În România, unde rasismul și discriminarea se resimt încă în comportamentul populației, refugiații romi s-au confruntat, de multe ori, cu același tratament pe care românii îl acordă, în general, romilor din țară.
Reprezentanții mai multor ONG-uri povestesc pentru Europa Liberă câteva dintre cazurile în care au intervenit în ultimele trei luni pentru a sprijini refugiații romi din Ucraina.
Alin Banu este coordonator al platformei civice Aresel, o organizație non-guvernamentală care combate rasismul împotriva romilor din țară. Asociația are mai mulți voluntari trimiși în Gara de Nord, unde îi ajută pe romii sosiți din Ucraina cu informații în limba romani.
El povestește cum, în primele zile de război, mai mulți refugiați romi erau goniți de la standul cu hrană din gară. Motivul invocat a fost revoltător: mâncau prea mult. Asta în condițiile în care din grup făceau parte aproximativ 20 de copii veniți de pe drum.
„Este revoltător fiindcă, din ce știu de la colegi, seara sau noaptea se aruncă mâncare”, a mărturisit Alin Banu, pentru Europa Liberă România.
Într-un alt caz, publicația Libertatea povestește de un episod în care doi polițiști ridică dintr-un magazin o femeie de etnie romă, care aștepta să primească de mâncare.
Potrivit unui raport publicat de Aresel în parteneriat cu asociațiile Roma Education Fund și Roma Entrepreneurship Development Initiative, romilor sosiți din Ucraina în Gara de Nord din București le-a fost interzis accesul în sălile de așteptare.
HRW: Discriminare în Moldova
Nici în alte locuri situația nu este diferită. Pe 25 mai, organizația Human Rights Watch a publicat un raport în care îi acuză pe oficialii de la Chișinău de segregarea voită a romilor ucraineni.
Potrivit raportului, guvernul din Republica Moldova le-a refuzat accesul la mai multe centre de refugiați din subordinea sa, îndrumându-i, în schimb, către locații insalubre și lipsite de igienă.
Autoritățile au negat că prezența unor astfel de fapte pe teritoriul Moldovei. Șeful Centrului unic de gestionare al crizei, Adrian Efros, a declarat că „toți oamenii sunt tratați la fel în ceea ce privește transportul, cazarea, asistența medicală, financiară”.
Ștefan Leonescu, de la Jesuit Refugee Service (JRS) România, confirmă faptul că unii refugiați romi din Ucraina au venit la noi din cauza tratamentului primit de la autoritățile de peste Prut.
„Și aici au fost astfel de situații. Am avut o predilecție în zona Gării de Nord, fiindcă mulți au fost în tranzit”, spune Leonescu, care e consilier juridic la JRS, o organizație cu scop umanitar ce ajută refugiații sosiți în țară.
El își amintește de același episod din Gara de Nord, unde mai mulți refugiați romi au fost dați afară din locul unde puteau primi mâncare.
4 zile în gară
De altfel, cea mai mare gară din România a fost și printre cele mai tranzitate puncte de refugiații ucraineni fugiți din calea războiului.
Însă, dacă etnicii ucraineni primeau ajutor de la autorități și voluntari în limba ucraineană/rusă, pentru refugiații romi nu era nimeni la început care să le vorbească în limba romani.
„Comunicarea a fost foarte grea. Am avut situații în care unele familii au stat și patru zile în gară și în care ei cereau pur și simplu să se ducă la un centru de refugiați. Au stat acolo pentru că n-au reușit să se înțeleagă cu nimeni”, spune Banu.
„Spre exemplu, a fost o situație în care o mamă cerea pastile pentru copilul ei, care era de două zile cu febră și dureri de măsele”, a continuat el.
Și nu doar în Gara de Nord au fost probleme. Membrii Aresel au mers în vizită la centrele de cazare din Municipiul București și județul Ilfov.
Potrivit raportului, printre problemele identificate se numără absența unor servicii, precum accesul la consiliere și îndrumare pentru a rămâne și munci în țară. Alin Banu spune că au existat inclusiv câteva plângeri legate de mâncare și absența produselor igienico-sanitare.
„Pentru o familie, să spunem cu mai mulți copii, cred că trebuie să existe o limită a subzistenței, trebuie să se asigure mai mult decât ce e asigurat în aceste centre. Gândiți-vă că sunt copii care au întrerupt școala, care cresc probabil cu trauma asta provocată de război, ce-i împiedică să-și desfășoare activitățile normale din viața de zi cu zi pe care trebuie să le aibă un copil. Există un necesar cel puțin din punct de vedere igienico-sanitar ce trebuie asigurat”, a explicat Banu.
„Avem femei care au plecat din calea războiului cu două fuste pe ele și așa trăiesc de trei săptămâni, o lună de zile, în aceste centre. Chestiuni care, până la urmă, ar părea simpliste, însă care sunt elemente indispensabile din viața zilnică a unui om și care nu pot fi oferite tot timpul de aceste centre, în ciuda donațiilor făcute de noi și alți oameni”, a adăugat el.
Oamenii care nu reușiseră să obțină statutul de refugiat temporar și cărora le expira termenul de trei luni de ședere în România, urmau să fie dați afară din centre. Raportul nu spune ce s-a mai întâmplat între timp cu ei.
Leonescu a zărit mai mulți refugiați romi cerșind prin parcările din fața centrelor comerciale din București. Întrebați de ce cerșeau, oamenii au declarat că nicio casă de schimb valutar nu dorea să le schimbe grivnele (moneda națională a Ucrainei, n.r.) în lei.
„Pur și simplu ajunseseră să cerșească, un lucru pe care l-am considerat mai puțin demn de o ființă umană”, transmite el.
Nu vor să se despartă
JRS România începuse la momentul respectiv un program de asistență pentru refugiații romi din Ucraina. Leonescu i-a îndemnat pe cei care cerșeau să vină să primească ajutor din partea organizației. La început au venit câțiva, îndoielnici de ajutorul oferit.
„După aceea au văzut despre ce e vorba și că pot primi asistență mai multă – au explicat că, de fapt, sunt 30 și că nu pot lua doar două kilograme de mâncare, că le trebuie un sac de 10 kilograme. Ne-au întrebat dacă pot să le spună și altora. Și așa au venit mai mulți”, explică Leonescu pentru Europa Liberă România.
Conform estimărilor sale, JRS România a ajutat undeva între 100 și 120 de ucraineni veniți din zona Odesei, sud-vestul Ucrainei. Toți de origine romă.
Forțați de război să plece de acasă și ajunși singuri într-o țară unde prea puțini s-au oferit să le vorbească limba și să-i ajute, mulți au dorit să rămână într-un singur grup.
Când i-au cerut lui Leonescu să-i ajute să găsească un loc cazare, acesta s-a lovit de refuzul mai multor cămine din București, care nu îi puteau găzdui pe toți. Singura soluție pentru ei rămâneau centrele de tranzit unde nu puteau rămâne pentru mult timp.
„Erau centrele de tranzit, cu paturi amenajate la comun, dușuri dacă se nimereau – noi am căutat în căminele studențești. Acolo a fost mai greu de ajuns”. Leonescu precizează că probabil refuzul administratorilor de cămine studențești nu a fost rău intenționat.
În absența unor spații construite pentru nevoile lor ca grup, mulți au ales să își caute apartamente în privat, unde, din cauza lipsei de spațiu, o parte din ei ajunsese să doarmă pe jos. Totul, pentru a nu fi separați de restul.
Raportul publicat de Aresel trage trei concluzii importante:
- Nevoia statului român de a crea un plan pe termen lung pentru a integra familiile vulnerabile – printre care și romi – în societate;
- Nevoia de echipe care să monitorizeze situația din Gara de Nord și din alte centre unde există riscul de tratament diferențial;
- Pregătirea autorităților pentru refugiații romi ce se vor întoarce când vor descoperi că nici celelalte țări din Vest nu îi doresc.
Mulți dintre ei vor să trăiască departe de război, într-o țară unde să-și poată crește familiile. Unii din ei poate nu au la ce case să se mai întoarcă în contextul războiului și a bombardamentelor continue din Ucraina.
Atât Banu cât și Leonescu spun că încă e prea devreme să se ajungă la concluzia unei discriminări sistemice a refugiaților romi sosiți în România.
Contactat de Europa Liberă, Consiliul Național Român pentru Refugiați a anunțat că va reveni luni cu un răspuns legat de situația refugiaților romi de la noi din țară.
„Nu ne vor accepta”. Refugiați romi forțați să campeze în gara din Praga
O situație asemănătoare a fost descoperită de ziarul The Guardian în capitala Cehiei. Câteva sute de femei, copii, bătrâni și invalizi de etnie romă din Ucraina așteaptă ajutorul autorităților și al ONG-urilor.
„Am încercat să ne înregistrăm pentru protecția refugiaților la centrul de înregistrare, dar nu ne-au acceptat și nu ne-au dat niciun document care să explice de ce”, spune Zanna, o adolescentă din Kiev, mamă a trei copii.
„Am venit aici în căutarea unui loc unde să stăm, dar în schimb stăm pe jos ca niște câini. Suntem epuizați și nu mai avem energie. Mă simt cu adevărat fără speranță”, a mai spus ea.
Voluntarii care îi ajută spun că sunt suprasolicitați și se simt copleșiți. Peste 500 de persoane sunt înghesuite în fiecare noapte în spații care inițial au fost prevăzute pentru a găzdui 260 de persoane. Locul a fost amenajat ca punct de tranizat pentru o noapte, însă unii dintre refugiații romi au stat până la 10 nopți.
Acest articol a fost actualizat cu punctul de vedere al CNRR. CNRR anunță că în urma datelor colectate de la punctele vamale Albița, Sculeni și Siret, „Consilierii CNRR nu au asistat deocamdată la incidente care vizau romi ucraineni”.
