Reforma administrativă prin comasarea localităților foarte mici arată diferit la „firul ierbii” față de hărțile și „tăierile din pix” lansate periodic în spațiul public.
E nevoie de ea, mărturisesc oamenii, dar depinde cum se face. Dacă tot nu vor avea apă, canalizare, gaz și un dispensar, dacă, pe deasupra, vor fi obligați să meargă zeci de kilometri până la primărie, va fi degeaba, spun ei.
Europa Liberă a fost în Ploscoș, Cluj, comuna cea mai mică din județ, cu 540 de locuitori (împărțiți în patru sate), conform datelor Recensământului din 2022. Cu aproape 25% mai puțini decât în 2011.
Alte comune din țară au descreșteri și mai mari de populație: Ciudanovița (județul Caraș Severin), Valea Salciei și Mărgăritești (Buzău) sunt cele mai afectate. Au populații similare Ploscoșului, între 420-530 de locuitori și scăderi între 31% și 33% față de 2011.
Sunt exemple grăitoare depopularea mediului rural dar nu numai, în condițiile în care România a pierdut aproximativ un milion de rezidenți de la un Recensământ la altul.
Între timp, o reformă acceptată unanim ca necesară - în condițiile în care modul de organizare al județelor și localităților e cel stabilit de comuniști în anii '60 - este amânată la nesfârșit de toate guvernele post-decembriste ale României.
Aproape de oraș, departe de utilități
Viața în comuna clujeană cu cea mai mică populație din județ ilustrează problemele pe care le trăiesc sute de alte localități rurale din România: depopularea, vizibilă inclusiv în școli, absența medicului și a farmaciei, lipsa gazului și a canalizării, parțial și a apei.
La capitolul drumuri asfaltate și aspect general, numeroase comune stau cu siguranță și mai rău decât comuna „ascunsă” între colinele Clujului, înconjurată de suprafețe extinse de teren agricol.
Lipsa unor servicii de bază e ciudată însă la Ploscoș, în condițiile în care comuna e situată la mai puțin de 20 de kilometri de municipiile Turda și Câmpia-Turzii și 40 de km de Cluj-Napoca.
„Culmea, suntem atât de aproape de orașe și în același timp atât de izolați și de săraci”, spune Daniel Aitoneanu, administratorul singurului magazin din satul-centru de comună, totodată și consilier local.
Un om pe un peron
Ploscoșul are totuși două gări - în Ploscoș și în Valea Florilor, iar cea din centrul de comună e faimoasă pentru că trenul oprește aici foarte înclinat, în curbă.
Cu un astfel de tren făcea naveta la Cluj în anii '80 și fostul mare fotbalist Ioan Ovidiu Sabău, component al Generației de Aur, care s-a născut și a copilărit în Valea Florilor.
Numărul copiilor și tinerilor era mult mai mare pe atunci.
Astăzi puțini sunt cei care fac naveta la oraș, spre liceu sau la lucru.
Dacă gara din Valea Florilor are și impiegat non-stop, cea din satul Ploscoș - centrul de comună - e închisă de mulți ani. Călătorii își cumpără biletele din tren, de la conductor.
Celebrul roman al lui Octavian Paler, „Viața pe un peron”, în care două persoane se întâlnesc într-o gară pustie are un corespondent în Ploscoș.
Alexandra (32 de ani) e singurul pasager pe peron, într-o după-amiază din timpul săptămânii.
„E un pic ciudat, în alte gări mai sunt persoane de obicei pe peron”, se amuză ea.
Lucrează de foarte multe vreme în industria hotelieră din Italia, dar revine constant la Ploscoș, unde și-a cumpărat o casă în urmă cu zece ani, pentru că aici locuiește mama ei.
„Nu m-aș descurca cu banii de aici, sincer nu m-aș vedea trăind aici, poate doar peste ani o să revin în țară, să stau definitiv”, spune ea.
Îi place că sunt drumuri asfaltate, dar deplânge lipsa canalizării și a internetului, disponibil doar în zona primăriei. În comună a început instalarea cablurilor de fibră optică, dar nu au fost făcute conexiunile, spune primarul localității.
Altfel, „aici s-ar putea trăi”, continuă tânăra, mai ales că viața la țară o atrage. „În schimb, cu salariile ... nu sunt tocmai ok, eu nu m-aș vedea să trăiesc o viață cu 3.000 de lei; nu aș putea”.
E doar una dintre persoanele tinere care au plecat spre un trai mai bun.
Depopularea, cea mai mare problemă
Între timp, comuna s-a depopulat în mod susținut.
„Dincolo de lipsa gazului, a canalizării, cea mai mare problemă este depopularea, pentru că riscăm ca, în decurs de maximum zece ani, să ajungem de la 600 de locuitori, câți sunt acum cu aproximație în comuna Ploscoș, la sub 300”, spune antreprenorul Daniel Aitoneanu.
„Populația este extrem de îmbătrânită și din păcate 80% din persoane au 70, 80 de ani”, spune Aitoneanu, proprietarul singurului magazin din satul centru de comună.
În curtea inundată de verdeață a gospodăriei sale de la capătul satului, Nicolae Călian (79 de ani) privește cu satisfacție și umor spre aniversarea de 80 de ani, de anul viitor.
A lucrat 4 decenii pe tractor și „desenează” harta zecilor de kilometri de teren arabil pe care îi cutreiera în trecut pe și peste dealurile din jur.
„S-a mai rărit lumea, tinerii au nevoie de bani și mai greu cu banii pe aici, la țară, așa că mulți au plecat, care pe unde”, rezumă bărbatul.
„Mai toată lumea a început să plece în străinătate, s-au mutat foarte mulți la Cluj, la Turda. Acum 10-15 ani era mai multă lume, generația care are acum 25-30 de ani era cam de trei-patru ori mai numeroasă față de câți suntem noi în prezent”, explică Dani (20) de ani.
I-a fost dragă agricultura de mic, nu s-a acomodat cu meseria pe care a încercat-o la oraș și lucrează în ferma de vaci și oi a familiei.
„Ducem laptele la lăptărie, dar stau și calculez litrul de motorină, care a ajuns și spre 8 lei și cât primim pe litrul de lapte. Diferența e mare. Doar însămânțatul te costă o grămadă de bani; supraviețuiești cu agricultura, dar nu te lăfăi, cheltuielile sunt mari și de muncă este mult”.
E unul din cele câteva zeci de tineri care mai locuiesc astăzi în cele patru sate ale comunei.
La școala cu clasele 0-8 și grădiniță învață în jur de 30 de copii, în toate cele patru sate. Câte 3-4, pe an de studiu. Anul trecut, la Evaluarea Națională s-au înscris doi copii.
„În câțiva ani nu vor mai fi copii la grădiniță!”
Nicu (49 de ani) conduce de 14 ani microbuzul școlar care îi transportă pe elevii și preșcolarii din satele comunei.
„În total sunt vreo 30 de copii, era dublu numărul în urmă cu vreo zece ani”.
Știe nominal cine intră la școală, cine o termină, dar și cine urmează să meargă la grădiniță. Identifică, din minte, un singur nume. S-ar putea să mai fie cineva, dar îi scapă pe moment.
„În câțiva ani s-ar putea să nu mai fie copii la grădiniță în comună”, spune bărbatul, care de câțiva ani a preluat și funcția de poștaș. Nu are foarte multă bătaie de cap; nici oameni nu sunt foarte mulți.
Preia cupoanele de pensii, inclusiv voucherele sociale ce se distribuie de anul trecut, de la Câmpia-Turzii, le aduce cu trenul în comună și le împrăștie cu mașina personală în sate.
La procesul de îmbătrânire al comunei e martor din poartă în poartă, cum ar veni.
Depopularea și îmbătrânirea caracterizează după '90 majoritatea comunelor României, cu excepția celor lipite de marile orașe și care au „explodat” după anii 2000.
Aproape 400 din cele peste 2.800 de comune din țară au sub 1.500 de locuitori. Toate au prevăzuți, potrivit legii, câte 9 consilieri locali, pe lângă primarul ales. Cea mai mică comună din România este Bătrâna, din județul Hunedoara, cu mai puțin de 100 de locuitori.
„Doar curent avem, nu gaz, nu canalizare, apă vine cât vine”
Ceva a rămas totuși neschimbat la Ploscoș din vremea în care Ioan Ovidiu Sabău își făcea veacul aici.
Comuna nu are nici acum gaz și canalizare, iar apa nu ajunge în toate zonele satelor. Tatăl fostului internațional a ocupat de altfel fotoliul de primar al Ploscoșului după '90. Astfel de proiecte nu s-au urnit nici atunci.
„Avem numai curent, gaz nu este, canalizare nu, apa vine și nu vine, mai ales vara. Vecinul de mai sus a săpat peste o sută de metri în jos și nu a dat de apă”, povestește Dani, indicând spre o gospodărie mai din deal, din vecinătatea gării, unde funcționează o mini-fermă de vaci.
Lucrătorii din fermă confirmă că proprietarul a săpăt foarte adânc, pentru a asigura apă suplimentară animalelor, dar a dat doar de apă sărată. Unul dintre muncitori șerpuiește printre acareturi pentru a ne arăta locul.
În alt loc al gospodăriei s-ar găsi totuși mai la suprafață, chiar dacă vara e mai dificil, completează un muncitor mai tânăr.
„Chiar așa greu nu e că apă, dacă vrei sapi, găsești, dar nu ai așa suficient cum au alții prin alte locuri, să irigi, să faci ce vrei.”
Ferma e a unui prieten al său, mic antreprenor din Turda, care și-a cumpărat o casă în Ploscoș, dar și mai multe vaci de lapte.
Lui îi e drag în bătătură, la țară și chiar dacă își va termina școala și se va angaja la oraș, tot aici va locui. „Mai țin una-alta”.
„Cu agricultura, cu animalele merge, dar nu chiar foarte bine, cât să te descurci, la un anumit nivel. Dar mai bine să ai și un serviciu, că în ziua de azi, bătrânețea vine...", recomandă el, cu un aer înțelept.
Apa curge și nu prea. Soluția de avarie: fântâna satului
Apa din centrul de comună provine de la puțurile vechi ale satului, modernizate în timp, dar în zonele mărginașe sau mai înalte ajunge cu țârâita. Mai ales în anotimpul cald mulți săteni își suplimentează resursele de la fântana satului.
„Când plouă este apă și mai aduce primarul cu cisterna de la Turda, în fiecare săptămână, pare-mi-se marțea, ăsta e ajutorul care ne mai ține de mai ajunge și pe aici apa. În rest, de la fântâna satului”, povestește, la două case mai încolo, domnul Cornel (69 de ani), stabilit de câțiva ani în casa părintească.
Comuna ar fi putut fi racordată la gaz încă din comunism, dar comunitatea nu s-a solidarizat, spune localnicul. Capătul magistralei, din comuna învecinată, nu a fost prelungit după '90.
„Noi nu am îndeplinit criteriul de populaţie, atât pentru gaz cât şi pentru canalizare”, explică primarul Aurel Truță.
De altfel, el locuiește la oraș, în Turda, în zona faimoasei Saline din localitate, pe unde trece drumul dinspre oraș spre Ploscoș.
În privința apei, comuna e prinsă într-un proiect de anvergură al Companiei de Apă Arieșul, conceput pentru întreaga zonă.
Au fost trase conductele prin fața caselor, dar racordarea la conducta principală, care merge și spre alte comune a rămas în aer.
„Uitați, avem apometre, dar cu ele am rămas”, spun Cornel și Carmen, la poarte casei situată chiar vizavi de primărie.
În fapt antreprenorul general, Hidroconstrucția, a intrat în insolvență și lucrările nu au mai continuat.
Reforma ar putea rezolva problema accesului la utilități
În imposibilitatea accesării de fonduri europene pentru introducerea canalizării se găsesc numeroase comune din țară, inclusiv din județul Cluj, explică arhitectul-șef al județului Cluj, Claudia Salanță, care a coordonat Planului de Amenajare a Teritoriului, realizat cu asistența Băncii Mondiale.
Gruparea mai multor comune în cadrul reformei administrative le-ar putea ajuta să acceseze astfel de proiecte.
„În ghidurile de finanțare pentru introducerea canalizării centralizate se specifică localitățile cu mai mult de 2.000 de locuitori. La fel și la gaz. E o limită de la care devine rentabilă rețeaua. Chiar dacă două comune au utilitățile respective introduse și doar a treia nu, se consideră populația totală a unității administrative”, explică el.
Reforma administrativă ar trebui să creeze comune mai puține și mai puternice financiar, subliniază și specialistul în reforma administrației publice, Sorin Ioniță, de la Expert Forum.
Comasarea comunelor care își acoperă greu cheltuielile
Reforma ar presupune „comasarea acelor comune care din veniturile proprii nu își pot acoperi cheltuielile cu salariile și cu utilitățile de baza și cu minim de necesar pentru serviciile publice, sănătate, educație, singuranță publică”, declara recent și președintele Asociației Municipiilor din România, Emil Boc, primarul Clujului.
Emil Boc afirma în 2021 că „dintre cele 3.228 de UAT-uri, cel puţin 1.000 nu-şi asigură din venituri proprii cheltuielile de funcţionare şi de a asigura servicii minimale pentru viaţa cetăţenilor: salarii, iluminat public, gospodărire”.
În timp ce Asociația Municipiilor susține de mai mulți ani punerea în practică a reformei, Asociația Comunelor o privește cu rezerve. Președintele Emil Drăghci a declarat în repetate rânduri că ar reprezenta doar o formă mascată a orașelor de a-și mări teritoriul.
Ideea unificării mai multor unități administrative - fie oraș + comună, fie mai multe comune la un loc este să ofere servicii de tip urban, subliniază însă Claudiu Salanță.
„Există comune care pot îndeplini aceste roluri de tip urban. Până la urmă despre asta este vorba: să poți avea o unitate de spital, un liceu, văd foarte posibil asta, pentru că limitele administrative sunt absolut virtuale.”
Fără medic în comună
Una din principalele probleme în Ploscoș este lipsa medicului, crede Livia Pălăcean, ieșită pe prispa casei alături de tânăra ei fată.
„Există asistentă și să știți că merge pe la casele oamenilor, dar nu e totuna”, spune femeia.
Medic există scriptic, dar nu și faptic, acesta activând în Câmpia Turzii. Ajunge doar de câteva ori pe an în comună.
Asistenta medicală este cea care oferă consultații minimale în cabinetul medical din Ploscoș.
Clădirea, amenajată în sediul fostei primării, e în stadiu avansat de degradare, cel puțin în exterior.
„Dacă vă uitaţi din exterior pe o parte şi pe alta, arată cum arată... Totuşi, înăuntru condiţiile sunt bune, dar nu avem medic, aici e problema. Numai o asistentă, angajată a primăriei. Problema e că avem medic, scriptic, faptic nu-i. Asta o ştie şi Prefectura, DSP-ul, toată lumea o ştie, dar nu se poate face nimic. Cine vine acuma la o populaţie de 540 de oameni medic de familie, care oricum mai au medici şi prin altă parte?”, explică primarul Aurel Truță.
„Comuna nu e prea unită nici acum. Dacă ne unim cu alții, ar fi și mai dezastru”
Reforma administrativă presupune ca o comună precum Ploscoșul să fie absorbită de o alta mai mare. Sau chiar de către un oraș, de pildă Turda.
Comuna „nu e prea unită nici acum”, spune Dani, tânărul angajat la fermă, aducând discuția la firul ierbii.
„Dacă eu fac, de ce fac, zice vecinul, e un fel de invidie aici, tipic românesc. Dacă s-ar mai uni și cu altele, față de cum e acum, ar fi de două ori mai dezastru”, crede bărbatul.
Din punct de vedere administrativ, unirea mai multor comune ar face să dispară din unitățile administrative funcțiile de primar, viceprimar și cele de consilier local.
„Poți face această reformă, dar trebuie să ai o bază de la care să pornești. Nu poți să desființezi primăriile în totalitate. Vorbim de oameni care au nevoie de un document, de o adeverință pentru APIA. Ce face, fiecare bătrân se urcă în căruță și o să meargă la primărie în Turda sau unde vom fi relocați ca instituție?”, se întreabă Daniel Aitoneanu, proprietarul magazinului din centrul de comună.
Măcar o parte din funcționarii din prezent trebuie să își continue activitatea, fie și sub altă umbrelă, consideră el.
„Există un inginer agricol, asistent social, persoană care se ocupă de bătrâni, de persoanele cu dizabilități, există un secretar, un contabil și bineînțeles, viceprimarul, primarul și persoana care se ocupă de situațiile de urgență, deci nu văd unde sunt persoanele în plus”, arată omul.
Antreprenorul crede că asocierea cu alte comune poate ajuta la derularea mai ușoară a unor proiecte, chiar dacă formele de asociere existente în prezent între diverse UAT-uri nu își dovedesc prea mult eficiența.
Alexandra, care lucrează de mulți ani în Italia și revine ocazional în Ploscoș spune că în afară de canalizarea și internet, lucrurile nu merg așa rău, în comună, iar multe dintre drumuri sunt asfaltate.
Unele asfaltări, precum cea a drumului județean care trece prin fața primăriei și asigură legătura cu Turda, au însă povestea lor.
„Ca să se asfalteze a fost necesară o presiune a noastră, a tinerilor de atunci, am făcut petiții, alții au amenințat cu blocarea drumului și așa au venit cei de la Consiliul Județean și au asfaltat”, povestește Carmen, din fața casei situate vizavi de primărie.
Reorganizările de comune nu pot fi făcute „din pix” și trebuie să țină cont de îmbătrânirea satelor și ca să desființezi o primărie cu totul nu e viabil, mai spun localnicii.
„Financiar ar ajuta, dar trebuie să rămână un punct administrativ și aici”
În ceea ce-l privește, primarul Aurel Truță spune că reforma administrativă e un lucru bun, chiar dacă alți primari de comune cred contrariul.
„Din punct de vedere financiar, da, din punct de vedere administrativ, un punct de lucru trebuie să rămână, că altfel e peste mână pentru oameni”, spune el.
Dacă e să se unească mai multe comune, ar prefera ca acestea să fie coordonate de Feleacu, localitate lipită de Cluj-Napoca și singura atât de apropiată de municipiu unde nu au răsărit blocuri.
„Ar fi foarte interesant să vedem cum vor fi privite aceste comune mici (precum Ploscoșul). Indiferent care UAT va fi, cu care suntem noi limitrofi, problema e să continue ceea ce s-a început, că noi am început din 2012 cu nişte proiecte, pe fonduri europene, prin Ministerul Dezvoltării, acum pe Anghel Saligny, prin PNRR, CNI”.
Proiectele prevăd asfaltarea a încă 3,6 km de drumuri comunale, prin fonduri în valoare de 7 milioane de lei, alocate de la centru comunităților rurale.
„Am cerut fonduri, 26 de milioane de lei, pentru 18 km, dar atât ni s-a aprobat. Mai avem lucrări de refacere a unei arhive, a unei hale pentru utilaje, dar și un proiect de digitalizare a serviciilor școlare, precum și realizarea a două terenuri de sport, în centrul de comună și în satul Valea Florilor”, enumeră primarul proiectele care ar urma să fie primească finanțare.
Asta chiar dacă numărul copiilor este tot mai mic, iar lipsa utilităților face comuna neatractivă pentru tinerele familii.
„Noi mai avem terenuri pentru tineri căsătoriţi. Şi s-ar mai putea găsi, dar având în vedere că nu sunt utilităţile, cine vine de la oraş să stea, să aducă apă cu găleata de la fântână. Dacă se începea de la început, cu ce trebuia să se înceapă, eu zic că altfel arăta comuna”, admite edilul.
Comuna are un buget de aproape 3 milioane de lei, fiind la limită cu suportarea cheltuielilor din venituri proprii.
„Depinzi și de centru, dar depinde și de cum te gospodărești”, spune Aurel Truță. Administrația pe care o conduce a mărit în urmă cu câțiva ani impozitul pe hectare teren agricol - principala sursă de venituri la bugetul local - tocmai pentru a-și crește veniturile bugetare.
Specialist: Localitățile sunt locuite de oameni, trebuie analize serioase
Redesenarea județelor, orașelor și comunelor României a fost repusă în dezbaterea publică recent de Camera de Comerț și Industrie a României, din perspectiva reducerii cheltuielilor bugetare.
România are în prezent peste 3.200 de Unități Administrativ Teritoriale (UAT-uri): 103 municipii, 206 orașe și 2.852 de comune, repartizate în 41 de județe, la care se adaugă municipiul București.
Comunele cu 5.000 de locuitori și orașele cu 10.000 de oameni ar trebui să piardă aceste ranguri, potrivit reprezentanților mediului de afaceri.
Ar fi astfel mai puține Unități Administrative Teritoriale (UAT) care dispun de primar, viceprimar și cel puțin 9 consilieri locali (numărul prevăzut de lege, în comunele care au între 1 - 1.500 de locuitori) plătiți din bugetele locale. Numărul județelor ar trebui redus drastic, mai consideră mediul de afaceri.
Decanul Facultății de Științe Politice și Administrative din Universitatea Babeș-Bolyai, Călin Hințea, spune că un astfel de demers, necesar, nu poate fi făcut cu heirupul.
„Te gândești ce ar fi ca din șase comune să facem una, că sună mai bine. Dar dacă într-una din alea șase tai accesul la educație pentru 30 de copii care nu ajung la școala din noua comună? UAT-urile sunt alcătuite din oameni, asta se uită adeseori.”
El atrage atenția că reforma administrativă trebuie să se bazeze pe analize serioase, unele existente și trebuie ținut cont de faptul că niciun fel de reformă teritorială nu a avut loc până acum.
În acest timp unele comune s-au depopulat, altele s-au transformat în oraș și au realizat că nu își pot justifica acest statut, iar cele din zonele metropolitane au pus tot mai mare presiune pe marile orașe.
Expertul Sorin Ioniță spune că, până la urmă, inițierea unui astfel de demers ține de asumarea politică.
Exemplul Ucrainei, care a făcut reforma administrativ-teritorială înainte de izbucnirea războiului, poate fi urmat.
„Dacă există o analiză de la care se pleacă, serioasă și discută asociațiile primarilor, Guvernul, primarii, se poate găsi o soluție, nu perfectă, dar realizabilă”, adaugă Călin Hințea.
Daniel Aitoneanu, antreprenor în Ploscoș, a locuit mulți ani în Italia și a văzut într-o regiune din nordul țării modelul consiliul regional, unde primăria regională dădea tonul, iar ceilalți primari aveau rolul unor consilieri.
„Să studiem bine un loc unde funcționează această variantă și să o adoptăm. De ce trebuie noi să facem de la zero tot, când în alte părţi sunt demonstrate toate aceste lucruri. Ar trebui să studiem un pic mai bine și după aceea să luăm deciziile”, a conchis el.
