Fantoma lui Jeffrey Epstein va rămîne mult timp printre noi, uneori pentru a sfida bunul simț, folosind limbajul inept al declarațiilor oficiale, alteori serviabilă cu apetitul pentru conspirație și mister - întotdeauna utilă, după imaginația și nevoile fiecăruia dintre nenumărații oameni care au păreri decisive despre oamenii puternici și mersul lumii.
Faptele care au creat efectul Epstein sînt, în puținătatea lor, destul de bine cunoscute. Jeffrey Epstein a fost o figură teribilă. Multi-milionar generat de speculații financiare, om de lume admis și căutat în cercurile stratosferice ale elitei globale, actor principal al unui exchiibiționism paradisiac mereu realimentat, patron de saturnalii și magnet universal înconjurat de fete și femei superbe, Epstein a fost tot și a avut tot, în regim de jack-pot continuu.
Legăturile și compania instantanee a liderilor, potentaților și stăpînitorilor de imperii comerciale, financiare sau politice păreau să îi vină din fire, cu regularitatea respirației. Epstein îi avea în casă oricînd sau se simțea ca acasă printre membri ai Casei Regale britanice, foști Președinți ai Statelor Unite, miliradari supremi în clasamentul miliardarilor, supervedete ale filmului și stele ale circuitului aristo-divin care domnește în Manhattan. În ultimii cîțiva ani, marele car stelar pe care Epstein trona, alături de nedespărțita lui Ghislaine Maxwell, a început să se împiedice de hopuri mici. Mai multe femei apropiate au depus, după o tăcere de 20 de ani care rămâne de explicat, plîngeri în care vorbeau de orgii sexuale fastouase și de recrutare în lanțuri volante de prostituție de lux.
Plîngerile înaintate de femeile care susțin că au fost traficate vorbesc în detaliu despre festivaluri sexuale orgnizate de Epstein și Ghislaine Maxwell, cu participarea unei liste de clienți fabuloase: senatori și guvernatori, miniștri, membri de Casă regală, creatori de modă, superstatruri ale filmului, bancheri și celebrități ale circuitului științific. Super-galele orgiastice legate de Epstein par unite de o democrație care n-a ocolit guverne sau zone de celebriatte. Cu toate astea, însă, nimic prea grav. Epstein era, încă, intangibil, alături de figura misterioasei Ghislaine Maxwell - fiică relansată din ruina și dispariția fostului miliardar britanic Robert Maxwell, rege al presei, fondurilor de pensii și, în genere, diriguitor general al anilor ’70. Cîndva amantă a lui Epstein, Ghislaine Maxwell a rămas alături și a devenit poarta de intrare și regizoarea imperiului Epstein.
După 2010, vremurile au făcut una din acele cotituri implacabile care distrug valori, reputații și lumi. Sosise vremea cruciadelor morale. Epstein și nacisismul planetar de tip Epstein erau surplus. În 2008, Epstein a fost condamant într-un caz de extorcare sexuală dar a obținut un regim de detenție neobișnuit de lejer care i-a permis, practic, să lucreze în libertate.
Anul trecut, după o punere sub acuzare la fel de sexuală dar mult extinsă, Epstein a dat de limitele propriei puteri. Arsestat și plasat în detenție preventivă înainte de proces, Epstein a înțeles treptat că nu mai are scăpare și că, la 66 de ani, trebuie să accepte detenția pe restul vieții. Ce s-a petrecut mai departe în centrul federal de detenție din Manhattan-New York e mai puțin clar și nu se va clarifica, poate, niciodată. Cu cîteva săptămîni în urmă, Epstein a fost găsit semiconștient, după o foarte probabilă tentativă de sinucidere. Recuperat medical, Epstein a fost plasat în regim de supraveghere anti-suicid. Nu mult mai apoi, regimul de supraveghere a fost ridicat. În zorii zilei de 10 august, Epstein a fost găsit spînzurat în celulă.
Toate știrile au vorbit imediat de sinucidere. Dar adevărul era deja confiscat de revolta bunului simț și, deopotrivă, de furii conspiraționiste. Cum e de acceptat ca unul din cei mai importanți deținuți din istoria judiciară a Statelor Unie să se sinucidă în condițiile de supraveghere totală pe care le presupune un penitenicar modern American? Cum a fost posibil ca autorul unei tentative de sinucidere să găsească, apoi, miloacele pentru a-și lua viața, la a doua încercare? Și nu e oare moartea lui Epstein cel mai sigur mijloc de a îngropa adevărul și de a apăra, în acest fel, reputația unei liste enorme de personaje preaputernice, de la Prințul Andrew, la Bill Clinton și Donald Trump? Din clipa în care știrea morții lui Epstein a devenit publică, războiul argumentelor și teoriilor a izbucnit fără șansă de pace și sfîrșit.
În genere, așa numita main stream media a preluat și apărat ferm varianta unei sinucideri favorizate de incompetența, dezordinea și oboseala administrației penitenciarului. O parte mai mică a mediilor de informare și un cor uriaș de voci pe așa numitele rețele sociale au cerut explicații, au sesizat contradicții ciudate și au promovat teorii care susțin un asasinat complex, secret și ordonat de sus.
Opiniile autorului nu coincid, neapărat, cu poziția Radio Europa Liberă
Facebook Forum