Cu mențiunea că ei sunt adversari. Din punct de vedere cromatic, cel puțin. Unul e cu roșu, celălalt cu galben-albastru. Ar mai fi niște mici deosebiri de ordin estetic, la nivel de îngrijire personală. Rareș e mai ferchezuit și mai dat cu cremă decât Liviu. Și aici se cam opresc diferențele dintre cei doi.
La nivel de discurs, din amândoi se revarsă tone de patriotism. Ambii au revelația românismului și sunt dispuși să dovedească tuturor celor interesați, și nu numai, cât de bine e să fii român. Fără ei, cred că ne-ar fi imposibil să conștientizăm acest privilegiu. Exact ca pe vremea lui Nea Nicu, asistăm la un conflict dintre bine și foarte bine. Nici nu știi ce să alegi. Ce patriot o fi mai bun, culmea, pentru Parlamentul European?
Singura certitudine e că pentru aceste alegeri lupta se dă cu dușmanii din UE. După 30 de ani de democrație, ne-am dat, în sfârșit, seama că trebuie să luptăm împotriva străinilor.
Ei sunt inamicii pe care trebuie să-i zdrobim, ei sunt balaurii care vor să ne sugă sângele și să ne tâlhărească. Din moment ce am identificat dușmanul, e o datorie națională să ne unim în cuget și simțiri pentru a-i ține piept.
Nu mai contează dacă ești liberal sau socilalist. Important e să fii patriot. Bineînțeles, e mai puțin relevant faptul că ambii corifei politici preferă calitatea occidentală atunci când e vorba de răsfățul propriu.
E suficient să treci superficial prin pagina de Facebook a lui Rareș Bogdan pentru a-ți face o idee despre ce se ascunde în spatele său.
Dimineața se pozează cu un călugăr de la Putna, la prânz pune o poză cu soția în „dezabie”, iar seara e la semifinale la Roland Garros. Pe partea cealaltă, dușmanul Dragnea, creștin de bază, e la limita delirului natinalist. Ce mai poate fi mai românesc de-atât? Poate doar un discurs care, pentru un loc în Parlamentul European, să promită compatrioților ieșirea din UE.
Acesta este un text satiric. Opiniile autorului nu coincid, neapărat, cu cele ale Radio Europa Liberă
