Toți ambasadorii SUA din aproape 200 de țări și din organizații internaționale -printre care Națiunile Unite, NATO și Uniunea Europeană - sunt rugați în mod oficial să-și trimită demisia la scurt timp după alegerea unui nou președinte. Cu toate acestea, demisiile ambasadorilor de carieră nu sunt, de regulă, acceptate. De obicei, continuă să slujească până când își termină perioada de trei ani.
Lucrurile stau diferit în cazul celor care au fost numiți politic - ambasadori aleși direct de Casa Albă- arată o analiză realizată de Radio Europa Liberă.
Administrațiile prezidențiale din SUA împart lista ambasadorilor în două categorii. Unele dintre funcții ajung la membrii de lungă durată ai Departamentului de Stat, în timp ce altele la persoanele care au susținut campania electorală a președintelui, precum consilierii sau donatorii politici neplătiți, chiar dacă unii dintre aceștia nu au experiență diplomatică sau de politică externă.
Aceste persoane numite politic sunt adesea repartizate în „țări confortabile” din Europa, Asia și câteva din America de Sud, a declarat John Herbst, un fost ambasador de carieră în Ucraina și Uzbekistan. Alte persoane numite politic ar putea fi, de asemenea, desemnate ca ambasadori la organizații precum NATO și UE.
„Având în vedere modul în care funcționează sistemul nostru politic, candidații la președinție necesită mii de profesioniști politici pe care nu îi plătesc, așa că ar putea spune că „datoriile sunt suportate”, a spus Herbst, care este acum analist la grupul de reflecție Atlantic Council din Washington.
Această practică nu este împărtășită de majoritatea națiunilor, iar unele guverne străine ar putea fi nemulțumite să primească un ambasador american care nu are experiență diplomatică, a declarat William Courtney, un ofițer de servicii externe de carieră, care a fost primul ambasador american în Kazahstan.
Problema celor numiți politic a făcut obiectul unei dezbateri semnificative în 2019, când ambasadorul SUA în UE, Gordon Sondland, a fost implicat în ancheta de punere sub acuzare care a vizat dacă Trump l-a presat pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski să dezvăluie fapte compromițătoare despre Joe Biden, acum președinte ales și despre fiul său, Hunter. Atunci Trump a fost pus sub acuzare de Camera Reprezentanților, condusă de democrați, dar a fost achitat de Senat, în februarie 2020.
Sondland, proprietarul de succes al unui lanț hotelier, a fost numit în acest post în 2018, după ce a donat un milion de dolari comitetului inaugural al lui Trump. Acesta, alături de Kurt Volker – pe atunci trimis special în Ucraina - și secretarul pentru energie, Rick Perry, au fost uneori numiți „Trei Amici” și criticați că au condus o politică externă obscură în Ucraina, care ar fi urmărit să-l ajute pe Trump.
Număr record de numiri politice
Din punct de vedere istoric, administrațiile au atribuit de la un sfert, la o treime din funcțiile de ambasador numirilor politice, a spus Herbst, adăugând că procentul a crescut de-a lungul anilor.
Administrația Trump a ales 81 de ambasadori numiți politic, echivalentul a 43% din total. Conform cercetărilor efectuate de Asociația Americană a Serviciilor Externe, acesta este cel mai mare procent al oricărei administrații cel puțin din 1974, când Gerald Ford a devenit președinte, ca urmare a demisiei lui Richard Nixon. Datele anterioare președinției Ford nu sunt incluse în statistici.
Trump și-a exprimat reticența față de birocrații guvernamentali de carieră, inclusiv cei care servesc în Departamentul de Stat, pe care i-a denumit în mod regulat drept „statul paralel”.
Expresia este una peiorativă și se referă la un așa-zis guvern din umbră, condus de birocrații din astfel de instituții.
Demisiile celor numiți politic sunt în general acceptate de către noua administrație, ceea ce înseamnă că e de așteptat ca Biden să aibă o mulțime de funcții vacante la începutul mandatului său.
Deși a avut o carieră îndelungată în diplomația publică, Zalmay Khalilzad, trimisul special al SUA pentru negocierile de pace afgane, ar putea fi înlocuit sub noua administrație din cauza legăturilor sale cu Partidul Republican.
Biden va încerca să numească politic mai puțin ambasadori, pentru a se distanța de practicile lui Trump, a declarat Courtney pentru RFE / RL. În prezent, acesta este analist pentru Rand Corp din Washington.
"Administrația Biden va dori să facă o distincție în abordarea sa față de ambasadori ca parte a unei strategii generale pentru a arăta că politica sa externă este mai credibilă, mai profesionistă decât politica administrației Trump", a spus Courtney.
Cum funcționează procesul
Administrația va anunța Departamentul de Stat ce posturi de ambasador intenționează să ocupe cu persoanele numite politic, a declarat Ronald Neumann, ofițer străin de carieră, care a fost ambasador în mai multe țări, inclusiv în Afganistan.
Un comitet al Departamentului de Stat, condus de secretarul adjunct de stat și compus din subsecretari de stat continuă procesul, a declarat Neumann pentru RFE / RL.
Acest comitetul va primi recomandări de la secțiile regionale ale Departamentului de Stat, cum ar fi Biroul Afaceri din Asia de Sud și Centrală, precum și de la personalul propriu. Comitetul va informa secretarul de stat cu privire la alegerile sale și va trimite apoi lista către Casa Albă pentru aprobarea finală.
Casa Albă anunța apoi fiecare guvern străin pe care cine intenționează să numească ambasador. Odată ce oficialii americani primesc un răspuns pozitiv din partea guvernului străin, Casa Albă trimite nominalizarea la Senat, pentru vot.
Sunt rare situațiile în care o țară respinge alegerea unui ambasador american, a spus Neumann. Într-unul dintre aceste cazuri rare, Egiptul a protestat când administrația Obama l-a ales pe Robert Ford, care fusese ambasador în Algeria și Siria, din cauza poziției sale pro-democrație.
Orice candidat pentru funcția de ambasador trebuie apoi aprobat de Senat după o audiere. Din nou, respingerile sunt rare, a spus Neumann, chiar și atunci când Senatul și Casa Albă sunt controlate de diferite partide. Acest lucru s-a întâmplat, totuși, în trecut.
George Tsunis, un donator important pentru Obama și pentru alți democrați în 2012, a fost respins de Senatul controlat de democrați, în calitate de ambasador în Norvegia, după ce în timpul audierii sale nu a știut informații de bază despre țara unde urma să fie desemnat.
Care ar putea fi țările afectate
Multe națiuni din regiunea de acoperire a RFE / RL ar putea avea ambasadori americani noi în 2021.
Ambasadorii SUA din Ungaria, România și Rusia sunt numiți politic și este posibil să fie înlocuiți de administrația Biden. Deși ambasadorii în Uzbekistan și Turkmenistan sunt funcționari publici de carieră cu experiență diplomatică, aceștia sunt considerați numiți politic de AFSA, deoarece nu provin din serviciul extern.
Ambasadorii SUA în Kosovo, Kârgâzstan și Moldova sunt ofițeri de servicii externe de carieră ale căror mandate de trei ani se încheie anul viitor.
În prezent, SUA nu are ambasador în Afganistan, Belarus, Pakistan și Ucraina.
Administrația Trump a nominalizat oameni pentru aceste patru posturi vacante, iar unii au depus mărturie în fața Senatului. Julie Fisher, care a fost nominalizată pentru a fi următorul ambasador în Belarus, este singura funcționară de carieră dintre cei patru, iar procesul de confirmare a ei ar putea avansa în ciuda răsturnării politice din fosta republică sovietică.
Deși candidatul administrației Trump pentru Ucraina, Keith Dayton, este numit politic, Herbst și Courtney au spus că ar putea rămâne în cărți pentru a fi ambasador în administrația Biden.
Dayton, un locotenent general în rezervă al armatei americane care a studiat limba rusă, este consilier al guvernului ucrainean pe probleme de apărare din 2018.
Ucraina se luptă cu forțele susținute de Rusia în două dintre provinciile sale de est, iar războiul de aproape șapte ani este probabil cea mai mare problemă a relațiilor SUA-Ucraina.
Statele Unite au acordat Ucrainei un ajutor militar de peste 1,5 miliarde de dolari, de la izbucnirea războiului.
"Este foarte respectat pe culoar", a spus Herbst, adică respectat atât de parlamentarii democrați, cât și de cei republicani. "Este văzut ca un profesionist, nu ca o persoană numită politic. Dacă Biden câștigă, nu exclud posibilitatea nominalizării lui Dayton".
În afară de cei 189 de ambasadori, Statele Unite au numeroși trimiși speciali pentru anumite regiuni, cum ar fi un trimis pentru Balcanii de Vest, sau pentru diverse probleme internaționale, cum ar fi discuțiile Serbia-Kosovo sau pentru negocierile de pace afgane.
Richard Grenell, trimisul prezidențial pentru discuțiile Serbia-Kosovo, se așteaptă să își piardă poziția din cauza legăturilor sale foarte strânse cu Trump.
Zalmay Khalilzad, trimisul la negocierile de pace afgane, are o carieră îndelungată în diplomația publică, dar probabil își va pierde poziția din cauza legăturilor sale cu Partidul Republican, au spus Courtney și Neumann.
Adrian Zuckerman și-a încheiat mandatul în România
Ambasadorul SUA în România, Adrian Zuckerman, își încheie mandatul în România. Anunțul a fost făcut luni de Ministerul Afacerilor Externe, fără nicio altă explicație.
„Ministrul afacerilor externe Bogdan Aurescu l-a primit luni, 11 ianuarie 2021, la sediul MAE, pe ambasadorul Statelor Unite la București, Adrian Zuckerman, în vizită de rămas-bun”, anunță MAE într-un comunicat remis presei luni.
Adrian Zuckerman, ambasadorul SUA la București nu era ambasador de carieră, dar era apropiat de România.
Adrian Zuckerman a emigrat din România împreună cu familia, pe când avea doar 9 ani, suficient cât să-și amintească foarte bine experiența românească și momentul plecării din țară, pe care a redat-o în discursul său susținut la audierile din iunie trecut în Comisia de relații externe a Senatului american. Zuckerman l-a înlocuit pe Hans Klemm, care și-a încheiat mandatul de ambasador în decembrie trecut.
La audierea sa din 20 iunie 2019 în comisia de relații externe a Senatului american, Zuckerman a venit însoțit de fiica sa, Natalie, căreia a spus că i-a transmis moștenirea românească a familiei. El a relatat despre momentul părăsirii României și despre foamea, frigul, sărăcia și umilințele îndurate de părinții săi, Emil și Aura, din partea regimului comunist. Tatăl, cu rezultate recunoscute internațional în cercetarea epilepsiei, iar mama cu cercetări în domeniul endocrinologiei. Părinților săi le-au fost confiscate proprietățile și au fost decăzuți din funcțiile academice după ce au făcut cerere de emigrare ca să-i asigure copilului Adrian un viitor mai bun.
Au plecat din țară cu hainele de pe ei, pentru că nu li s-a permis să ia altceva, și cu două batoane de salam, și acelea procurate cu greu.
La momentul audierii din Senatul american, Zuckerman a relatat, cu vocea gâtuită de emoție și despre momentul căderii comunismului în România, pe care a spus că l-a urmărit cu sufletul la gură în decembrie 1989, ”o zi la care am sperat întotdeauna, dar nu am crezut că voi trăi să o mai văd vreodată”.
De asemenea, a spus că părinții săi „au apreciat valorile americane” și au avut permanent credința că doar „prin muncă grea” poți avea un viitor mai bun” și au prețuit importanța acordată în spațiul american „libertății de exprimare” și „respectul maxim acordat libertății și drepturilor individuale”.
„S-au asigurat că voi ști mereu și că îmi voi aminti să apreciez și să trăiesc după aceste principii pentru care ei au luptat din greu”, a spus el.
- „Dacă voi fi confirmat, voi continua oferirea sprijinului pentru eforturile notabile împotriva corupției din România”, a mai declarat el în cadrul acelorași audieri.
- „Lupta împotriva corupției și sprijinirea independenței judiciare sunt vitale pentru prosperitatea și siguranța României pe termen lung”, a mai spus el.
Adrian Zuckerman are diplomă de absolvire de la Massachusetts Institute of Technology (1979), iar diploma în drept este obținută la New York Law School (1983).
