Raportul de 71 de pagini, „'Nu am avut de ales': 'Filtrarea' și transferul forțat al civililor ucraineni drept crimă de război în Rusia”, documentează strămutările forțate ale ucrainenilor prinși în două zone principale de conflict: Mariupol și Harkov. Raportul punctează eforturile sistematice ale autorităților ruse și pro-ruse de a-i transfera pe oameni pe teritoriile controlate de Moscova și de aliații săi.
Human Rights Watch a intervievat 54 de ucraineni fugiți din calea invaziei rusești. Mulți dintre ei fie au trecut prin centrele de filtrare, fie cunosc membri ai familiei sau prieteni transferați forțat în Rusia.
Transferurile de civili reprezintă o încălcare gravă a legilor războiului și sunt considerate crime de război, iar în unele cazuri crime împotriva umanității. Potrivit Convențiilor de la Geneva din 1949, deportarea devine crimă de război în cazul în care transferul civililor se face „cu forța”.
Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie a stabilit ulterior că „teama de violență, constrângerea, detenția, abuzurile psihologice și de putere” sunt factori relevanți în a stabili că transferul civililor este forțat, fapta devenind crimă și putând fi judecată în curțile penale internaționale.
Transferul și strămutarea forțată a civililor este, de asemenea, ilegală dacă cei care organizează astfel de eforturi se fac responsabili de criza umanitară care a dus în primul rând la nevoia de evacuare a civililor.
Deportare vs transfer forțat al populației
Deportarea reprezintă „expulzarea forțată a persoanelor dintr-o țară în alta” și este catalogată ca fiind crimă împotriva umanității de instrumente legale internaționale precum Carta de la Londra (folosită în procesele de la Nuremberg) și de statutele curților penale internaționale pentru fosta Iugoslavie și Rwanda.
Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Roma ce înființează Curtea Penală Internațională, dreptul penal internațional face distincția între infracțiunea de deportare și cea de transfer forțat a populației, definită ca „strămutarea forțată a persoanelor dintr-o zonă în alta a aceluiași stat.”
Potrivit raportului HRW, rușii și forțele separatiste pro-ruse i-au transferat pe ucraineni ilegal și în ciuda voinței lor către Rusia sau către teritoriile ocupate de ruși în Ucraina. Marea majoritate a celor transferați au fost nevoiți să treacă printr-un proces de filtrare în centre special amenajate de Moscova și de separatiștii pro-ruși din Donbas.
„Civilii ucraineni nu ar trebui să fie lăsați fără nicio altă opțiune decât să meargă în Rusia", a declarat Belkis Wille, coautor al raportului și cercetător în domeniul situațiilor de criză și conflict de la Human Rights Watch. „Nimeni nu ar trebui să fie forțat să se supună unui proces de filtrare abuziv pentru a ajunge într-un loc sigur.”
Pe durata procesului, autoritățile loiale Kremlinului colectează datele biometrice ale civililor, inclusiv amprentele digitale, informațiile legate de tatuaje sau orice alt semn de identificare ale civililor interogați, cât și fotografii de tip portret ale acestora.
Procesul continuă cu mai multe percheziții, în urma cărora autoritățile le confiscă bunurile și telefoanele mobile și îi interoghează cu privire la opiniile lor politice și legăturile pe care le au cu Guvernul și armata ucraineană.
În timp ce pentru unii așteptarea a durat doar câteva ore, mare parte din ei au fost nevoiți să aștepte între trei zile și o lună în centrele de filtrare pentru a fi interogați. Cei care au „picat” procesul de filtrare au fost reținuți sau au dispărut complet, potrivit familiilor lor.
Condițiile din centrele de filtrare sunt insalubre. O femeie povestește cum fratele ei și familia sa au petrecut cinci zile într-un cort amenajat de autorități în satul Șirokine. Copiii ei s-au ales cu o toxiinfecție alimentară de pe urma hranei servite de autorități, iar rușii le-au permis să sară coada la interogatoriu doar când simptomele lor au devenit grave.
Majoritatea celor intervievați de HRW provin din regiunea Mariupol. În schimb, locuitorii din câteva sate și dintr-un oraș din estul regiunii Harkov au fost, de asemenea, transferați cu forța în Rusia. Un bărbat în vârstă de 70 de ani din satul Ruska Lozova a mărturisit că soldații ruși l-au avertizat că forțele ucrainene îl vor pedepsi întrucât a ales să trăiască sub ocupație rusă.
Chiar dacă bărbatul nu a cedat sub presiunea forțelor armate ruse, alte sute de familii din sat au ales să fugă în Rusia.
Pentru raportul publicat joi, HRW a intervievat, de asemenea, zeci de civili din zona Mariupol care au reușit să scape de taberele de filtrare și au ajuns pe teritoriul controlat de forțele ucrainene.
Singurele persoane cărora li s-a permis accesul pe teritoriul liber al Ucrainei au fost cele care au putut călători pe cont propriu. Autoritățile ruse au refuzat să faciliteze orice formă de transport organizat către teritoriile controlate de Ucraina.
Un număr restrâns de intervievați declară că au plecat în Rusia de bunăvoie. Printre ei se numără patru bărbați care s-au folosit de rută pentru a ajunge apoi în Europa, doi dintre ei explicând că au vrut să evite legea marțială din Ucraina, ce le interzice bărbaților între 18 și 60 de ani să părăsească țara.
În total, 18 ucraineni din cei care au luat parte la interviurile din raport au ajuns în Rusia: 15 din regiunea Mariupol, unul din Donețk, doi din Harkov. Zece din ei au fost nevoiți să treacă prin centrele de filtrare înființate de autoritățile ruse.
Marea majoritate, însă, spun că ar fi ales să rămână în Ucraina.
„Bineînțeles, ne-am fi folosit de oportunitatea de a merge în Ucraina dacă am fi putut, cu siguranță", a declarat o femeie transferată din Mariupol. „Dar nu am avut de ales, nu am avut șansa să mergem acolo.”
Un alt raport publicat de Universitatea Yale din Statele Unite identifică cel puțin 21 de centre de filtrare pe teritoriul regiunii Donețk. Potrivit unor imagini din satelit prezentate în raport, mai multe gropi comune sunt vizibile în apropiere de fiecare centru de filtrare.
Într-o conferință de presă ținută de Departamentul de Stat al SUA, mai mulți experți în frunte cu secretarul american adjunct pentru Biroul Operațiunilor de Conflict și Stabilizare, Matthew Steinhelfer, au confirmat că oficiali ai administrației prezidențiale ruse monitorizează și coordonează procesul de filtrare și de deportare pentru civilii ucraineni.
Întrebată de Europa Liberă România dacă informațiile coroborate de experți sunt suficiente ca să constituie temeiul unui proces penal la nivel internațional, Dr. Emma Gilligan, expertă a Departamentului de Stat – Biroul de Justiție Penală Globală, a declarat că documentarea crimelor de război comise de Rusia se află abia la început.
„Toate rapoartele, inclusiv cele interne, și informațiile din presă pe care le primim arată că administrația prezidențială (a Rusiei, n.r.) monitorizează și coordonează operațiunile de filtrare. Acesta este doar începutul încercărilor noastre de a conceptualiza, de a înțelege amploarea a ceea ce se întâmplă exact și apoi de a păstra aceste dovezi pentru a merge mai departe”, a declarat Gilligan.
Numărul total al civililor ucraineni deportați către Rusia rămâne încă un mister. Pe 20 iunie, Irina Vereșciuk, prim-ministrul adjunct al Ucrainei, a transmis că 1,2 milioane de ucraineni au fost luați cu forța în Rusia, printre care și 240.000 de copii.
La sfârșitul lunii iulie, agenția rusă de știri (TASS) a raportat că peste 2,8 milioane de ucraineni au intrat în Federația Rusă, inclusiv 448.000 de copii.
