Până acum cinci ani, alegerea șefului statului era un eveniment care stârnea ceva freamăt în cetățeni. Mai țineți minte intrebarea istorică pusă de Emil Constantinescu lui Ion Iliescu in 1996: Domnule Iliescu, credeți în Dumnezeu? Cu această întrebare profesorul a câștigat alegerile. Atunci era spectacol, era bătălie, era forfotă electorală.
Nu mai zic de campaniile care au urmat. Ce bătălie uriașă a fost între Băsescu și Năstase. Cum urla Băsescu : Să trăiți bine! Și azi oamenii se mai salută cu acest slogan istoric. Acum e liniște. Atunci erau personaje puternice, era încrâncenare, emoție, dar, mai ales, era spectacol.
Vedeam clipuri electorale memorabile prin inteligența sau prostia lor, erau afișe peste tot, televiziunile se întreceau în a face anchete și dezvăluiri unele mai dure sau mai hilare, ca altele. Până la urmă, era un show care își avea momentul de maxim în ultima săptămână de campanie.
Candidații faceau turul televiziunilor. Poporul se uita și judeca. Or dacă nu stau fața în față, cum să-i judeci? Cum să-I convingi pe cetățean să iasă din casă, să se implice, dacă nu l-ai atras, dacă nu l-ai facut curios, dacă nu l-ai implicat? Astăzi, cu 4 zile înainte de primul tur, pe locul întâi în sondaje este liniștea.
Știm câte ceva despre Iohannis, actualul președinte, mai nimic despre Barna. Paleologu pare că încă n-a ieșit din bibliotecă, de unde, uneori, în timpul campaniei, mai apărea la geam să rostească un citat. Pe Mircea Diaconu l-aș vota mai degrabă ministru al agriculturii, având în vedere experiența lui de medic veterinar în filmele „Buletin de București” și „Căsătorie cu repetiție”.
Viorica Dăncilă a căpătat o notorietate la care nu spera nici cea mai optimistă ursitoare din Videle, dar nimic din compoziția ei nu o recomandă pentru funcția de președinte. Cu toate acestea, șansele ei să ajungă în turul doi cresc ceas de ceas. Tocmai din cauza liniștii.
Conștient că are un discurs la fel de spumos precum prospectul unei mașini de spălat, Klaus Iohannis joacă pe cartea muțeniei. El nu vrea gălăgie. Zgomotul îl dezavantajează și îi strică starea bună și neclintirea. Rostind vorbe puține despre idei puține, el pășește ușor, roboțește, spre turul doi. În toată această liniște se aud doar săbiile mici și tocite ale aparatului electoral PSD, care se ascut prin orășelele și satele patriei.
Dacă ne-am bucurat de o prezență mare la alegerile europarlamentare, e timpul să ne revenim. Această campanie electorală anemică le-a reamintit românilor că nu are rost să-și bată capul cu mersul la vot, din moment ce nici candidații nu o fac pentru a-i convinge să iasă din case.
Parcă cineva vrea cu tot dinadinsul să ne facă să fim proști. Treziți-vă !
Acesta este un text satiric, iar opiniile autorilor nu coincid, neapărat, cu poziția Radio Europa Liberă
Facebook Forum