În Yakutsk, Rusia, paleontologul Valery Plotnikov deschide un congelator industrial pentru a recupera un container din polistiren dinăuntru. În interiorul acestuia, așezat într-un ghemotoc de blană, ca și cum ar dormi, se afla o creatură îmblănită, neasemănătoare cu nimic altceva care trăiește astăzi pe Planetă.
„Inițial am crezut că este un lup de peșteră sau un vreun fel de urs”, a spus Plotnikov, un savant la Academia Rusă de Științe, filiala Yakutsk, capitala Republicii Sakha (sau Yakutia) din Rusia. „Dar dinții nu se potriveau și are mai puține degete.”
Animalul era mort de mii de ani, dar a fost descoperit aproape în întregime intact sub stratul subțire de gheață care acoperă Siberia, cunoscut drept permafrost. Data exactă a fosilelor nu a fost încă stabilită de savanți dar Plotnikov estimează că mamutul s-ar fi putut să fi înghețat acum mai bine de 50.000 de ani, lucru care ar însemna că aceasta este una dintre cele mai vechi descoperiri analizate de laborator.
Laboratorul lui Plotnikov este plin de atât de multe fosile antice și specimene, încât cu greu mai găsește loc pentru rămășițele din epoca de gheață care încep să iasă la suprafață odată cu creșterea temperaturilor. În plus, rata descoperirilor este accelerată de topirea stratului de gheață care acoperă 95% din Yakutia. Acest lucru atrage oameni de știință din toată lumea către regiunea retrasă a Rusiei.
Situația nu îi atrage doar pe cei care vor să studieze regiunea dar și pe vânătorii de fildeș de mamut care doresc să vândă fosilele pe piața din China, pentru profit. Localnicii din Sakha scotocesc împrejurimile pentru un profit rapid dar și ilicit. În acest proces ei descoperă zeci de carcase de mamut păstrate intacte în interiorul gheții care dezvăluie istoria uitată a rasei umane și a speciilor dispărute de pe pământ.
„Revoluția care a avut loc când vine vorba de secvențierea ADN-ului este incredibilă. A fost o luptă pentru a ține pasul”, a spus Love Dalen, profesor de genetică la Centrul pentru Paleogenetică din Stockholm. „Este probabil una dintre cele mai rapide schimbări în tehnologie care a avut loc vreodată în știință”.
„Obișnuiam să determinăm secvențe pe care le puteai printa pe o pagină A4 cu fontul Arial”, spune acesta. „Astăzi, dacă am printa secvențele pe care le programăm, paginile ar ajunge până la lună și înapoi - de două ori.”
Pe urmele Mamutului
Folosind noi tehnologii, Dalen și alți savanți au ajuns la noi concluzii despre evoluția și descendența genetică a animalelor care trăiesc astăzi. De asemenea, oamenii de știință au început o cursă intensă, care a stârnit controverse cu scopul de a folosi rămășițele pentru a reconstrui genetic unul dintre cele mai misterioase creaturi din epoca de gheață - mamutul lânos.
Proiectul condus de expertul în genetică George Church de la Universitatea Harvard are ca scop editarea ADN-ului elefantului African, cea mai apropriată rudă a mamutului, pentru a recrea o creatură cu trăsături similare specimenului antic care să întruchipeze caracteristici cum sunt blana, urechile mici și stratul de grăsime care să îl protejeze de frigul siberian. Uterul sintetic care se află în construcție în laboratorul lui Church va fi primul care să dea naștere unui mamifer de orice fel, lăsând la o parte proiectul ambițios de a recrea un mamut cu o perioadă de gestație de 22 de luni.
Unii speră că proiectul îi va ajuta pe oameni să compenseze pentru faptul că au cauzat dispariția speciei acum undeva între 10.000 și 4.000 de ani. Alții sunt de părere că resuscitarea speciei în contextul încălzirii globale nu va duce decât la repetarea istoriei.
Dalen a vizitat Siberia de 10 ori în trecut pentru a colabora cu Plotnikov și alți cercetători ruși de la începutul anilor 2000. Se crede că cel puțin 80% dintre mamuții care au trăit vreodată și jumătate dintre cei încă intacți din perioada epocii de gheață se află în Yakutia. În timpul uneia dintre vizitele din 2018, echipa a luat mostre ADN de la un lup de stepă din epoca Pleistocen, de la un picior de mamut și de la corpul unui leu înghețat acum 28.000 de ani care este probabil cel mai bine păstrat animal care a fost descoperit vreodată.
Totuși animalul îmblănit descoperit vara trecută reprezintă încă un mister iar Dalen plănuiește o nouă vizită în Yakutsk, în august, pentru a lua două mostre noi pentru a studia ADN-ul creaturii la laboratorul său din Stockholm. „Din pozele pe care le-am văzut, arată ca un fel de pisică,” a spus el. „Dar nu puteam fi siguri.”
Un cerc vicios
Ritmul descoperirii poate fi un avantaj pentru cercetători, dar poate să reprezinte și un adevăr tulburător despre realitatea în care trăim. Permafrostul acoperă o zonă de două ori mai mare decât întregul teritoriu al Statelor Unite iar emisiile de carbon emise de acest strat sunt tot mai mari, contribuind la încălzirea globală. Este un fel de cerc vicios caracteristic proceselor de încălzire din regiunea Arcticului.
În mod paradoxal, topirea stratului de gheață siberian este accelerată de zăpada care reține temperaturile ridicate ale verii ca o pătură. Ca urmare a faptului că stratul de la suprafață nu mai îngheață în timpul iernii, microbii încep să se hrănească din materialul organic din pământ. Acest proces emite dioxid de carbon și gaz metan, gaze cu efect de seră care se răspândesc pe întreaga durată a anului.
Odată ce căldura ajunge mai adânc în gheață, procesul de dezgheț este accelerat iar fundațiile caselor din zonele afectate sunt slăbite, lucru care forțează evacuarea anumitor localități. Temperaturile din Rusia au crescut tot mai mult în ultimii ani, cauzând incendii ale pădurilor din Siberia și valuri de căldură în zonele tradițional friguroase.
Întoarcerea pășunilor
În nord-estul Yakutiei, la 1.600 de km de Yakutsk, ecologistul Sergei Zimov, împreună cu fiul său, Nikita, au creat Parcul Pleistocen. Parcul ocupă un teritoriu de 145 km², transformați de cei doi într-un experiment care caută să inverseze efectele crizei climatice. Pentru a opri dezghețul stratului de permafrost ei au repopulat zona cu animale sălbatice - bizoni, boi moscat, reni și cai – care cutreierau acea zonă și în epoca de gheață. Aceste animale nivelează stratul gros de zăpadă, lucru care permite eliberarea căldurii și retenția gheții sub pământ.
„Este foarte greu să reduci emisiile industriale de CO2. Reducerea emisiilor permafrostului este mult mai ușoară”, a scris Sergei Zimov într-un manifest din 1988 care anunța ambițiile acestuia. Singurul lucru de care este nevoie este „depășirea barierelor mentale, acceptarea faptului că ecosistemele pășunilor au un drept la viață și la libertate”. Acesta a mai adăugat și că „partea teritoriului luată de strămoșii noștri trebuie returnată.”
Parcul Pleistocen are acum circa 200 de specimene care pasc, lucru despre care Nikita Zimov spune că menține deja teritoriul la temperaturi mai scăzute decât în zonele din jur. Pentru a încetinii cu adevărat încălzirea globală, familia Zimov va avea nevoie totuși de sute de mii de animale pe teritoriul întregului Arctic. După spusele lor, va fi, de asemenea, nevoie de mamuți. Ei s-au alăturat echipei de savanți de la Harvard și speră ca într-o bună zi să fie martori la reîntoarcerea animalelor în Parcul Pleistocen.
Totuși, aceasta ar dura decenii dacă va fi vreodată realizată cu adevărat. Pentru mulți oameni de știință care lucrează în Yakutsk este un vis care merită îndeplinit.
Sergei Fyodorov a petrecut ani de zile la muzeul mamuților, specializat în specimene antice. El și-a petrecut timpul studiind rămășițele păstrate în congelatoarele muzeului și spune că nu s-a obișnuit niciodată cu mirosul puternic al cărnii de mamut care agață de haine și stârnește reacții de la ceilalți pasageri ai autobuzelor.
Limba Yakută, spune Fyodorov, are cuvinte pentru cămilă și leu dar nici un cuvânt pentru mamut. El sugerează că acest lucru ar putea indica că grupul etnic al regiunii nu este indigen teritoriului.
S-ar putea totuși ca oamenii de pe teritoriul Yakutsk să devină, într-o bună zi, stăpânii unei noi generații de mamuți. Nu există nicio regiune mai potrivită pentru reintroducerea specimenului dispărut după spusele lui Plotnikov. „Clima din Yakutia centrală are multe caracteristici ale epocii Pleistocene, inclusiv pădurile, văile și pășunile”, spune el.
Pentru Fyodorov, a fi martor la reapariția bestiilor enorme care au cutreierat la un moment dat teritoriul Siberiei ar fi punctul culminant al unei vieți dedicate cercetării. „Dacă reușim să recreăm mamutul,” spune el, „Yakutia este gata să îl găzduiască.”
