bărbat ucrainean care deținea un pașaport rus a fost responsabil de plantarea minei antitanc și detonarea de la distanță.
Serviciul de Securitate al Ucrainei a declarat presei ucrainene că nu poate confirma sau infirma implicarea în atac sau alte incidente din interiorul Rusiei.
În Ucraina
Chiar și în Ucraina au fost vizați mai mulți indivizi, din care unii au colaborat cu autoritățile ruse, după ce Rusia i-a ocupat teritoriul, iar alții erau persoane publice cunoscute sau comandanți ai milițiilor separatiste.
Oleg Popov, care a servit într-o legislatură locală dintr-o regiune ocupată de ruși din estul Ucrainei, a fost ucis când o bombă a explodat în mașina sa, în orașul Luhansk pe 6 decembrie.
În 2018, Alexandr Zaharcenko, un lider separatist din așa-zisa Republică Populară Donețk, a murit când o bombă a explodat într-o cafenea pe care se știa că o frecventa.
Arsenie Pavlov, un alt comandant separatist cunoscut sub numele de Motorola, a fost ucis într-o explozie cu bombă într-un lift din blocul său din Donețk în octombrie 2016.
Suspiciunea cu privire la aceste crime a căzut asupra serviciilor de informații ucrainene, deși unii observatori au indicat lupte interioare și certuri între grupări rivale politice, grupări din Donbas care se luptau pentru controlul rutelor comerciale profitabile.
