România s-a aliniat în acest an recomandărilor unei directivei europene care impune statelor membre UE ca salariul minim să nu fie mai mic de 50% din salariul mediu brut al țării (8.580 lei salariul mediu brut a fost în iulie 2024, conform datelor Institutului Național de Statistică).
Proiectul legii salariului minim brut a fost adoptat de Guvern, în luna iunie, iar acum este în curs de aprobare în Parlament.
Pe 11 septembrie, Comisia pentru Afaceri Europene din Senat a dat un aviz favorabil proiectului de lege privind introducerea salariului minim european. După adoptarea de către Senat și Camera Deputaților, legea merge către președinte pentru promulgare.
Proiectul prevede că un angajat va putea fi plătit cu salariul minim brut pe economie doar 24 de luni.
Elena Chivu, preşedinta Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi (CECCAR), explică la #10Întrebări care sunt implicațiile acestei legi pentru firme și la ce trebuie să fie atent un salariat atunci când încheie un contract de muncă prin care e plătit cu salariul minim brut.
1. Europa Liberă: Ce trebuie să întrebe sau să știe angajatul atunci când acceptă un job?
Elena Chivu: Angajatul trebuie să fie atent să i se întocmească un contract individual de muncă, să i se întocmească o fișă a postului în care să se prevadă ce anume activități desfășoară, să ia la cunoștință de regulamentul intern sau de contractul colectiv de muncă existent la nivelul societății comerciale, dacă este cazul. Acolo își regăsește atât drepturile, cât și obligațiile.
De asemenea, angajatul trebuie să cunoască normele privind protecția și securitatea în muncă, trebuie să i se facă obligatoriu instruirea la angajare. Și să ia act de protecția a datelor cu caracter personal.
Angajatul mai poate beneficia de asigurare de sănătate privată în cuantum de 400 euro anual, fără să fie impozabilă.
2. Europa Liberă: Ce ar trebuie să facă dacă angajatorul îi propune să plătească taxe doar pentru salariul minim pe economie garantat?
Elena Chivu: Dacă acceptă sau nu acceptă, asta este o problemă la care angajatul ar trebui să se gândească, că practic el va primi pensie în funcție de cât contribuie la bugetul de stat.
Însă, dacă angajatul vede că semnează un stat de plată diferit față de ceea ce primește ca retribuție, atunci trebuie să-și sesizeze în primul rând angajatorul.
Dacă angajatorul nu-i reface statul de plată pentru cât primește el ca salariu, atunci poate să facă o sesizare la Inspectoratul Teritorial de Muncă. Practic, angajatul trebuie să semneze un stat de plată care să exprime realitatea.
3. Europa Liberă: Ce alte beneficii poate angajatul să negocieze atunci când salariul oferit de angajator e minimul pe economie?
Elena Chivu: Sunt mai multe beneficii, dar depinde dacă angajatorul le acceptă sau nu la angajare. De exemplu, tichetele de masă care au o valoare de 35-40 lei. Dar atenție că la aceste beneficii se plătesc contribuția de sănătate – în cuantum de 10%, și impozitul pe salarii – care e tot 10%. Practic 20% din ele înseamnă contribuția la stat.
Angajatul mai poate beneficia de asigurare de sănătate privată în cuantum de 400 euro anual, fără să fie impozabilă. Poate beneficia de abonamente la sală în același cuantum. Dar toate beneficiile/lună nu pot depăși 33,33% din salariu.
4. Europa Liberă: Ce tipuri de sporuri pot obține ca angajat?
Elena Chivu: Sunt diverse sporuri de performanță, de computer. Diurna este iar un beneficiu – este în cuantum de 57,5 lei pe zi.
De asemenea, angajatul mai poate primi tichete cadou cu diverse ocazii, atât pentru el cât și pentru copiii lui - de Paște, de Crăciun, de 1 iunie.
Mai sunt situații prevăzute în contractul colectiv de muncă – de exemplu – există o zi a firmei când s-a înființat și, anual, angajatorul face o petrecere și a prevăzut în contractul de muncă că poate oferi o primă cadou angajatului. Asta poate fi în valoare de 300 lei de persoană și este neimpozabilă.
Cu caracter temporar, sunt sporurile de noapte, când se prestează o muncă de noapte. Mai există sporul de ore suplimentare, dacă lucrezi peste program, spor de sărbători legale - dacă angajatorul mă cheamă într-o zi în care de sărbătoare și eu nu ar trebui să prestez. Există și spor de weekend.
Ca sporuri permanente există mai multe: spor de condiții periculoase, spor pentru condiții grele, vătămătoare, pentru condiții nocive, pentru a adâncime, izolare, înălțime. Sunt foarte multe sporuri, dar nu toate sunt obligatorii.
5. Europa Liberă: Cum pot viitorii salariați să se asigure că, la angajare, nu cad în capcane în ceea ce privește plata?
Elena Chivu: Aici e vorba mai mult de tergiversarea încheierii unui contract de muncă. Angajatorul, pentru că nu mai există acea perioadă de probă care era înainte, este practic obligat să-mi încheie un contract de muncă cu perioadă determinată, dacă vrea să mă țină într-un soi de probă. Practic, din prima zi în care eu mă prezint la muncă, eu trebuie să am contractul de muncă valabil încheiat cu o zi înainte.
Înainte ca eu să încep practic prestația, angajatul trebuie să-mi transmită acest contract de muncă în Revisal.
Mai sunt angajatori, înțeleg, care obligă salariatul la angajare să-și depună acea „demisie în alb” - ca el să poată să îmi ceară demisia în orice moment, fără să mai am dreptul la acele zile în care eu pot să-mi caut un alt loc de muncă și să închei un alt contract de muncă.
Tot aici intră prestarea orelor de noapte fără acordarea sporului de noapte, prestarea orelor suplimentare fără acordarea sporului de ore suplimentare, prestarea muncii în zilele de weekend fără acordarea sporului respectiv și prestarea muncii în zilele de sărbători legale fără acordarea sporului. Sau de zile libere.
6. Europa Liberă: După acea perioadă de doi ani, cu cât poate crește salariul minim?
Elena Chivu: Salariul minim pe economie pe care angajatorul e obligat să îl acorde la acest moment angajatului este de 3.700 lei brut (aproape 2.370 lei net - n.red.).
Dar la momentul la care un salariat împlinește o vechime de doi ani în cadrul firmei respective, angajatorul e obligat să majoreze acest salariu minim. Legea nu dă o limită a majorării, dar mulți angajatori dau 50-100 lei.
7. Europa Liberă: Cât plătește un angajator impozit pe salariile angajaților?
Elena Chivu: Angajatorul practic nu plătește nimic, doar 2,25% din fondul de salarii reprezentând contribuția asiguratorie de muncă. Restul contribuțiilor le sunt reținute salariaților. Acestea sunt în cuantum de 45% din salariul brut.
Practic, angajatorul devine un intermediar între salariat și bugetul statului. Eu, ca angajator, nu fac decât să rețin angajaților mei acele contribuții și să le virez la bugetul de stat.
8. Europa Liberă: Ce facilități fiscale are angajatorul care are nevoie, de exemplu, de un om în plus?
Elena Chivu: La momentul ăsta nu există facilități. Doar dacă are în vedere să aibă statut de micro-întreprindere și să aibă facilitatea asta că rămâne micro-întreprindere dacă are minimum un salariat.
În rest, nu există decât planuri de subvenții pe linie de șomaj - dacă angajează tineri absolvenți, dacă angajează persoane care sunt înscrise în șomaj până în 45 de ani.
La un moment dat erau niște facilități și pentru oameni în vârstă. Dar alte astfel de facilități nu prea există.
9. Europa Liberă: Care sunt dificultățile angajatorului atunci când vine vorba de plata salariilor?
Elena Chivu: Ăsta e un subiect destul de spinos. Înțeleg că sunt concedii medicale neîncasate. Sunt societăți comerciale care nu și-au încasat concediile medicale de la casele de sănătate și au întârzieri și de doi ani de zile.
Atâta vreme cât nu există bani pentru această bază, care le revine angajatorilor și există deja procese, nu știu de unde o să scoată bani și de acele majorări.
O altă problemă este neîncasarea creanțelor, în special pentru societățile în relația cu statul, întreprinderi de stat sau instituții de stat. Aici e o mare problemă. Ar trebui găsită cumva o soluție măcar să compenseze aceste obligații de plată cu creanțele care angajatorii le au de încasat.
10. Europa Liberă: După intrarea în vigoare a acestui proiect, cum se va poziționa România față de Uniunea Europeană?
Elena Chivu: Din ce informații am, rămânem în continuare în coada listei ca salariu mediu net.
Rămânem una din cele mai ieftine state din UE când vorbim de salariul mediu net pe economie. Dacă ne uităm la Italia, salariul mediu net e de 1.579 euro, în Spania e puțin peste 1.700 de euro.
Să nu mai vorbim de Elveția, unde salariul mediu net e de aproape 6.300 de euro.
Dar avem și în România, în unele domenii, salarii mai mari – cei care lucrează în zona IT, în zona de construcții au salarii care ajung cumva la o limită a celor din statele membre.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
