Volumul conține 345 de pagini și are ca scop „cercetarea faptelor săvârşite în contextul Revoluţiei Române din decembrie 1989 şi a circumstanţelor care au avut ca rezultat decesul, rănirea şi lipsirea de libertate a multor persoane, vătămări psihice grave, pe întregul teritoriu al României” de inculpații:
- Ion Iliescu, fost președinte al țării;
- Gelu Voican, fost vice-premier al Guvernului;
- Iosif Rus, fost șef al Aviației Militare.
Cei trei sunt acuzați de inducerea constantă, repetată și sistematică în eroare a opiniei publice prin aparițiile lor la televizor și prin emiterea de comunicate în perioada Revoluției din 1989, începând cu data de 22 decembrie, pentru a obține legitimitatea puterii și a-și consolida forțele politice în interiorul statului.
Ca urmare a transmiterii informațiilor eronate, durata Revoluției s-a prelungit după fuga lui Ceaușescu de pe acoperișul Comitetului Central și s-a soldat cu 857 de morți, 2.382 de răniți și 585 de privări grave de libertate.
Revoluția Română. De la masacrul de la Timișoara la fuga lui Ceaușescu și confiscarea puterii la București
Dosarul a ajuns din nou în instanță după o serie succesivă de restituiri la Parchet. În octombrie 2020, judecătorii din camera preliminară au identificat o serie de nereguli judiciare, lucru ce nu le permitea judecarea cauzei. Mai multe probe au fost excluse din dosar, cum ar fi rapoarte ale SRI și ale comisiei parlamentare care au anchetat evenimentele de atunci.
În mai 2021, Curtea Supremă a decis restituirea dosarului la Parchet și refacerea sa. Procurorii au contestat decizia, însă au pierdut. Pe 3 august 2022, procurorul general al României, Gabriela Scutea, anunța retrimiterea în judecată a dosarului Revoluției.
„Gruparea Iliescu” și lupta pentru putere
În capitolul II din rechizitoriul publicat marți, procurorii vorbesc de constituirea grupului „Iliescu”, alcătuit din membrii civili și militari ai aparatului de stat, „marginalizați într-un fel sau altul prin deciziile fostului președinte (Nicolae Ceaușescu, n.r.).” Membrii grupului făceau parte din cele două aripi militare ale Ministerului Apărării Naționale și ale Departamentului Securității Statului (Securitatea).
Din grupare a făcut parte și fostul director SRI, Virgil Măgureanu, care în anii ’80 era lector în Socialism Științific și Științe Politice.
„Ceaușescu a intrat într-un declin și astfel situația economică și socială a avut de suferit (...). Pe acest fond s-a creat și grupul nostru de rezistență și s-au amplificat încercările noastre de a găsi o soluție viabilă”, a declarat Măgureanu, potrivit rechizitoriului publicat de Parchetul General.
În timpul unei vizite ale sale din Statele Unite din martie 1990, Măgureanu a fost însărcinat cu fondarea noii structuri de securitate internă a României, ce avea să capete ulterior numele de SRI. El a devenit primul director al instituției, rămânând în funcție până în luna mai a anului 1997.
Potrivit fostului director SRI, Ion Iliescu, în calitate de primul președinte post-decembrist al României, l-a adus din rezervă pe generalul Nicolae Militaru și l-a numit în funcția de ministru al Apărării Naționale fiindcă ar fi luat parte încă din perioada 1981-1984 la anumite forme de rezistență împotriva regimului Ceaușescu.
„Cunosc că (Militaru, n.r.) se afla în legătură cu alte cadre militare active sau în rezervă, într-o activitate ce poate fi numită un complot împotriva regimului Ceaușescu, în interiorul căruia Militaru dorea răsturnarea sa pe o cale violentă”, a transmis Măgureanu în rechizitoriul publicat marți de Parchet.
Procurorul Gabriela Scutea a punctat în rechizitoriu că „grupul Iliescu” manifestau sentimente de prietenie față de Uniunea Sovietică, iar toți membrii săi aveau influență în rândul structurilor cu caracter militar sau civil.
Un episod semnificativ ce a marcat preluarea puterii în stat de către aceștia l-a reprezentat prima transmisiune în direct la sediul Televiziunii Române, la data de 22 decembrie 1989, ora 14:25. În timpul emisiunii televizate, căpitanul Emil Dumitrescu (Cico), îl invită pe „tovarășul Ion Iliescu” să „vină la televiziune” pentru a se organiza.
Rechizitoriul punctează că prin acest fel, membrii „grupului Iliescu” au început preluarea puterii totale în stat, Iliescu ajungând să conducă țara timp de 10 ani. Virgil Măgureanu a servit inițial în funcția de consilier al președintelui Ion Iliescu, ulterior devenit director al SRI.
