Guvernul ucrainean și NATO au șters de pe rețelele de socializare trei fotografii făcute în primele zile ale invaziei forțelor ruse în Ucraina. Potrivit unui articol publicat de New York Times, pozele înfățișau soldați ucraineni care purtau simboluri asociate cu nazismul.
Grija autorităților legitime de la Kiev de a nu fi asociate cu niciun fel de radicalisme sugerează o anumită preocupare. Când orașele sunt bombardate scrum, iar milioane de oameni iau calea bejaniei ca să-și scape viața, e de înțeles că sentimentele ucrainienilor față de invadatori nu pot fi pozitive.
Or, după cum reamintesc istoricii, Kremlinul are abilitatea diplomatică și propagandistică de a folosi eventuale derapaje naționaliste/radicale, precum și o vastă experiență postbelică în a folosi pacifismul pentru a-și apăra politicile agresive și ocupația.
Experții intervievați de Europa Liberă spun însă că mișcările ultranaționaliste, care există în Ucraina, ca în multe alte țări democratice de altfel, reprezintă o minoritate, iar simbolurile lor trebuie analizate având în vedere istoria tumultuoasă a Ucrainei.
Simboluri naziste sau interpretabile. Pe unde trece linia roșie?
Articolul publicat de New York Times menționează un incident în care un soldat care poartă o emblemă craniu & oase a apărut în una dintre postările Ministerului Apărării ucrainian. Simbolul este cunoscut sub numele de Totenkopf și este asociat trupelor naziste care apărau lagărele de concentrare în Al Doilea Război Mondial.
Soldatul a explicat că emblema ar fi de fapt un simplu logo al unei trupe rock. Ministerul Apărării a considerat că simbolul e prea interpretabil și de natură a stârni controverse, motiv pentru care a șters postarea.
Un alt simbol care a fost sesizat este Soarele Negru. Simbolul - asociat cu nazismul - reprezintă însă pentru mulți ucrainieni suveranitatea și mândria națională.
Un alt craniu pe fundal negru și roșu aduce aminte de unitatea militară a cazacilor negri din Zaporojie. În Al Doilea Război Mondial, brigada a luptat împreună cu armata sovietică și cea română la Budapesta împotriva Germaniei naziste.
Curtea Supremă a Ucrainei a decis să excludă în decembrie un simbol cu un leu cu trei coroane pe un fundal albastru dintr-o listă de simbolistică nazistă interzisă. Imaginea reprezintă o brigadă care în Al Doilea Război Mondial a luptat pentru crearea unui stat ucrainean independent în cuprinsul teritoriului care era împărțit atunci între Uniunea Sovietică și Polonia. Ca să poată smulge acel teritoriu, facțiunea a luptat o vreme de partea naziștilor.
Istoricul Cosmin Popa atrage atenția că aceste însemne nu indică de cele mai multe ori intențiile genocidare ale soldaților, ci țin mai degrabă de reacția în fața invaziei și de dorința de a-și vedea eliberată țara. Este vorba despre „o temă propagandistică rusă”, adică de a delegitima lupta de apărare a Ucrainei.
„Cred că aici e nevoie de o discuție astfel încât să vedem de unde provin aceste simboluri în istoria recentă ucraineană. Și să ne uităm la componența și comanda acestor unități înainte de a decide dacă ele sunt purtătoarele unei gândiri genocidare sau nu,” explică istoricul.
Ucraina a făcut eforturi înainte de război pentru a limita răspândirea mesajelor naționaliste și neo-naziste.
După Revoluția Portocalie/ Euromaidan din 2014 și anexarea Crimeei de către Rusia, statul ucrainian era într-o situație haotică. Guvernul creat imediat de forțele pro-occidentale de la Kiev nu a putut opri invazia rușilor și forțele separatiste din estul Ucrainei. În acest context, miliții ultranaționaliste de voluntari, precum Batalionul Azov, au ajutat armata să facă față situației.
Orice gândire extremistă se dezvoltă, proliferează pe fondul unei dezamăgiri, unei frustrări colectiveCosmin Popa
Statul a reușit ulterior să integreze gruparea în rândurile armatei. Ei reprezintă însă o mică parte din armata ucraineană: la începutul războiului, Batalionul Azov avea 1000 de membri, în timp ce armata număra în total 250,000 de soldați.
Integrarea batalionului în armata oficială reprezintă, spune istoricul Ciprian Cucu, nu numai un mod de a spori numărul apărătorilor, ci și o manieră inteligentă de a controla aceste forțe. „Din punctul meu de vedere, acestă decizie a fost o mișcare excelentă, atât din punct de vedere strategic cât și tehnic. Cred că argumentul cel mai important aici rămâne evoluția politică a acestor mișcări.”
Momentan, extrema dreaptă reprezintă o minoritate politică în Ucraina. Partidul ultranaționalist Svoboda a câștigat mai multe voturi înainte de Revoluția EuroMaidan: în 2012 aceștia au câștigat 38 de locuri din cele 450 în Parlament cu 10,44% din voturi la alegerile legislative. După 2014, partidul nu a mai câștigat 5% din voturi, pragul necesar pentru a intra în parlament.
Cu toate acestea, autoritățile de la Kiev par să fie conștiente de imaginea pe care o reflectă orice manifestări ultranaționaliste. În 2015, Rada (parlamentul ucrainian) a votat o lege care interzice propaganda nazistă pentru a limita astfel de discursuri.
Expertul în mentalități și curente culturale, Ciprian Cucu avertizează asupra impactului negativ pe care naționalismul îl poate avea. Însă, într-o situație de invazie și de violențe extreme, prioritatea este supraviețuirea.
„Nu ne putem uita la toate lucrurile o dată. Nu putem să pretindem aceleași criterii valorice ale democrației liberale de la un stat care este sub legea marțială. Trebuie să rezolvi prima dată cu războiul,” spune Ciprian Cucu.
„Nu te apuci și faci discuții filosofice despre drepturile minorităților și parteneriatul civil. Da, sunt și acestea sunt importante și nu vrem să vedem că sub pretextul războiului apar încălcări foarte grave ale drepturilor omului. Dar, în același timp, există priorități. Nu cred că prioritatea în momentul de față ar trebui să fie discuțiile despre cât de democratică este Ucraina, o țară care se află în război încă din 2014.”
De la București/ Institutul de Istorie N. Iorga, istoricul Cosmin Popa, specializat în comunism și spațiul ex-sovietic, amintește că susținerea Europei față de Ucraina joacă un rol important în combaterea ideilor și curentelor extremiste și afilierea țării la valorile occidentale.
„Orice gândire extremistă se dezvoltă și proliferează pe fondul unei dezamăgiri, unei frustrări colective,” explică istoricul. Experții în comunicare ar putea completa că orice dezinformare vine pe fondul unei nevoi nerezolvate, a unei lipse acute.
„Cu cât Ucraina va simți mai aproape, mai consistent sprijinul pe care Occidentul îl acordă, cu atât societatea va căuta să se raporteze la valorile politice dominante pe care se bazează țările care ajută Ucraina. Dacă Ucraina se va simți la un moment dat părăsită, însingurată în încercarea de a se opune Rusiei, cu atâtea sacrificii umane și materiale, e posibil că această gândire extremistă să prolifereze în interiorul armatei. Dar în momentul de față nu văd ca acest lucru să constituie un pericol major.”
Dar, pentru a nu cauza confuzie într-un moment în care Ucraina se bazează pe susținerea Europei, istoricul crede că este nevoie de o clarificare în privința apariției acestor simboluri.
„Este necesară curățarea, igienizarea simbolisticii militare ucrainene și a îndepărtării a oricăror trimiteri, mai mult sau mai puțin explicite, la simbolistica nazistă” a spus Cosmin Popa.
Expertul în mentalități, Ciprian Cucu consideră că pentru ca astfel de simboluri interpretabile să nu fie folosite împotriva ucrainenilor, autoritățile trebuie să încerce să limiteze apariția lor. „E clar că ucrainenii trebuie să fie și ei atenți la chestiunea asta și, din câte îmi dau seama, au început să fie tot mai atenți. Acum, sigur, a apărut poza aceea, nu și-au dat seama, au șters-o, spunând că e interpretabilă. Dar altceva nu ar fi putut să facă. E clar că răul a fost produs și e clar că aceste lucruri vor fi folosite în propaganda împotriva lor.”
Libertatea - între Germania nazistă și Rusia sovietică
Istoria referitoare la construcția națională a statului ucrainean este relativ recentă. Ucraina sub forma pe care o cunoaștem azi există numai din 1991.
Cele mai puternice tentative de creare a unui stat ucrainian independent s-au manifestat în anii tulburi și violenți după puciul bolșevic din noiembrie 1917, condus de Vladimir Ilici Lenin și acoliții săi, care a dus la instaurarea comunismului în fostul imperiu țarist.
Dar aceste tentative au fost înăbușite în timpul războiului civil care a măcinar fostul imperiu vreme de trei ani și care a făcut circa 13 milioane de victime, după datele oficiale publicate de marele sovietolog Richard Pipes și de numeroși alți cercetători.
Ulterior, ascensiunea la putere a lui Stalin a anihilat orice mișcare de rezistență. Ba mai mult, Republica Socialistă Sovietică Ucrainieană a căzut victimă unor măsuri draconice de colectivizare.
Din cauza rechizițiilor drastice vreme de câțiva ani la rând, milioane de țărani ucrainieni au murit de foame la propriu, mai ales în iarna 1932-1933. Cei care încercau să ajungă în alte regiuni în căutare de hrană erau împușcați. Au murit astfel șase milioane de oameni. Suferințele lor sunt exprimate astăzi sub numele de Holodomor.
Acesta este contextul în care atunci când peste un deceniu Hitler a atacat Uniunea Sovietică, și inițial câștiga teren, grupări naționale sau radicale ucrainiene au crezut că este momentul să-și elibereze țara. Războiul a dovedit că Germania nazistă nu este aliatul necesar. Aliații Ucrainei au fost accesibili abia după dezmembrarea URSS, în 1991.
Pe scurt, ambivalența simbolurilor cu care se identifică astăzi unii soldații ucraineni spune povestea unui popor care se afla în căutarea propriei identități încă înainte de 2014, dar pe care războiul îl pune în situația de a-și apăra și fizic teritoriul.
Nu este deci întâmplător că prin disocierea de istoria sovietică, ce are loc azi dureros de rapid din cauza războiului, ucrainenii recurg la simbolurile care în ultima sută de ani au întruchipat lupta lor pentru independență și dreptul de a-și defini identitatea.
„Cu excepția trecutului sovietic, ucrainenii nu au avut la ce să facă apel în experiența lor națională decât la evenimentele politice și militare din timpul războiului civil sau din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, ceea ce a predispus la o serie de derapaje ideologice care s-au tradus în această derivă și dezordine simbolică din armata ucraineană,” explică istoricul Cosmin Popa.
În orice situație de război va exista o creștere a naționalismului, explică Ciprian Cucu, expert în dezinformare și lector universitar. „Încerci să te legi de orice chestie care îți afirma identitatea. Chit că unii riscă să cadă în extrema cealaltă.”
Una din cele mai importante și controversate personalități istorice ucrainene este Stepan Bandera, conducătorul Organizației Naționaliste Ucrainene formată între cele două războaie mondiale. Brigada a luptat prin toate mijloacele pentru a câștiga suveranitatea Ucrainei de sub dominația poloneză și sovietică.
Stepan Bandera s-a născut în 1909 în vestul Ucrainei, în Galiția, care atunci aparținea de imperiul Austro Ungar. Spre deosebire de teritorile din est ocupate de ruși, în vest ucrainenii aveau dreptul să își vorbească limba și să se exprime cultural. După primul război mondial, Galiția a devenit o regiune poloneză. Sub conducerea polonă, ucrainenii nu au mai avut aceeași libertate de exprimare, ceea ce a dus la apariția mai multor mișcări naționaliste precum Organizația Naționalistă Ucraineană. În calitate de membru al organizației, Stepan Bandera l-a asasinat pe ministrul de interne polonez și a fost condamnat la moarte în 1936.
Dar în 1939, când naziștii au invadat Polonia, Bandera a scăpat din închisoare. Organizația Naționalistă Ucraineană a luptat de partea lor pentru eliberare Ucrainei, făcând parte la mai multe atrocități precum Pogromul din Lviv.
În 1941 Organizația Naționalistă Ucraineană a proclamat în Lviv crearea statului Ucrainean independent. Însă naziștii nu au susținut acest demers și l-au arestat pe Bandera. Atunci brigada ucraineană a întors armele împotriva Germaniei.
„Cu siguranță voluntarii ucraineni de atunci au intrat în scena politică a celui de al Doilea Război Mondial în calitatea lor de aliați locali ai armatelor naziste. Dar trebuie să avem în vedere faptul că au sfârșit confruntându-se în egală măsură atât cu armata germană cât și cu armata sovietică. Ceea ce exprimă foarte fidel dificultatea Ucrainei, prinsă între Germania și Rusia,” spune istoricul Cosmin Popa.
Cu toate acestea, actele de genocid la care a luat parte Organizația Naționalistă Ucraineană nu pot fi negate. Cosmin Popa consideră că această istorie va trebui discutată și analizată obiectiv pentru o perioadă îndelungată pentru a ajunge la asumarea faptelor.
Trebuie să ne gândim onest și să admitem faptul că într-o perioadă de război, într-o perioadă în care din partea oamenilor se cere sacrificiul suprem, puțină lume are și răgazul, și dispoziția să gândească nuanțat.Cosmin Popa
„E un personaj care trebuie studiat bazându-ne pe documente și pe surse provenite din toate taberele implicate în drama ucraineană din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Faptul că el a colaborat cu Germania nazistă este dincolo de orice discuție. Faptul că a stat la originea unor crime colective, iarăși, este o chestiune foarte clară. Ceea ce nu îl califică în postura de erou național dezirabil al Ucrainei,” spune istoricul
Însă, Cosmin Popa consideră că pentru a reanaliza rolul jucat de astfel de personaje și evenimente în identitatea ucraineană, este nevoie de pace.
„Trebuie să ne gândim onest și să admitem faptul că într-o perioadă de război, într-o perioadă în care din partea oamenilor se cere sacrificiul suprem, puțină lume are și răgazul, și dispoziția să gândească nuanțat. Sunt convins că statul ucrainean, că istoricii din Ucraina, care sunt departe de a fi unanimi în legătură cu reabilitarea necritică a lui Bandera, vor avea o discuție foarte serioasă despre moșterirea istorică acestui personaj. Și sunt încă o dată convins că nu Bandera va fi personalitatea istorică în care va origina efortul ucrainean de construcție națională și de construcție a unui stat democratic. Dar pentru asta este întâi și întâi nevoie de reflexie. Este nevoie de pace.”
Un curent existent în toate statele democratice
Expertul Ciprian Cucu consideră că o realitate cu adevărat îngrijorătoare este existența a astfel de grupuri extremiste și violente în țări democratice pe timp de pace.
În 2021, redacția independentă Mediapart din Franța a demonstrat printr-o investigație a profilelor soldaților francezi de pe rețelele de socializare că mulți dintre membrii Legiunii Franceze sunt neo-naziști și că publicau videoclipuri rasiste din țările africane în care erau stabiliți.
Partidul de extremă dreaptă german, Alternative für Deutschland (AfD), care are 78 de locuri în Parlamentul german, a fost pus sub supraveghere de serviciile secrete din cauza suspiciunilor că partidul ar încerca să submineze constituția democratică a Germaniei.
Și în Statele Unite există multe grupări neo-naziste violente. Frăția Ariană are în jur de 20 de mii de membrii și este în spatele a mai multor crime.
Expertul amintește că mișcări neonaziste există peste tot, doar că acestea trebuie puse în context. Cât despre Ucraina, „vorbim de o țară care este atacată. Și nu doar că este atacată, ci este atacată de oameni care au intenția de o anihila complet”, spune el.