În Fâșia Gaza au murit mai mulți jurnaliști decât în oricare altă țară într-un an întreg, arată noul raport CPJ. Războiul din Fâșia Gaza a început cu atacul Hamas din 7 octombrie.
77 de jurnaliști au murit în conflictul Israel-Hamas până la finalul anului 2023. 70 dintre aceștia erau palestinieni.
La nivel global, s-a înregistrat un bilanț record de jurnaliști morți pe teren, care îl depășeste pe cel din 2015.
În comparație cu cifrele din 2022, numărul jurnaliștilor uciși anul trecut este cu aproape 44% mai mare.
Comitetul pentru Protecția Jurnaliștilor (CPJ) vorbește despre 78 de ziariști a căror ucidere a avut legătură directă cu activitatea lor profesională.
Alte opt cazuri sunt încă în curs de investigare pentru a putea fi confirmat acest detaliu.
Excluzând decesele din Gaza, Israel și Liban, numărul celor omorâți a scăzut în comparație cu 2022, când CPJ a documentat un total de 69 de decese.
De asemenea, Comitetul pentru Protecția Jurnaliștilor a început mai multe investigații pentru a afla dacă mai mulți jurnaliști morți în Fâșia Gaza ar fi fost vizați de armata israeliană.
De ce mor jurnaliștii în Gaza?
Motaz Azaiza are 25 de ani și este jurnalist palestinian. De când a început conflictul Israel-Hamas, Motaz a împărtășit cu lumea întreagă, prin intermediul conturilor sale de socializare, videoclipuri din zonele afectate de atacurile israeliene și cu privire la suferința civililor.
Conținutul jurnalistic, reflexiile personale și ipostazele în care ajută la salvarea oamenilor de sub dărâmături i-au adus peste 18 milioane de urmăritori pe platforma Instagram.
Însă, în ianuarie, după 108 zile de război, Motaz a distribuit un videoclip în care a spus „e ultima dată când mă veți mai vedea în vesta asta grea și murdară”, anunțând astfel că părăsește Fâșia Gaza.
Tânărul s-a născut într-o tabără de refugiați și până atunci nu plecase niciodată din regiune.
Un alt simbol al rezistenței jurnaliștilor din Gaza este Wael al-Dahdouh, șeful biroului Al Jazeera din Gaza, care și-a pierdut soția, fiica, și cei doi fii în urma atacurilor aeriene israeliene.
Forțele de Apărare Israeliene (IDF) chiar au confirmat că au vizat mașina fiului său, de asemenea jurnalist, în vârstă de 27 de ani, afirmând că reprezenta o amenințare.
„Jurnaliștiilor din Gaza le este foarte greu să lucreze, deoarece sunt și ei deplasați forțat de forțele israeliene și le lipsesc resursele necesare: baterii, electricitate”, explică Jonathan Dagher, responsabilul pe Orientul Mijlociu de la organizația Reporteri Fără Frontiere, pentru Europa Liberă.
„Majoritatea jurnaliștilor mor în lovituri aeriene israeliene, care sunt în mare parte nediscriminatorii, și omoară și civili și jurnaliști la un loc”, adaugă el.
Marius Saizu, jurnalist la televiziunea românească Prima TV, a relatat despre conflictele din Ucraina, Irak sau Israel.
El spune că situația din Fâșia Gaza este una aparte pentru jurnaliști.
„Cert este că în momentul în care ajungi într-o situație de război, conflict, cum este cea din Fâșia Gaza, din păcate ești extrem de expus pentru că nu ești în spatele unei forțe armate și nimerești cumva la mijloc”, spune jurnalistul pentru Europa Liberă.
„Jurnaliștii arabi au fost prinși efectiv în Fâșia Gaza și au murit în bombardamente aleatorii făcute de către Israel. Și au murit alături de civili. Într-un conflict, indiferent unde se întâmplă el, nu este o linie delimitată - până la linia asta ajung jurnaliștii, de la linia asta încolo sunt civili sau armata”, mai explică Saizu pentru Europa Liberă.
Adelin Petrișor (TVR) este un cunoscut corespondent de război român, care a transmis din zone de conflict precum Irak, Afganistan, Liban, fosta Iugoslavie sau Siria.
„Din câte am înțeles, jurnaliștii internaționali nu sunt lăsați în zona respectivă. Singurii jurnaliști care pot să arate ce se întâmplă sunt cei care și locuiesc acolo în prezent. Sunt palestinieni care sunt acolo”, spune jurnalistul pentru Europa Liberă.
Câțiva jurnaliști de la trusturi internaționale de presă au intrat în Fâșia Gaza, dar doar cu acordul și însoțirea armatei israeliene, adică embedded (incorporat).
„Embedding-ul înseamnă că te duci cu respectiva armată, respecți regulile impuse de respectivii. Dacă îți spun să nu filmezi anumite chestii, nu le filmezi”, explică Adelin Petrișor.
De aceea jurnaliștii care locuiesc în Gaza sunt necesari pentru a relata ce se întâmplă în zonă. Asociația Presei străine din Ierusalim chiar a depus o petiție la Curtea Supremă Israeliană, solicitând acces imediat pentru presa internațională în Fâșia Gaza.
„Fiecare parte implicată în război vrea să arate o realitate pe care partea respectivă vrea să o arate. Adică jurnaliștii nu sunt iubiți nicăieri, în nicio zonă de război. Pentru că la un moment dat ar putea pune probleme. Ar putea vorbi despre lucruri despre care armatele respective nu ar dori să se vorbească”, mai spune Adelin Petrișor.
Issam Abdallah
Cazul morții lui Issam Abdallah, un jurnalist libanez care lucra pentru agenția Reuters, a fost foarte discutat la începutul conflictului.
Pe 13 octombrie 2023, mai mulți reporteri urmăreau bombardamentele de la granița dintre Liban și Israel, când o rachetă israeliană i-a lovit din plin.
Issam a fost ucis, iar șase jurnaliști - de la Reuters, Al Jazeera și Agence France Presse - au fost răniți de explozie.
Mai multe investigații independente au arătat că jurnaliștii ar fi fost vizați de atac.
Organizația pentru protejarea jurnaliștilor Reporteri Fără Frontiere (RSF), Amnesty International și Human Rights Watch, două organizații pentru drepturile omului, cât și agențiile de presă Reuters și AFP au aflat în cadrul investigațiilor lor că jurnalistul libanez a fost atacat cu bună știință de armata israeliană.
Rapoartele includ declarații ale martorilor și analiza videoclipurilor, a fragmentelor audio, a rămășițelor de muniție și a imaginilor din satelit.
Jonathan Dagher, reprezentantul RSF, spune pentru Europa Liberă că urmează ca asociația să depună o plângere împotriva Israelului la Curtea Penală Internațională.
„RSF se mobilizează la nivel juridic în ceea ce privește acest subiect, adică vom depune o plângere. Am depus deja trei plângeri împotriva Israelului la Curtea Penală Internațională”, spune el.
„Din păcate nu e doar datoria lor să se tragă la răspundere, ci și a comunității internaționale”, adaugă Dagher.
Conform Convențiilor de la Geneva, care stabilesc regulile de protecție a civililor în timp de război, jurnaliştii trebuie respectați și protejați de toate părțile care iau parte la un conflict.
Țintirea deliberată a jurnaliștilor sau a infrastructurii media constituie o crimă de război, arată Convențiile de la Geneva.
Ucraina
Față de 2022, bilanțul jurnaliștilor morți în conflictul din Ucraina a scăzut în 2023, de la 13 decese legate de activitatea jurnalistică la doar două.
Conform raportului CPJ, mortalitatea mai scăzută se datorează unor factori precum îmbunătățirea instruirii și conștientizării în materie de siguranță, introducerea de către autoritățile ucrainene a unor reguli mai stricte de acreditare pentru munca pe front și stabilizarea zonelor de conflict.
„În Ucraina efectiv am dormit cu casca, cu vestea și casca antiglonț lângă pat pentru că erau foarte multe atacuri aeriene în perioada respectivă, exact la începutul războiului, în 2022”, povestește Marius Saizu, jurnalistul Prima TV.
În prezent, linia frontului este destul de clar delimitată, iar guvernul ucrainean a reglementat intrarea jurnaliștilor pe front.
„Există o acreditare de presă pe care ți-o iei de la Ministerul Apărării de la Kiev. Un document valabil doar șase luni, după care trebuie să-l reînnoiești. De fiecare dată când mergi într-o anumită zonă din Ucraina trebuie să ceri și acordul regiunii respective”, explică Saizu.
Pregătirea unui jurnalist de război
„Niciodată nu ești destul de pregătit pentru o zonă de război”, spune Adelin Petrișor, jurnalist la Televiziunea Română.
„E foarte important ca un jurnalist de război să știe de ce se teme, adică de ce trebuie să se ferească, să știe să facă diferența între un sunet de armă automată, de explozia unei bombe”, adaugă el.
Pe lângă vesta antiglonț și casca pe care trebuie să le poarte jurnaliștii, este nevoie și de o pregătire specifică.
„Ar fi bine să te și obișnuiești cu ele, pentru că vesta antiglonț și casca aferentă înseamnă undeva între 18 și 22 de kilograme. Ar fi bine să te plimbi puțin cu ea prin casă, să vezi dacă reziști cu greutatea aia pe tine, pentru că, în momentul respectiv, tu stai minim 8-10 ore cu ele pe tine”, spune Marius Saizu.
„O minimă pregătire fizică. Pregătirea fizică înseamnă în primul rând rezistența. Rezistență la ore de stat pe teren, rezistență la mâncat mai puțin sau doar niște biscuiți și o sticlă cu apă. Rezistență la efort și stres psihic”, mai adaugă jurnalistul.
În România, Ministerul Apărării Naționale organizează pentru corespondenții de război cursuri speciale de pregătire.
„Niciodată să nu te transformi tu în știre! Tu, ca jurnalist, indiferent că ești de război sau oriunde ești, să fii cel care face știri. Nu cel despre care se fac știri”, conchide Marius Saizu.
