Sindromul Havana a apărut pentru prima dată la ambasada SUA din Cuba în 2016. Mai mulți diplomați și angajați ai ambasadei au început să se simtă rău: să-și piardă temporar auzul sau văzul, amețeau, aveau alte probleme neurologice. La scurt timp după, boala misterioasă a afectat și angajații ambasadei Canadei la Havana. De atunci, cel puțin 130 de oficiali americani aflați în misiuni în întreaga lume au fost afectați, 50 dintre ei din CIA.
Într-unul dintre cazuri, un oficial american conducea cu fiul său în vârstă de doi ani într-o țară cu prezență militară rusă crescută. Intrând într-o intersecție aglomerată, a simțit brusc că parcă urma să îi explodeze capul; fiul său a început să urle și să plângă. De îndată ce a reușit să scoată mașina din acea intersecție, americanul și fiul său nu au mai simțit nimic. Un alt oficial american staționat în același oraș a raportat un incident similar, fără să știe de celălalt caz. Amândoi se aflaseră în apropierea unei mașini a serviciilor secrete militare ruse.
La Viena au început să se înregistreze cazuri de sindrom Havana de la începutul mandatului lui Joe Biden - capitala austriacă a devenit locul în care au apărut cele mai multe cazuri, după Havana. Până acum s-au înregistrat 20 - așa că autoritățile austriece au început o anchetă pentru a depista sursa acestor atacuri.
„Investigăm rapoartele unor posibile incidente de sănătate neexplicate în comunitatea ambasadei SUA la Viena”, a declarat un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat. Americanii preferă să se refere public la aceste cazuri ca “anomalii” sau “incidente de sănătate fără explicație”.
În timpul Războiului Rece, Viena era un punct fierbinte pentru spionaj, aflându-se aproape de Cortina de Fier și încercând să rămână neutră. SUA a avut dintotdeauna o prezență diplomatică puternică la Viena. În oraș se află agenți secreți din multe țări, inclusiv ai regimurilor autoritare precum cele din Iran și Coreea de Nord. Acum, cazurile de sindrom Havana s-au înmulțit în timpul negocierilor pentru Acordul Nuclear cu Iranul, care au avut loc în capitala Austriei.
Ambasada Statelor Unite la Viena este una dintre cele mai bine păzite clădiri, scrie New Yorker. Vehiculele nu pot parca lângă ea, pietonii nu pot face fotografii, iar angajații sunt cazați în alte părți ale orașului.
Rușii sunt suspectați a fi în spatele acestor atacuri, dar nu există vreo dovadă concretă. Una dintre ipotezele din momentul de față este că rușii încearcă să atace unii diplomați pentru a fura date din computerele și telefoanele lor. „Deocamdată, nu avem informații clare despre cauza acestor incidente, și este prematur și iresponsabil să speculăm”, conform purtătoarei de cuvânt al directorului de inteligență națională din SUA. Administrația Biden încearcă să abordeze situația într-un mod care să nu provoace panică dar să ia în serios problemele individuale.
Până de curând, agențiile de securitate americane nu au luat, de fapt, în serios aceste probleme. Mulți dintre agenții afectați s-au plâns că medicii și superiorii nu îi cred, ori că le atribuie simptomele altor boli; în cel puțin un caz, un medic a încercat să convingă un oficial că nu avea simptome similare cu alți oameni și că își imagina simptomele. Inițial, oficialii de stat au crezut că e o boală psihogenă în masă, adică o situație în care un grup de oameni cred că au fost expuși unui lucru și apoi încep împreună să dezvolte simptome - un fenomen social și mental, mai degrabă decât unul medical. Însă majoritatea celor care s-au îmbolnăvit nu știau despre alte cazuri.
Problema, deși internațională, pare extrem de similară în fiecare loc. Majoritatea celor afectați de sindromul Havana spun că că au fost loviți brusc de un val de greață, durere de cap, amețeli sau alte simptome similare unei contuzii atunci când au trecut printr-o anumită ușă, când au oprit într-o intersecție ori când s-au apropiat de o clădire anume. În acele locuri, majoritatea oamenilor aud un zgomot puternic și simt presiune sau vibrație în cap. Unii aud un zgomot de parcă ar fi urmăriți de un roi de insecte, sau simt de parcă ar sta într-o rază de energie.
Oamenii de știință cred că atacurile împotriva diplomaților s-au produs prin unde radio trimise precis înspre țintele atacurilor. Un raport american din decembrie 2020 menționează că sovieticii făceau experimente cu frecvențe radio acum 50 de ani, dar nu le atribuie vina rușilor. Americanii i-au acuzat pe cubanezi că le atacă sonic diplomații și că încearcă să reducă prezența americană pe insulă, dar guvernul de la Havana a negat acuzațiile.
Nu există dovezi că ar exista o astfel de armă sonică. Și chiar dacă ar exista, nu e foarte clar dacă ar funcționa sau dacă ar putea fi folosită în modul în care să atace astfel o persoană. Ipoteza este neplauzibilă, dar a capturat imaginația populației.
Un studiu făcut pe 40 de diplomați americani afectați a găsit că aceștia prezintă diferențe neurologice semnificative față de alți oameni, dar este nevoie de mai multe cercetări pentru a confirma rezultatele. Cei afectați de sindromul Havana au mai puțină materie albă, uneori mai puțină materie cenușie, au probleme cu integritatea structurală a țesutului cerebelului și cu conexiunea rețelelor auditive și vizualo-spațiale. Presiunea, vibrația sau sunetul la care au fost expuși se poate să le fi modificat semnificativ creierele. Toate acestea, fără urmă de impact sau leziuni fizice - ca și când victimele ar fi avut „o contuzie fără o contuzie”. Cubanezii au respins studiul.
Faptul că fiecare persoană are simptome diferite complică situația. Pentru unii, simptomele s-au oprit odată ce au trecut de locul în care le-au simțit, dar au revenit când s-au întors în același loc. Unora le-au trecut durerile de cap și greața instantaneu, în timp ce alții au suferit de insomnie, dureri de cap și chiar daune cerebrale.
În 2018, câțiva americani de la consulatul din Guangzhou, în China, au trecut și ei prin efectele sindromului Havana. Unul dintre ei a fost diagnosticat cu leziuni cerebrale. Departamentul de Stat din SUA și-a avertizat atunci angajații să se ferească de zgomote neobișnuite și să raporteze orice sunet sau presiune anormale simt. De atunci, au fost raportate cazuri într-o cameră de hotel din Moscova, una din Londra, în fața casei unuia dintre diplomați, în Colombia, în Uzbekistan, Siria, și chiar în fața Casei Albe.
Infrasunetele, frecvențe reduse care nu pot fi auzite cu urechea umană, pot provoca greață și amețeală. Ultrasunetele, care sunt prea înalte pentru a fi auzite, pot dăuna urechii interne. Armele de acest fel nu sunt foarte comune, dar sunt disponibile - în timpul Jocurilor Olimpice de la Londra, poliția avea câteva astfel de arme în caz că ar fi fost nevoie să controleze mulțimea.
