Economiștii consideră însă că banii se pot găsi, iar argumentele guvernanților sunt „o miopie prost direcționată” ori chiar „tertipuri politice depășite”.
„Este foarte clar în momentul acesta că, determinat de condiționalitățile europene stabilite prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), nu poate să fie vorba despre niciun fel de creștere salarială”, a declarat Marian Neacșu, secretarul general al Guvernului.
Declarația a fost contestată de repetate ori în ultimele zile și Neacșu a fost acuzat că minte. Acesta nu a răspuns până la ora publicării acestui articol unei solicitări a Europei Libere de a furniza un punct de vedere pe acest subiect.
Nicăieri în PNRR nu s-ar interzice explicit majorarea salariilor din educație. Guvernanții n-au ezitat în trecut să facă slalom între jaloanele PNRR pentru a salva alte cheltuieli de la buget, precum pensiile speciale.
„Nu poți să spui că profesorii pun în pericol PNRR-ul. PNRR-ul este pus în pericol de absența reformelor, refuzul reformelor pensiilor speciale, reforma administrativ-teritorială: toate aceste reforme care sunt în impas. Nu este de datoria profesorilor să reformeze statul român și să reașeze statul român pe niște priorități care vor duce la dezvoltarea României”, precizează pentru Europa Liberă economistul Cristian Păun, profesor la Academia de Științe Economice.
Estimările guvernamentale indică că o majorare salarială de 25% ar costa 8 miliarde de lei anual, respectiv 4 miliarde pentru lunile rămase din acest an.
Calculele Edupedu arată că ar fi vorba, însă, de doar 2,7 miliarde de lei pentru restul anului.
Coaliția refuză în continuare să aprobe orice majorare, argumentând că profesorii au ajuns deja în grilă la limită.
În acest stadiu, guvernul încă susține că soluția ar fi prime și vouchere acordate în iunie și în octombrie, în valoare de 2.500 de lei pentru personalul didactic și 1.000 de lei pentru personalul nedidactic.
„Voucherele au fost folosite și în alte țări, dar nu ca venituri, ci ca adaos la nevoi punctuale. Nu poți mări veniturile prin vouchere, e o noțiune ridicolă”, răspunde pentru Europa Liberă economistul Mircea Coșea.
Economistul precizează că „o parte mare a profesorilor fac parte din categoria populației defavorizate, similar cu pensionarii. Sunt puși într-o categorie care trebuie ajutată ca să supraviețuiască, ca să aibă un trai decent - înainte să li se ceară performanță”.
Prioritățile bugetare ale aleșilor. S-ar găsi bani pentru profesori?
„Banii există întotdeauna, chiar dacă există un deficit bugetar, pentru că se pot lua dintr-o parte și pune într-alta. E o problemă de decizie politică”, punctează Mircea Coșea.
„Educația, sănătatea, și siguranța națională sunt prioritare în orice țară care vrea să se dezvolte”, consideră Cristian Păun.
Acesta consideră că s-ar mai găsi bani de la stat, pentru profesori, dacă s-ar restrânge aparatul bugetar supradimensionat. El sugerează, ca exemplu, Fondul de Contragarantare, despre care spune că funcționează într-un mod identic cu Fondul de Garantare.
Conform economistului Mircea Coșea, se pot strânge bani și din alte direcții: s-ar putea reduce temporar cheltuieli din investiții sau s-ar putea redistribui fondurile acestora, s-ar putea amâna plăți, s-ar putea revizui complet bugetul sau s-ar putea mări deficitul.
„Da, România acționează pe deficit excesiv, dar deficitul trebuie prioritizat”, precizează și Cristian Păun, care scoate în evidență faptul că România cheltuiește doar 2% din buget pe educație, de trei ori mai puțin decât alte țări europene.
Guvernanții ar putea gospodări bugetul de stat încât să ajungă bani și la educație. Printre sursele de bani, cei de la Economedia amintesc:
- Eliminarea pensiilor speciale, cerință deja existentă în PNRR;
- Interdicția cumulului pensiei cu salariul;
- Tăierea primelor nejustificate;
- Tăierea salariilor de la comitete obscure;
- Reducerea numărului de șoferi și a parcurilor auto ale instituțiilor de stat;
- Restrângerea numărului de funcționari și concedierea celor intrați pe nepotism;
- Tăierea subvențiilor pentru partide;
- Eliminarea excepțiilor fiscale și a scutirilor de impozit.
Mircea Coșea avertizează, însă, că o creștere salarială la profesori ar putea cauza o reacție în lanț - dacă statul ar putea aloca fonduri acum pentru profesori, nu ar putea face față însă presiunii de la alte grupuri bugetare.
„Bugetul României și economia țării este într-o stare precară, nu are bani, nu creează bani. Acest guvern nu știe să facă bani, doar să-i preia de la populație prin prețurile la energie și inflație, și să se împrumute. Nu există o inteligență fiscală sau o voință politică la nivelul guvernului. În momentul de față, România este în prag de faliment și nu-și permite să facă nimic din cauza unor greșeli mari din ultimul an”, consideră profesorul Coșea.
Guvernul a găsit bani, din același buget de stat constrâns de PNRR, pentru alte majorări salariale și sporuri. În martie, aprilie și mai s-au acordat, conform G4Media și Economedia:
- Sporuri pentru bugetarii care lucrează cu fonduri europene, prin ordonanță de urgență;
- Salarii mai mari la Administrația Fondului de Mediu, Academia de Științe Agricole și Silvice, Agenția pentru finanțarea Investițiilor Rurale, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură;
- Sporuri la salarii pentru angajații Autorității Naționale de Integritate pentru presupusă suprasolicitare neuropsihică (lege declarată neconstituțională de către CCR);
- Măriri retroactive de salarii pentru magistrați;
- Salarii mai mari la Metrorex și CFR.
Cristian Păun consideră că problema salariilor profesorilor ține de corectitudine, de faptul că majorările ar fi trebuit să ajungă și la ei.
„În momentul în care au ajuns la profesori și la sănătate, corecțiile brusc s-au lovit de lipsa banilor, și sistemul rămâne dezechilibrat. Nu poți să vii să le spui profesorilor că nu mai sunt bani nefăcând nimic în direcția salarizării unitare ani buni”, consideră economistul.
Ce se cere prin PNRR?
În PNRR, există trei componente relevante pentru dezbaterea din jurul educației.
Sustenabilitatea bugetului național este grija principală. Autoritățile europene doresc să reducă dezechilibrul macroeconomic al României prin corectarea deficitului excesiv și a respectării obligațiilor fiscale și de plăți la nivel național.
Aici intervine Componenta 8 din PNRR, cu privire la Reforma Fiscală, care încearcă „îmbunătățirea eficienței cheltuielilor publice, prin creșterea transparenței procesului de bugetare, îmbunătățirea sistemului de monitorizare și raportare a programelor bugetare, prioritizarea proiectelor mari de investiții, efectuarea analizei cheltuielilor în toate sectoarele publice și consolidarea rolului Consiliului fiscal, cu sprijinul digitalizării procedurilor bugetare”.
România s-a angajat, prin PNRR, să construiască un buget mai echilibrat, sustenabil și previzibil pentru a avea un deficit sub 3% din PIB anul viitor.
Misiunea este enormă, fiindcă economia României a fost afectată pe timpul pandemiei - de unde era deja slab performantă.
Evaluarea autorităților de la Bruxelles este că politica fiscală a României în 2017-2019 „a condus la epuizarea spațiului fiscal necesar pentru stimularea economiei în perioadele de recesiune”.
Esențial aici este ca România să nu se abată de la bugetul anunțat. Probabil, această cerință a fost inspirația la baza declarației secretarului Marian Neacșu.
Ceea ce nu a menționat secretarul Guvernului este că, pentru ca România să nu se abată de la buget, acesta trebuie să fie calculat în concordanță cu o lege a salarizării la sectorul de stat îmbunătățită și echitabilă.
Componenta 14: Buna Guvernanță face referire directă la:
- Managementul performant al resurselor umane în sectorul public (Reforma 3) și
- Dezvoltarea unui sistem de salarizare echitabil și unitar în sectorul public (Reforma 4).
Așadar, una dintre grijile principale este de a avea bugetari calificați și performanți, plătiți echitabil. Or, prin PNRR s-au identificat mai multe discrepanțe salariale, provenite din legile salarizării și a mai multor hotărâri judecătorești, discrepanțe care trebuie rezolvate.
În PNRR se specifică:
Obiectivul general al reformei sistemului public de salarizare vizează asigurarea unei politici de salarizare echitabile și sustenabile prin eliminarea discrepanțelor salariale existente în prezent în sistemul bugetar, restabilirea ierarhiilor funcțiilor în cadrul domeniilor de activitate, precum și între domenii de activitate, revizuirea sistemului de acordare a sporurilor, precum și instituirea unui sistem de stimulare a performanței.
Componenta 15: Educație nu precizează nimic despre profesori și salariile lor. Pilonul face referire la investițiile pentru digitalizare, la dotările din educație, calitatea învățământului și opțiunile de formare profesională, îngrijirea timpurie și reducerea abandonului școlar.
