Măsurile, neobișnuite în condiții de război, reflectă intenția Kremlinului de lungă durată: a menține controlul asupra teritoriilor de la vest de Donbas, potrivit Institutului pentru Studiul Războiului.
Pe 2 mai, un document obținut de serviciul ucrainean al Europei Libere relevă un plan elaborat de înalții oficiali ai Rusiei Unite, partidul aflat la putere, care îndeamnă la crearea unui nou stat numit Rusia de Sud. Noul teritoriu ar include regiunile ocupate în momentul de față.
Politicienii ruși au semnalat, de asemenea, intenția de a organiza referendumuri în regiunile Donețk și Luhansk, în zonele aflate de opt ani sub ocupația separatiștilor sprijiniți de Moscova. Președintele Rusiei, Vladimir Putin, a recunoscut independența celor două republici autoproclamate cu doar câteva zile înainte de începerea invaziei din Ucraina.
„Un adevărat lagăr de concentrare”
Anunțul vine după ce în ultimele săptămâni, tot mai multe detalii cutremurătoare ies la iveală cu privire la metodele Kremlinului de a interoga civilii ucraineni, evacuați din zonele de război.
Una din metode este trimiterea acestora în așa-numite „tabere de filtrare”. Oamenii care au fost duși în acestea au povestit cum soldații ruși i-au interogat și, în unele cazuri, chiar torturat sub pretextul că ar fi „naziști ucraineni”.
„Dacă o persoană era suspectată că ar fi ‘nazist ucrainean’ atunci (rușii, n.r.) ar fi dus-o în Donețk pentru continuarea anchetei sau chiar exterminare”, a declarat Oleksandr, un ucrainean ce a fost cazat într-unul din astfel de centre, pentru BBC.
„Era ca într-un adevărat lagăr de concentrare”, a continuat bărbatul în vârstă de 49 de ani.
Ce se întâmplă acum în Ucraina nu se îndepărtează de tiparul adesea implementat de Moscova în teritoriile sale federale sau în statele din vecinătatea sa, spun specialiștii.
Așa-zilele „tabere de filtrare” nu sunt ceva nou, ele fiind înființate inclusiv în perioada războiului din Cecenia. Cei care au fost deținuți aici povesteau cum autoritățile Rusiei îi băteau cu bastoane de cauciuc sau cu ciocanul.
„De fiecare dată când ne duceam în camera de interogare sau când eram convocați din orice motiv, eram bătuți. Gărzile purtau măști și nu ne permiteau să ne uităm la ei în ochi”, mărturisea un prizonier cecen în urmă cu peste 22 de ani. „Odată, când am intrat în camera de interogare, un gardian m-a bătut cu o bâtă de fier”.
Pedepsirea „sentimentului anti-rusesc” are loc indiferent de regiunea pe care Moscova o vede drept „problematică” – pe teritoriul Rusiei sau în afara sa, în fostele state ale Uniunii Sovietice.
În ce contexte intervine Moscova pentru „rusificare”
Potrivit lui Oleg Ignatov, expert de la International Crisis Group consultat de Europa Liberă, Kremlinul nu are niciun fel de problemă cu genul de culturi precum cea a Belarusului sau Kazahstanului. Moscova poate alege să nu intervină atâta timp cât statele:
- Fie sunt rusificate în mare parte;
- Fie rămân loiale conducerii de la Moscova;
În cazul Ucrainei, problema ține de refuzul acceptării de către Rusia a existenței identității naționale a ucrainenilor, anunțat chiar de Vladimir Putin în justificarea intervenției militare.
„În Ucraina, întotdeauna a fost diferit. Problema Rusiei cu Ucraina, cred, vine din faptul că Moscova nu acceptă independența Ucrainei. Putin a spus deschis că rușii și ucrainenii sunt aceeași națiune, că națiunea ucraineană este una artificială”, a punctat Ignatov pentru Europa Liberă.
„Spre exemplu, Putin nu a spus niciodată asta despre beloruși. Iar belorușii sunt mai rusificați decât ucrainenii. Limba rusă este mai răspândită în Belarus decât în Ucraina. Și ucrainenii arată ca o națiune.”
Rusificarea Ucrainei: Trecut versus prezent
Procesul de rusificare în Ucraina constă în mare parte în adoptarea unui set de politici sau procese ce încurajează populația non-rusă să adopte limba și cultura rusă pentru a crește influența Moscovei în zonă.
Presiunile de rusificare a Ucrainei s-au intensificat încă din 1654, când ucrainenii au semnat Acordul Pereiaslav pentru a obține protecția militară a Țaratului Rusiei.
„De-rusificarea” Ucrainei a început abia odată cu Revoluția Bolșevică de la 1917. Guvernul condus de Lenin în anii ’20 a permis filialei Partidului Comunist din Ucraina să promoveze politicile sovietice în așa manieră încât noua conducere de la Moscova să fie acceptată drept legitimă de către poporul ucrainean. Ucraineni au fost cooptați în conducerea partidului, limba a fost învățată de liderii sovietici.
Acesta e unul din motivele pentru care atunci când Putin a negat existența identității ucrainene, acesta a dat vina pe „bolșevici” și pe Lenin pentru promovarea identității ucrainene.
Tocmai de aceea, ultimul secol a fost marcat de o amplificare a eforturilor Kremlinului de a sovietiza, iar pe urmă a rusifica, Ucraina.
Dacă în 1926 doar 4.5 milioane de ucraineni considerau rusa ca limbă maternă, cifra acestora a crescut la 6.5 milioane în 1959 și la 12.2 milioane în 1989. În 1989, mai mulți ucraineni erau fluenți în rusă decât în ucraineană – aceasta după ce ani la rând poporul ucrainean nu a avut parte de drepturi precum cel de a învăța în școli ucrainene sau de a publica cărți și ziare în ucraineană.
„Acesta este un război în care una din părți refuză identitatea celeilalte”, a punctat Ignatov.
„Rușii au fost clari încă de la începutul războiului că acesta este unul împotriva așa-zișilor ‘naționaliști ucraineni’. Pentru Ucraina, asta înseamnă un război împotriva identității ucrainene. Deci, atunci când Rusia ocupă un teritoriu din Ucraina, Kremlinul implementează planul de rusificare al acesteia”, a continuat el.
Ignatov spune că de rusificare ține inclusiv decizia Moscovei de a adopta rubla ca monedă în regiunile ocupate din Ucraina.
„Pe de-o parte, rușii vor să le plătească ucrainenilor salariile și pensiile fiindcă teritoriile ocupate nu se mai află la momentul de față sub conducerea Kievului. Pentru a face lucrul ăsta, sunt nevoiți să folosească ruble fiindcă nu oamenii din teritoriile ocupate nu au acces la grivnă (moneda națională a Ucrainei, n.r.)”, a explicat Ignatov.
De cealaltă parte, expertul spune că Rusia încearcă să creeze o zonă de influență ce constă în:
- Prezența autorităților ruse;
- Vorbirea limbii ruse;
- Prezența rublei ca modalitate de plată.
Adoptarea rublei este pentru început o mișcare mai mult simbolică, întrucât mulți dintre ucraineni au părăsit deja zona. În cazul în care Ucraina va recaptura Hersonul, cel mai probabil efectele deciziei de a adopta rubla în zonă nici nu se vor resimți. Însă scopul Moscovei este să rămână pentru cât mai mult timp în regiune.
„Dacă teritoriile rămân sub ocupație rusească permanentă, va deveni din ce în ce mai dificil să se mai poată reveni în sfera de influență a Ucrainei. Vedem aceleași procese (de rusificare, n.r.) în regiunile Donețk și Luhansk”, a spus expertul de la International Crisis Group.
Pe lângă adoptarea rublei, în Henicesk, localitate aflată între Mariupol și Crimeea și cucerită de ruși încă de la începutul ofensivei, oamenii menționau săptămâna trecută reapariția statuii lui Lenin. În Berdeansk, autoritățile plănuiesc să sărbătorească Ziua Victoriei pe 9 mai. Data de 9 mai a fost pentru mult timp ziua națională a Uniunii Sovietice, iar mai apoi a Rusiei, și marchează victoria armatei roșii împotriva Germaniei naziste.
E greu de spus dacă Rusia ar mai putea acționa cu aceeași hotărâre în cazul în care alte foste state sovietice din sfera sa de influența s-ar revolta împotriva alianțelor statului respectiv cu Moscova. În trecut, Putin și-a trimis trupele atât în Belarus în 2020, cât și în Kazahstan la începutul lui 2022 pentru a pune capăt protestelor împotriva celor două regimuri autoritare, sprijinite de Kremlin.
Pentru moment, însă, armata rusă are nevoie de întreg sprijinul acordat de partenerii săi din Asia Centrală. Potrivit Direcției principale de informații militare din Ucraina, Rusia încearcă să obțină bunuri și materiale tehnologice militare din statele membre ale Organizației Tratatului de Securitate Colectivă după ce Occidentul a impus sancțiuni. Alianța este formată din șase state post-sovietice – Rusia, Armenia, Kazahstan, Kârgâstan, Tadjikistan și Uzbekistan.
Printre eforturi se numără încercarea uzinei mecanice din orașul rus Ulianovsk de a obține componentele germane necesare prin intermediul Kazahstanului, pentru producerea sistemelor de rachete sol-aer Buk și a rachetelor Tunguska.
Întrebat dacă Rusia ar invada Kazahstanul sau Belarusul în același fel în care a invadat Ucraina spre a o rusifica, Oleg Ignatov nu a ezitat: „Dacă Rusia are resursele necesare, sigur ar face lucrul ăsta. Dar se pare că Rusia nu are la momentul de față resursele (pentru rusificare, n.r.) nici pentru Ucraina”, a concluzionat Ignatov.
