De Ziua Internațională a Drepturilor Omului, ONG-urile și organizațiile internaționale atrag atenția că violența împotriva femeilor reprezintă o încălcare a acestor drepturi. În contextul pandemiei, în special izolarea la domiciliu este principalul factor care a dus la creșterea cazurilor de violență domestică. Astfel, femeile care s-au confruntat deja cu violența domestică propun câteva soluții pe care să le implementeze autoritățile.
„Există destul de puține date statistice specifice pentru România, dar știm din statisticile de la nivel european că incidența cazurilor de violență domestică a crescut cu aproximativ 30% în Europa. Întotdeauna în perioadă de criză vulnerabilitatea persoanelor este adâncită, iar în cazul victimelor violenței domestice este cu atât mai adevărat cu cât ele au fost izolate acasă cu agresorii”, subliniază Camelia Proca, cea care a fondat la Sibiu Asociația pentru Libertate și Egalitate de Gen (ALEG).
De altfel, UNICEF și Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse atrag atenția că în condițiile izolării la domiciliu, limitării contactelor cu membrii rețelei sociale, efectuării muncii la domiciliu, închiderii școlilor, lipsei unor facilități de petrecere a timpului liber și a insecurității financiare, s-a observat că relațiile familiale tind să devină din ce în ce mai încordate, accentuând vulnerabilitatea copiilor și femeilor și creșterea riscului de a fi expuși la fenomenul violenței domestice.
„Din păcate, măsurile pe care le-au luat autoritățile au fost destul de disparate și unele dintre ele întârziate și mă refer la faptul că nu am avut pe declarațiile din perioada de carantină ca motiv specific violența domestică sau nencistatea de a apela la ajutor”, mai explică Camelia Proca.
În acest context, asociația ALEG și Rețeaua Învingătoarelor din România fac cunoscute câteva dintre soluțiile pe care le propun femeile care s-au confruntat deja cu violența domestică și ajută acum alte femei în cadrul programului SiEuReușesc:
- Monitorizarea ordinelor de protecție – „Nu e suficient să ne gândim doar la un instrument pentru monitorizare, trebuie să existe un sistem de răspuns al Poliției la încălcarea ordinelor de protecție de către agresori”, spune Camelia Proca amintind că, în prezent, poliția nu are niște proceduri clare pentru a respecta verificarea ordinelor de protecție – revenirea la locuință cu o anumită frecvență sau monitorizarea agresorului printr-o brătară electronică. Astfel că, „de multe ori ordinul de protecție devine ineficient pentru că agresorii nu-l respectă”.
- Cursuri de formare pentru poliștiști și judecători – acestea sunt necesare pentru că, de pildă, spune Camelia Proca, judecătorii au de luat decizii, fie că este vorba de divorț, custodie sau se bazează pe o plângere de violență domestică, iar „dacă ei nu înțeleg fenomenul, de ce se întâmplă, ce anume îl cauzează, cum se manifestă, se apropie de acest subiect cu prejudecățile omului obișnuit, iar acestea includ faptul că victima este de vină, că ea poate să plece oricând dorește. Lucruri pe care de fapt le vedem și le auzim din poveștile victimelor, care aud aceste lucruri și de la judecători”. De aceea, subliniază ea, este nevoie de o formare profesionaistă de unde să afle că violența domestică se bazează pe „mecanisme de dependență, că nu este așa de simplu să pleci, că este acolo un amestec de traume fizice, economice, emoționale și că este nevoie de ajutor din afară pentru a putea să schimbi situația și se pune accent pe responsabilizarea făptuitorilor”.
- Nevoia de a avea o informare bună şi mai timpurie a femeilor, astfel încât semnele abuzului să fie recunoscute mai devreme şi mai multe situaţii de violenţe severe să fie prevenite.
„Violența împotriva femeilor înseamnă un fenomen mai larg, violența domestică este parte din acest fenomen, dar nu este singura formă, traficul de persoane, hărțuirea sexuală fac parte din același constinuum al violenței împotriva femeilor, toate bazate pe aceste inegalități istorice între femei și bărbați”, mai spune Camelia Proca.
România ocupă primul loc în topul statelor UE ca sursă a victimelor traficului de persoane, arată un raport recent al Comisiei Europene.
Din totalul celor 14.145 de victime ale traficului de persoane identificate de statele membre UE în 2017 și 2018, cele mai multe proveneau din România, Ungaria, Franța, Olanda și Bulgaria, potrivit Raportului CE. Din rândul statelor non-UE, cele mai multe victime proveneau din Nigeria, China, Ucraina, Maroc și India.
Facebook Forum