Conform rezultatelor provizorii ale Recensământului, populația rezidentă a României este de 19.053.815 persoane, ceea ce reprezintă o scădere de peste un 1 milion de locuitori față de recensământul din 2011.
Din 42 de județe, inclusiv Municipiul București, 39 au înregistrat o scădere a numărului de locuitori.
Motivele care au cauzat această scădere sunt natalitatea tot mai mică, migrația și deficitul demografic, care presupune un număr de nașteri mai mic decât numărul de decese, explică sociologul Gelu Duminică, pentru Europa Liberă.
Dar recensământul nu este reprezentativ pentru numărul de români care trăiesc în afara țării, mai spune expertul: „Chiar dacă valul de migrație majoră și-a atins vârful în 2007-2008, migrația dinspre România către vest a continuat.”
Procesul de îmbătrânire a populației este tot mai accentuat. Raportul INS dezvăluie o creștere semnificativă a ponderii populației în vârstă: numărul persoanelor de 65 de ani și peste această vârstă a crescut cu aproape o jumătate de milion de persoane, iar procentul a ajuns de la 16,1% la 19,6% din populația rezidentă.
Așadar, indicele de îmbătrânire demografică a crescut dramatic: 121 persoane vârstnice raportat la 100 persoane tinere, comparativ cu 101 vs. 100, de la recensământul precedent.
„Procesul de îmbătrânire va fi și mai accentuat”
Ponderea tinerilor (persoane sub 15 ani) în populație a urcat de la 15,9% la 16,1%, deși numărul efectiv a scăzut cu 115.700 de persoane.
Din aceste cauze, raportul de dependență demografică a crescut față de anul 2011 de la 47,0 la 55,5 persoane tinere și vârstnice raportate la 100 persoane adulte.
Iar pe viitor, situația nu pare să se îmbunătățească, spune sociologul Gelu Duminică.
„Procesul de îmbătrânire va fi si mai accentuat. Cea mai mare parte din populație este în categoria de vârstă de 40-45 de ani. Populația aceasta va ieși la pensie peste 10-15 ani.
Așa cum arată piramida demografică publicată de INS, populația îmbătrânită e cel puțin de două ori mai mare decât numărul de nou-născuți. Deja vorbim de un indicator de 1,4 la 1, adică 1,4 persoane bătrâne la 1 persoană activă”, spune sociologul, pentru Europa Liberă.
„Acum zece ani, indicatorul era de 1,1 persoane bătrâne la 1 persoană activă. Iar predicția este că, în 2050, raportul va ajunge la aproape 4 la 1, ceea ce este un dezastru pentru România. Pentru că populația tânără, activă trebuie să susțină și populația dependentă, populația îmbătrânită. Acest lucru nu se poate realiza cu indicatorii aceștia demografici”, mai spune Duminică.
El atrage atenția asupra doi factori economici importanți: taxarea este de 50% și există un deficit la fondul de pensii de 2 miliarde de euro, conform bugetului actual aprobat.
Pentru a combate aceste efecte negative pe termen lung, trebuie adoptate soluții rapid, mai declară sociologul: „România va ceda sub propria greutate demografică. Nu are cum să reziste dacă nu facem ceva repede”.
„Pe termen scurt, soluția este una singură: migrația, adică importul de populație din străinătate. Trebuie să aducem populație de acolo de unde există un plus demografic, din zonele mult mai sărace, respectiv Africa și Asia. Acest lucru se întâmplă deja. Numărul lucrătorilor străini în România din aceste două zone a crescut foarte mult în ultimii ani și va crește în continuare”, completează expertul.
„Pe termen mediu, trebuie să investim în educație timpurie, în facilități care să ofere argumente familiilor să facă mai mulți copii. Asta implică totul, de la creșă, care trebuie să se existe mai ales în mediul rural și mediul dezavantajat, până la un climat politic mai bun”, spune el.
„Avem nevoie de acest lucru pentru că migrația din 2016 încoace nu mai este apanajul celor mai vulnerabili, cum a fost în perioada 2007-2016. Din contră, clasa de mijloc pleacă cu precădere.
Zona de muncă la distanță le-a oferit celor din clasa de mijloc și posibilitatea de a presta aceeași muncă pe care o prestau și în România, dar la distanță, în străinătate. Cu abilitățile pe care acești oameni le au în spațiul românesc, pot obține un salariu mai bun, un standard mai bun și o calitate mai bună a vieții”, mai spune sociologul.
Rezultatele privind etnia, limba maternă și religia
Date privind etnia, limba maternă și religia au fost colectate în funcție de libera declarație a persoanelor recenzate. A fost la latitudinea recenzaților dacă au vrut să își declare etnia, limba maternă sau religia.
Din cele 19 milioane de persoane care formează populația rezidentă a României, peste 16.551.000 de persoane și-au declarat limba maternă. Dintre aceștia, pentru 91,6% româna este limba maternă, în timp ce pentru 6,3% este maghiara, pentru 1,2% limba romani, iar pentru 0,2% limba ucraineană.
Când vine vorba de religie, peste 16.397.000 și-au declarat religia de care aparțin. Majoritatea (85,3%) declară apartenența la religia ortodoxă, 4,5% s-au declarat romano-catolici, 3,0% declară că aparțin de religia reformată, iar 2,5% de penticostală.
Ponderi mai mici, între 0,4 și 0,8% au înregistrat religii precum cea greco-catolică, cea baptistă, cea adventistă de ziua a șaptea și cea musulmană. S-au declarat „fără religie”, atei sau agnostici 0,9% dintre cei care au răspuns, o creștere față de procentul de 0,2% din 2011.
În ceea ce privește etnia, peste 16.568.900 de persoane au oferit răspunsuri. Dintre acestea, 89,3% s-au declarat români, iar 1.002.000 s-au declarat maghiari. Acesta din urmă reprezintă un procent de 6%, adică o scădere față de recensământul trecut, când procentul era de 6,5%.
Procentul celor care și-au declarat apartenența la etnia romă a fost de 3,4%, ceea ce reprezintă o creștere ușoară față de procentul de 3,3% înregistrat în 2011. Însă atunci când vine vorba de valori absolute, se observă o scădere a celor care s-au declarat romi, de la 621.600 la 569.500 de persoane.
Pentru ambele etnii, scăderea are explicații diferite, declară Gelu Duminică: „Pentru toate celelalte minorități, realitatea este generată de factorii menționați mai devreme: sporul demografic negativ, adică de populații îmbătrânite, dar și migrație”.
De ce a scăzut procentul ungurilor și al romilor
„Însă, în rândul minorității romilor nu vorbim de spor demografic negativ, aceasta fiind cea mai tânără populație din România. Ea are încă un spor demografic pozitiv, numărul de nașteri este mai mare decât numărul de decese.
În cazul romilor, vorbim în primul rând de cauzele structurale, precum fuga de identitate, care este prezentă dintotdeauna. Întotdeauna romii au fost la sub-reprezentați în recensământ. Să nu uităm istoria, care include perioada sclaviei, discriminarea, rasismul. Și mai vorbim de presiunea locală asupra recenzaților. Mulți s-au declarat ca fiind maghiari, turci, români sub presiunea autorităților locale”, mai spune sociologul.
„Mai există o inabilitate care a fost impusă în parte de liderii romilor, respectiv de percepții din interiorul minorităților. Fiecare minoritate are un cod. În acest cod sunt înscrise și multe sub-coduri, pentru că recensământul se bazează pe auto-identificare.
Spre exemplu, dacă cineva se autodefinește ca ardelean, el va fi trecut ca român. În cazul minorității rome, a fost ștearsă, la presiunea unei părți din liderii romilor, denominația de „țigan”, considerată peiorativă.
Totuși, mulți etnici romi se auto-definesc ca fiind „țigani”. În momentul în care recenzorul a trebuit să treacă denominația de „țigan”, codul la care a fost el numărat nu mai a mai fost codul romilor, ci de alte minorități”, explică sociologul.
Gelu Duminică mai spune că, pentru recensământul următor, această problemă a neraportării poate fi rezolvată „cu răbdare”.
„Partea bună este că acum știm câți romi își asumă identitatea de rom, nu pe cea de țigan. Cei care își asumă identitatea de țigan nu au fost numărați la această categorie. De aici începe munca la nivelul comunității, astfel încât, pe de o parte, să se înțeleagă de ce termenul de țigan este profund peiorativ, iar pe de cealaltă parte, să oferim stimă de sine celor care fug de identitate. Pentru că cifra estimată a romilor din România este de două ori mai mare”, spune sociologul.
„Întotdeauna a existat o sub-reprezentare a romilor în spațiul românesc tocmai din cauzele pe care le-am menționat mai devreme (rasism, sclavie, frica de discriminare). Și atunci oamenii s-au declarat orice altceva decât etnici romi. Deci, e nevoie de un efort pe mai multe fațete: fațeta la nivelul comunității, de asumare a identității și de valorizare a identității romilor în spațiul românesc și cea de combatere a prejudecăților și a stereotipurilor”, completează el.
