La 12 ore de la deflagrația care a trimis în spital aproape 60 de oameni, în Crevedia, mirosul de gaz încă îți intră în nări de la intrarea în sat dinspre București.

Pe cei aproape patru kilometri până la ieșirea spre Ploiești, viața curge ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. La supermarket, parcarea e plină, iar două stații GPL își momesc clienții cu promoții și oferte sclipicioase.

Ele ar funcționa legal și nu ar avea același patron, în preajma lor poți răsufla liniștit, totul ar fi în siguranță. Cu cât te apropii de ieșirea din sat, lucrurile încep să se anime.

O echipă de muncitori îmbrăcați în portocaliu merge din casă în casă să oprească gazele. Nu dau prea multe explicații: „e mai bine așa”.

La vreo cinci sute de metri de locul tragediei e un prim filtru. De el mai trec doar mașinile celor care stau în zonă, jurnaliștii și localnicii pe biciclete. În fața fiecărei case, câte un pâlc de oameni rememorează cele petrecute cu o seară înainte.

Să-i spunem Ioana, pentru că nu vrea sub niciun chip să renunțe la anonimat. Are câteva geamuri sparte la casă. Nu e practic nimic „față de ce au pățit vecinii ei de la câteva sute de metri distanță, nu are de ce se plânge”. E deranjată însă, ca și vecinii ei, de neadevărurile propagate în social media și la unele televiziuni.

„Au dat că sunt 3.000 de evacuați, de unde atâția, la noi în sat suntem 4.300 de suflete cu toții”

Vecinul mai în vârstă e deranjat de senzaționalul pe care au vrut toți să-l prindă în imagini.

„Numai Tiktok văd toți. Aseară era unul care se lăuda că a primit 200 de like-uri instant și oamenii sufereau pe aici”.

La vreo 300 de metri e un alt filtru. Acolo sunt aliniate camerele de televiziune care, din oră în oră, încearcă să transmită informații noi. Greu de găsit la drumul național.

Acasă, ultima destinație

O altă lume se deschide pe drumurile laterale. Pe potecile de pământ bătătorite, e un du-te vino continuu. Toți localnicii vor să ajungă cumva acasă. Sunt șapte case arse, cinci spre București și două spre Ploiești, și o zonă de câteva sute de metri izolată total.

Câteva zeci de familii tot încearcă să vadă ce pagube au. Unii au plecat de acolo sâmbătă noapte, după a doua explozie. Unii au ajuns la spital, arși, alții, mai norocoși, s-au ales doar cu sperietura. Au dormit pe la rude, niciunul nu a vrut să se ducă la căminul oferit de primărie.

Gigi e cu soția pe câmp. Vrea să povestească prin ce a trecut, dar tot fără să i se vadă fața. „E mai bine așa”.

Casa lor e la 100 de metri de locul tragediei. Era în apropierea stației aseară și, deși li se spusese să plece, au preferat să rămână.

La a doua explozie, s-a aruncat după un maldăr de pâmânt. „Norocul meu că nu m-a ars”. Peste el s-au mai aruncat un vecin și un pompier. Gigi s-a ales cu o coastă fisurată și cu o gambă strivită. Nu s-a dus la spital ca să nu ocupe locul unuia mai grav.

Duminică dimineața, a încercat să ajungă acasă prin orice mijloace. Până la urmă, a luat-o pe câmp și a ajuns să-și vadă ușa de la garaj distrusă. Nu a putut să stea prea mult acolo, că l-au luat procurorii la întrebări și i-au ordonat să părăsească incinta unde se face cercetare la fața locului.

În drumul lui a găsit câmpurile pârjolite, aprinse de la bucățile de mașini care au explodat și s-au întins peste tot. O bucată ar fi ajuns și în satul vecin, la doi kilometri. Imaginile surprinse de dronele ridicate de Digi24 confirmă dezastrul. Nouă autoturisme carbonizate, bucăți din clădiri arse.

În plus, a trebuit să plece iar, pentru că pericolul nu a trecut, în ciuda mesajelor liniștitoare de la Capitală. Gigi e revoltat și vrea să se afle adevărul, mai ales că „se știa” de problema de acolo de mult. Toți vecinii erau deranjați de mirosul de gaz permanent.

„Mirosea rău de fiecare dată când transferau gaz dintr-o cisternă în alta. Noi asta știam că fac. Era o incintă de vreo 50 de metri pătrați, intrau acolo cisternele și transferau gaz de la una la alta”, povestește bărbatul.

Personal nu a făcut plângere, dar au făcut vecinii lui - bărbatul care a făcut infarct și a murit când și-a văzut soția în flăcări. Face reclamații de doi ani, de când stația GPL a devenit depozit, iar mirosul s-a întețit.

Pericolul de explozie

Că pericolul n-a trecut o demonstrează reacția polițiștilor de la ultimul filtru, cel de la vreo două sute de metri de locul depozitului GPL.

Dacă până la miezul zilei mai lăsau câte un localnic să treacă de banda galbenă, fie dintre cei care voiau să ajungă acasă, fie dintre cei care împărțeau apă anchetatorilor și pompierilor, aproape de la ora 13.00 cer tuturor să se îndepărteze. În zare, se vede cum un furtun de apă răcește încă o cisternă. „A crescut iar temperatura, e pericol de explozie, trebuie să vă îndepărtați.”

La cele 39 de grade pe care le arată termometrele pe 27 august, misiunea pompierilor seamănă cu cea a lui Sisif. Toți speră însă ca ea să nu fie în van.

Primăria - o fortăreață de nepătruns

Unde au ajuns plângerile oamenilor e un mister. În față la primărie e agitație mare, dar accesul la mai-marele comunei e interzis. Pompieri, polițiști, actuali sau foști se perindă prin clădirea păzită strașnic de un consătean.

Primarul e înăuntru, dar ocupat și nu poate da clarificări și informații câtă vreme e o anchetă în curs. Prin interpuși, ne asigură că la primărie nu a ajuns nici schiță de plângere și că e treaba ISU și a poliției ce s-a petrecut acolo.

Duminică după-amiază, la Crevedia vine chiar premierul de la București. După turul spitalelor. Paznicii primăriei nu ar mai vrea ca, de data asta, să se întâmple ca sâmbătă seara când, de la „suflul exploziei, primarul, prefectul și președintele consiliului județean s-au trezit trântiți pe jos.”

„Din fericire, nimeni nu a pățit nimic. Doar un coleg care merge în cârjă acum a fost lovit de suflul exploziei, dar nu e nimic grav.”

După ce a inspectat terenul, premierul a plecat iritat de întrebările jurnaliștilor care voiau să afle dacă patronul stației GPL, fiul unui primar din același partid cu el dăduse vreodată bani PSD.